Après FNT: Radu Afrim x Maria Tănase

Sfertul din sală care stă în genunchi + sfertul storcit de pereți = țărănimea. Jumătatea care stă pe scaune, adică nobilimea, e indiscutabil lame, pentru că nu face nici un efort. Și mai și slorpăie din băuturi scumpe.

Pe scenă, actorii stau cu spatele la public și se uită la Ea, care îi fixează cu privirea pe toți și pe fiecare-n parte. Apoi se face întuneric, și în timp ce țărănimea se chinuie să nu-și zdrelească complet genunchii, actorii se-ndreaptă spre culise ca teleghidați, iar Ea continuă să hipnotizeze întreaga sală, cu inhibiție 0.

Ca-ntodeauna.

Odată cu lumina apare și Maia Morgenstern, care stă în mijlocul scenei într-o rochie mulată și neagră, cu un pahar de vin roșu în mâna dreaptă, pe care-l ține de-un vârf și pare că o să pice în orice moment. Lumina roșie îi scoate și mai mult în evidență umerii muntoși care se unduiesc amenințători, în același ritm cu ochii care parcă își caută o victimă prin public. Începe să cânte: cu vocea ei viscerală, cu tremoloul  intimidant, de se clatină tot Godot-ul - Dragu-mi-i unde-am intrat, dodă, dodă / Și cu cin' m-am adunat, dodă, dodă! / Păhăruțu-acest de vin, dodă, dodă / Nu știu, Doamne, cui să-nchin, dodă, dodă. Și când se oprește să respire în microfon, ți se derulează în cap toate close-up-urile din reclamele la cafea, tot sângele vărsat pentru roșia montană, și o asculți - și o ierți.

Cut to: Irina Antonie cântă o Mărie și Mărioară remixată, stând pe un tron de băieți la bustul gol care-și dau ochii peste cap, își mușcă buza și dau din fund în cele mai subtile moduri posibile, în timp ce îi sorb glezna din priviri de parcă ar fi zeul lor personal. Lorena Luchian cântă Trenule, mașină mică prelingându-se pe scenă, tropăind în picioarele goale, uitându-se fix într-un punct care nu e nici în Godot, nici în Lipscani, și poate nici măcar în galaxia asta sau alte treizeci. Uitătura îi face concurență Ei, dar până se se pună problema care se uită mai acaparator, Lorena iese din scenă furtunos, de parcă a primit ordine de mai sus să se potolească. Flavia Giurgiu cântă Lume, lume cu o tristețe în voce și o bucurie în ochi de nici nu știi ce să simți și îți vine să te scarpini constant pe șira spinării de la atâția fiori. Așa-i lumea trecătoare / C-așa-i lumea trecătoare / Unul naște altul moare / Unul naște altul moare. / Lume / Soră lume.

Și deși te îndrăgostești de toți care cântă și descântă, de fapt te îndrăgostești de fiecare dată de Ea. Și deși îți place fiecare voce, toate atât de diferite de celalte, tot pe Ea o auzi, undeva în surdină, și îți imaginezi cum ar sta singură la o masă și ar zâmbi mucalit pe tot parcursul spectacolului.

La final, toți actorii se strâng pe scenă ca să se lase din nou hipnotizați de Ea ca la început, alături de public. Și când rămâne scena goală, se lasă lumina pe locul unde era microfonul, care a fost înlocuit de un trandafir. Și pentru cine zice că e cheesy, înseamnă că n-a suferit și n-a stat în genunchi sau strivit de perete, și merită să își slorpăie băutura scumpă până se-neacă.
--
Spectacolul Hai Iu Iu Nu Hey You You e rezultatul atelierului de creație Maria Tănase 1913-2013, coordonat de Vlaicu Golcea, în cadrul Galei Tânărului Actor – HOP, de la Costinești și regizat de Radu Afrim.

Distribuție: Emőke Pál, Ruxandra Maniu, Melania, Aida Avieriţei, Simona Arsu, Irina Antonie, Amalia Huţan, Lorena Luchian, Flavia Giurgiu, Ioan Paraschiv, Dumitru Georgescu, Gabriel Sandu, Anghel Damian, Rareş Andrici, Alexandra Caras + Maia Morgenstern, Petre Ancuţa & Emilian Marnea. Coregrafie: Andrea Gavriliu şi Ioana Marchidan.