Ani de liceu: Vlad Petri

Complexe (fashioniste)

Toți cred că au așa ceva în adolescență, era și chestia cu sexualitatea, primele întrebări despre asta, dar erau și niște complexe foarte interesante post - '90. Penru prima dată în societate, apărea chestia cu banul. Am trăit 10 ani în comunism și nu exista, adică știai că dacă unul are televizor color e securist și cam asta era tot. Prima chestie la care mă gândesc din anii '90 sunt pantofii de sport, adidașii originali, șepcile, de la Nike, British Knights și tot felul de firme. Era un complex destul de mare, pentru că erau foarte scumpi și nu mi-i permiteam, așa că primii Nike pe care mi i-am cumpărat erau rupți în față, ieșea un pic degetul și în plus, mă mai și strângeau. Erau ai unui coleg care i-a purtat și mi i-a dat, eu i-am spălat și curățat până au arătat ca noi, dar tipul era și coleg de clasă, nu voiam să se știe asta. Cam asta îmi aduc aminte, erau primele inserții capitaliste. Și mai era treaba cu orele de venit acasă, cu traiul cu părinții, care era un pic incomod, nu aveai foarte multă intimitate.

Școală

Eram la clasă de informatică și asta nu era un lucru prea bun, pentru că nu mi-a plăcut realul niciodată. Eram bun la română, la engleză, la geografie, iar în ultimii ani am început să fiu bun și la matematică, când am dat de funcții. Mi-au plăcut funcțiile pentru că erau o chestie vizuală, dar în rest mi se părea oribil, profesorii erau dubioși și idioți, ceva ieșit din comun. Era cel mai bun liceu din Bistrița, „Liviu Rebreanu”, și era un mega snobism. Eu am doi profi pe care îi respect foarte mult: unul este proful de matematică din generală, domnul Simionaș, care era un personaj foarte mișto și Sorin Botoșeneanu, de la UNATC. În liceu, n-am avut nicio treabă.

Fete

În primii ani era încă trecerea de la generală și lucrurile erau foarte separate, fetele cu fetele și băieții cu băieții, dar dup-aia s-a mai destins treaba. Se deschisese Malibu, prima discotecă din Bistrița și te mai chema o fată la dans, mai era un Coco Jambo și mergeai prin tunelul de mâini, sau te duceai pe malul râului Bistrița.

First kiss / First love

Corina o chema, eram în clasa a IX-a, în fața blocului ei, și țin minte că mirosea foarte tare de la ghenă și așa am asociat primul sărut cu zonele astea de deșeuri în putrefacție. Lucrurile s-au mai schimbat între timp. Prima dragoste a fost mai devreme un pic, în școala generală, cu o colegă de bancă care își înfigea ghearele în mine tot timpul pentru că îi puneam mâna între picioare în timpul orelor. Avea niște unghii lungi și eram plin de vânătăi, dar și vânătăile alea însemnau ceva, că încercam ceva. Era brunetă, părul lung și era foarte bună pe oracole.

Muzică

Eram mai mult pe zona de hip-hop, îmi plăceau la nebunie Cypress Hill, House of Pain, Onyx, dar și trupe românești. Eram fan BUG Mafia, am și o poză cu Uzzi, Tataee și Daddy Caddy, de când au venit la Bistrița. Dup-aia chiar le-am făcut fotografii pentru un album (n.r.: Băieți Buni), mi s-a părut uau. Mai ascultam Cassanova, rapperul porno din Brașov. Am primit o casetă pe sub mână prin clasa a X-a și ascultam cu toții într-un fel de transă și am reascultat-o de curând și mi se pare și mai dubioasă ca atunci. Aveam un prieten care primea casete într-un pachet de la un tip de Sibiu, legate cu sfoară și scrise de el cu pixul, copiate la nesfârșit și avea tot ce se scotea pe piață inclusiv Cassanova. Hardcore porno se chema albumul.

Prieteni

Aveam doi prieteni foarte buni: colegul dintr-o clasă paralelă care se ocupa de casete și încă un coleg, foarte amuzant, care venise de la țară, era pasionat de culturism și pornografie și avea niște povești foarte mișto. Stătea cu maică-sa într-o garsonieră, maică-sa era divorțată și erau primii ani de canale prin satelit și se uita pe Pro7 unde noaptea erau niște gagici dezbrăcate și ne povestea cum își făcea laba: maică-sa dormea și pusese un fotoliu ca să blocheze patul și stătea cu un picior pe butoanele de la canale și își dăduse un pic jos pantalonii și se masturba și dacă maică-sa făcea o mișcare în pat apăsa cu unul din degetele de la picioare să schimbe canalul și avea un TVR, un ceva safe care întotdeauna era safe. E căsătorit acuma, e într-o familie, e foarte familist.

