7 zile din viaţa lui Simon Labrosse

Vlad (Simon) a venit la mine cu textul ăsta. Căuta pe cineva să-i regizeze viața, ca să zic așa. Apoi au venit și ceilalți actori.

Cu toată franchețea, în primă fază, piesa mi-a plăcut și nu prea. În general mă prind chestii mai hardcore, ca dramaturgie. Așa că, inițial, mi-am zis să „dedic” totul actorilor - ca un showcase old-school de „uite ce pot face oamenii ăștia pe scenă”. Fără prea mult aport autobiografic - doar aport creativ, să zicem. Auzisem de Carole Fréchette, văzusem și un spectacol de licență mai demult după un alt text de-al ei, dar cam atât. Dar sunt fană dramaturgie canadiană (Wajdi Mouawad - din Assoiffés, un text fenomenal al lui pe care mi-am dat licența la regie, Daniel Danis, Larry Tremblay) așa că se potrivea, cumva.

Iolanda (Nathalie) a venit ca o sugestie din partea lui Vlad, pe care am acceptat-o pentru că abia așteptam să lucrez cu ea și să-i dau să joace și altceva decat ingenue (în care excelează, I'm told). Șerban (Leo) a fost alegerea comună de completare a echipei. Din acel moment riscul a crescut: Șerban e un actor minunat, dar extrem de imprevizibil.

La puțin timp s-a produs un declic imens: ca cel cu tipul cu care te întâlnești pe jumătate distrată, și brusc îți dai seama că omul ăla de fapt te-a dat peste cap și nu poți fără. Cam așa. M-am regăsit în situații, în fricile personajelor, în dorințele, în sclipiciul și vraiștea din micile lor existențe. Am făcut analogii, mi-am folosit tripuri personale. Și așa, practic, fiecare din personaje a fost „customizat”: 50% actor, 50% eu - în sensul cel mai propriu. Iolanda, Vlad și Serban au luat-o si ei foarte personal : personajele lor sunt un soi de alter-ego, nu o construcție teatrală independentă de ei, ci o extensie a unei părți a lor.

Pe de altă parte, am considerat că povestea lui Simon e un story amărui despre un cotidian foarte familiar, al oricărui creative la circa douășcinci +. Cu toții am fost opriți pe stradă de cineva ca el, sau l-am întrezărit prin vizor, când ne-a bătut fără succes la ușă. Cu toții am avut și avem idei fenomenal de bune, idei pe care le-am respins sau le-am uitat. Și mai ales cu toții am avut nevoie la un moment dat de cineva care să dea sens fugii noastre zilnice, goanei după bani, statut, stabilitate, încredere. Chiar daca acel cineva e de fapt un tenis la perete, o ficțiune sau o față pe Skype. Țintele lui Simon au o lipsă, pe care acest „the guy next door” o intuiește și pe care se oferă să o vindece. Singura problema e că e contra cost.

Momentul meu preferat din piesă e încercarea de reconstituire a întâlnirii dintre Simon și iubita lui. Actrița se revoltă împotriva personajului pe care ar trebui să îl joace și nu mai ascultă indicațiile, iar partenerul de scenă-regizorul-iubitul o refuză. E un moment care, atunci când iese, trece dincolo de melo - devine trist și real, pur și simplu. Îmi place obsesia lui Simon cu casetele trimise aiurea în Africa. Și dansul-tragere-de-timp când actrița se schimbă. Și poemele infecte ale lui Leo.

Nu fugim de emoție, dar nici de easy laughs. Știm că show-ul nostru depinde foarte mult de reacția spectatorilor - nu avem nicio treabă cu al patrulea perete sau vreo altfel de „banda izolatoare”. Așa că dacă vom avea o seară bună, un spectator va pleca cu niște grame în plus de speranță, miligrame de tristețe și o supradoză de chef de joacă.

Piesa e gândită pentru Green Hours 1 (Victoriei) / 2 (Dinamo), ceea ce o face din start destul de adaptabilă. Green-ul ne-a plăcut și ne găzduiește, dar piesa se poate juca aproximativ oriunde există un vibe urban, relaxat, poetic, de frondă, un pic cinic și nostalgic. Momentan, Green Hours e acel loc. 

********
Următoarea reprezentație are loc vineri, 3 mai, de la ora 20 în Green Hours 1 (Victoriei). Intrare: 25 lei, rezervări la teatru@greenhours.ro | 0788 452 485 (L-V: 11-18). 

7 ZILE DIN VIAȚA LUI SIMON LABROSSE
(dacă viața lui interesează pe cineva) - un text de Carole Fréchette, traducere: Aurel Ștefănescu
cu: Vlad Udrescu, Iolanda Covaci, Șerban Gomoi

scenografia: Adriana Dinulescu / asistent proiect: Daniel Buglea / regia: Elena Morar
producția: ARENA & Teatrul LUNI de la Green Hours (2013) / durata: 1h35min / afiș: Ștefan Ungureanu.

Elena Morar a terminat regie de teatru la UNATC în 2008 cu spectacolul de licență Însetați de Wajdi Mouawad, pentru care a luat premiul de regie la gala absolvenților. Zvăpăiata, după Cehov, spectacol de master de Arta Regizorului de Teatru a luat premiul pentru regie și pentru cel mai bun spectacol la festivalul COMEDIA ŢINE LA TINEri, iar spectacolul a intrat în stagiunea Teatrului de Comedie în 2010. În 2011 a regizat spectacolul Orașul nostru, de Thornton Wilder, la Teatrul Național Târgu Mureș.