„Am iubit, am purtat, am pierdut”, cronică de spectacol

Primul meu sutien a fost negru, cu dantelă roşie pe margini - îl cumpărasem pe şestache, ascuns sub un umeraş cu un tricou lălâi şi gri, la care frații mei nu s-ar fi uitat şi ținusem secretul acolo până la casă, unde mama îl plătise cu un zâmbet roz. Aşa l-am şi purtat, ca pe un secret care mă făcea un hibrid straniu copil-femeie.

Am iubit, am purtat, am pierdut e trecerea în registru a astfel de momente pe care le-am trăit cu toții diferit, dar cu elementul declanşator comun: hainele.

Hainele care ne făceau să ne simțim penibile, hainele pe care le-am vrut şi nu ni le-am permis, hainele de neînlocuit, hainele purtate pâna la refuz şi apoi uitate in dulap, hainele pierdute sau regăsite sau adorate pe veci şi gențile şi rujul şi tot ce pare superficial dar de fapt ne gâdilă de pe exterior ceva conectat înăuntrul nostru, ceva esențial şi autentic. Ca şi sutienul meu negru, care ajunsese jerpelit şi rupt, care mă strângea şi îmi lăsa dente imprimate în piele. Le consideram mărturie a dragostei mele eterne pentru el, şi mă făcea să mă simt frumoasă într-un fel pe care nu l-am recăpătat de atunci.

Am purtat, am iubit, am pierdut vorbeşte despre feminitate şi ce înseamnă ea de-a lungul vieții, cum o manifestăm şi cum o căutăm sau o respingem; femeile din spectacol sunt expresive, pline de energie şi sinceritate. Sunt femei queer sau cu mulți copii sau cu leucemie şi toate au avut obiecte pe care le-au iubit sincer, intreaga viață. Există o înțelegere reciprocă, o obligație implicită de a privi în retrospectivă la propriile poveşti, la rujul roşu, la ghetele de piele întoarsă- şi de a râde fără inhibiții la cât de ridicole şi cât de importante sunt ele pentru noi.

Cred că cel mai tare m-a lovit sentimentul cu care am rămas dupa ce am plecat, o complicitate ghiduşă, un winky face subînțeles, ceva ce te face să te simți ca între prietene într-o sală de teatru; aproape că îmi venea să urc pe scenă şi să spun povestea primului meu sutien.

***
Am iubit, am purtat, am pierdut se joacă la ArCuB București. 

Adaptare după Love, loss and what I wore de Nora & Delia Ephron
Traducere: Bianca Oana
Cu: Elvira Deatcu, Laura Creț, Anca Androne, Iulia Lumânare, Ioana Abur
Regia: Emil Hoștină
Coregrafia: Florin Fieroiu
Costume: Cristina Milea

Foto credit: Barna Nemethi