Majorat

La majorat a fost destul de boring, nimic special, pentru că nu prea erau oameni de gașcă la mine-n clasă. A fost mai fain la Balul Bobocilor, unde am și participat la concursul de mister (n-am câștigat), dar îmi aduc aminte de niște momente. Era o serie de întrebări-surpriză, unde m-au întrebat ce înseamnă progresul și m-am blocat. „Și acum, pentru Vlad Petri: Ce este progresul?” M-am înroșit tot, nu puteam să am un răspuns, mi se părea prea stupid. Trecea timpul, ăia râdeau în sală, cred că la progres m-au depunctat.

Beții

Vorbim de anii ‘94-’98, nu erau droguri atunci, totul era pe alcoolism maxim. Era perioada aia de încercare de băutor, beam foarte mult vodkă Scandic cu paiul, era oribilă. Țin minte că am combinat odată vodkă cu o sticlă de șampanie și după ce am ajuns acasă am borât în timp ce dormeam. M-a găsit maică-mea cu vomă în jurul capului și cu coji de portocale și salam prin cameră, eram ca într-o pictură de (n.r.: Giuseppe) Arcimboldo. Nu voia să mă mai lase la mare, eu mă simțeam ca dracu și ea spăla cearceaful, dar na, a înțeles și ea chestia asta. Mă enerva că nu aveam foarte multă intimitate în casă sau nu aveau ei somnul foarte liniștit și când ajungeam acasă se trezeau și era un pic de control, se mai uitau în ochii mei să vadă dacă sunt amețit.

Poreclă

Prin liceu mi s-a zis „Cazier”, pentru că am trecut printr-o experiență cu niște prieteni care au urcat în biserica din centru și au cântat la clopote noaptea, a venit Poliția și ne-a dus la arest. Eu eram pe o schelă, am ieșit martor, mi-au luat amprentele pentru cazier și asta a rămas porecla.

Ce-ai furat

Îmi plăcea foarte mult biliardul, aș fi vrut să am masă acasă dar era out of range pentru bugetul alor mei, așa că m-am gândit cum ar fi să fur treptat bilele, triunghiul, tacurile. Am furat bila albă din discoteca Ring din Costinești, eram foarte bucuros, o păstram la mine în cameră. Urma să fur tot setul, dar m-am oprit la bila albă.

Facultate

Am deschis la un moment dat o broșură, un fel de ziar care se livra prin poștă, unde erau înșirate probele de la toate facultățile. La UNATC era juma de pagină, părea ceva absolut horror, aș fi vrut să dau la Multimedia, dar probele alea păreau foarte complicate, așa că am zis să dau întâi la ASE. Ai mei mi-au luat niște cursuri de pregătire cu o profă care mă punea să învăț pe de rost dintr-o culegere, era absolut sinistru, dar îmi plăcea profa. Trebuia să învăț cuvânt cu cuvânt, dar deși era toceală voiam să învăț manualul din scoarță în scoarță ca să o mai văd pe profă, așa că am intrat la ASE, unde a fost absolut oribil. De când am venit în București, am început să merg la Cinematecă. Primul film pe care l-am văzut a fost Faleze de Nisip, al lui Dan Pița, care se întâmpla pe o plajă, vara și lumina aia din Cinematecă (mă rog, devin un pic romantic acum, dar m-a fascinat) m-au făcut să stau numai acolo, nu la cursurile de la ASE, așa că am făcut doar doi ani. După m-am schimbat și mi-am dat seama că vreau să fac Imagine.

–

Vlad Petri este fotograf și regizor de film. Documentarul lui, București, unde ești?, care investighează protestele care au avut loc în Piața Universității în 2012 și 2013, a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam și a primit Premiul Gopo pentru „Cel mai bun debut”. La Ideo Ideis 2016, Petri a coordonat atelierul de fotografie documentară.

Ani de liceu e o serie nu tocmai discretă de interviuri despre adolescență.