Antisocial: dăm feedback şcolii prin teatru

- Dacă ieșeam la o bere și vorbeam despre profesori nu era fix același lucru?
- Da, vreo 200 de oameni la bere! - Antisocial

O profesoară ia cuvântul și spune că „ei (n.r elevii) trebuie să știe că nu au voie să înjure sau să-și insulte profesorii și părinții”. Așezată pe scaunul de lângă, fiica ei își trece crispată arătătorul peste cusătura blugilor, privind în jos. Apoi, fără să se uite în direcția mamei, spune cu voce tare că problema e că profesorii, nu tocmai tineri, nu s-au adaptat societății actuale. Iar cel mai rău, insistă ea, e că nu acceptă niciun fel de feedback de la elevi. Suntem la discuția de după proiecția spectacolului Antisocial, al lui Bogdan Georgescu, la Arcub, în aceeași sală, elevi și foști elevi, părinți și profesori.

Noțiunea de „feedback” este aproape rizibilă în școala românească, această curte a „miracolelor”, după cum o alintă Eugen Istodor într-un articol-culegere din Dilema Veche despre învățământul românesc de la interbelic și până azi. Singurele forme de feedback posibile, atunci când dialogul este imposibil, nu pot fi decât agresive: „mă-super-chinui-atent-mitraliez-profa-cu-întrebări-research” (Teona Galgoțiu) sau „Protest împotriva uniformelor, a programului elevilor de serviciu, a gardienilor, a învățatului pe de rost, a culegerilor de comentarii, a profilor care nu aveau nimic să ne învețe, deși insistau s-o facă. Am mers la școală, deci am protestat” (Luiza Vasiliu). Sau feedback-ul poate fi un spectactol de teatru. 

Antisocial este un spectacol al lui Bogdan Georgescu despre scandalul cu elevii de liceu din Cluj care își făcuseră un grup secret unde își pasau meme-uri cu profii lor, și au fost prinși.

Dar pe noi că ne fac curve și proaste nu e fix același lucru?

Cei 7 actori de pe scenă sunt, pe rând, adminii grupului de facebook defăimător, profesorii lor, la țigară în cancelarie și părinții lor, la o ședință de urgență pentru a lua măsuri. E o alegere regizorală voită, care subliniază faptul că de multe ori intrăm într-un rol - fie el de elev, prof, părinte - dar nu suntem pe bune niciuna nici alta atâta timp cât nu ne asumăm responsabilitățile fiecărei instanțe. Ori despre responsabilitățile astea se va discuta de-a lungul piesei, fără ca vreunul dintre grupuri să ajungă, de fapt, la vreo concluzie.

În primă fază, toate cele 3 „tabere” caută soluția de ieșire din criză. Elevii - pentru că sunt amenințați cu exmatricularea, profesorii - pentru că s-au făcut de râs în presă, se simt umiliți și consideră că trebuie să ia atitudine și să-i pedepsească pe cei responsabili de toate acestea, părinții - pentru că au plătit bani buni ca să-și țină copiii într-un liceu de vază și nu vor ca viitorul să le fie periclitat. Soluția 1 a elevilor, „ăla care a turnat ăla e”, presupune ca cel care i-a turnat la profi să-și asume răspunderea și pentru „inițierea” grupului și să fie singurul exmatriculat – doar că nimeni nu recunoaște c-ar fi invitat vreun prof în grupul secret. Soluția a doua, de revoltă, prin care să toarne la rândul lor sistemul și faptul că se dau bani pentru meditații sună frumos, dar este abandonată dintr-un entuziasm de cursă scurtă: elevii nu par să aibă stofă de revoluționari. Profesorii au mai multe variante. Cei mai „naivi” dintre ei se gândesc să le permită elevilor să-și facă propria revistă de umor, pe care s-o coordoneze unul dintre ei, ca să poată avea un control asupra conținutului. Poate cel mai „naiv” dintre ei stârnește și o discuție despre cum și profesorii trebuie să se autoevalueze, mai ales când primesc un feedback atât de negativ de la elevii lor. Soluțiile generice pe care le poate adopta cancelaria merg de la exmatricularea „de exemplu” a inițiatorului grupului (necunoscut lor), până la exmatricularea întregului grup (cu dificultatea că unii dintre ei sunt olimplici și importanți pentru prestigiul școlii), până la cea mai dificilă logistic: scăderea notei la purtare a tuturor utilizatorilor grupului, în funcție de gravitatea și frecvența comentariilor, likeurilor, shareurilor pe grup. Scena în care profesoara delegată cu asta scoate vraful de hârtii explicative despre Facebook și începe lecturarea traducerii expresiilor din mediul online pentru colegii ei este hilară și ridică problema diferențelor de limbaj, care fac comunicarea între generații aproape imposibilă. Părinții dau vina pe copilul al căror părinți nu sunt la ședință, pentru că sunt la muncă în străinătate, și în rest au opțiunile clasice de presiune: mita și procesul. Prima e riscantă, cred unii, a doua costisitoare, plus că presupune s-aștepte exmatricularea copiilor pentru a putea da în judecată școala. În toate dezbaterile înflăcărate ale celor 3 grupuri de discuție, tema reală a rolului educației rămâne cumva surdă, în spatele scenei, departe de locul conflictelor.

La finalul piesei aflăm turnătorul, iar motivul pentru care a făcut-o revine, surprinzător sau poate nu, exact asupra acelei nevoi simple, de feedback. 

***
Antisocial - Manifest pentru dialog, a fost un turneu în 21 de orașe din România al spectacolului Antisocial (r. Bogdan Georgescu), turneu care se încheie pe 14 decembrie la București. Turneul a fost susținut de Scena 9, manifestul BRD pentru noua generație de artiști și de creatori de conținut din România.