Capra cu trei iezi pe chitanţe de transferuri de bani

 

Pe Florin l-am cunoscut la o petrecere într-un cămin, acum o sută de ani, la ziua colegei mele de bancă din liceu. A făcut facultatea de arte în Olanda, facultatea de farmacie la Iași și este curator la tranzit.ro/ Iași. El spune la finalul cărții, în postfața ce explică un pic de ce ai ajuns să citești textul lui Creangă așa, că prin „juxtapunerea acestuia cu imaginea chitanțelor și implicit cu latura financiară, pragmatică, a relațiilor noastre de familie, cartea-obiect Între noi pune în lumină noi aspecte ale relațiilor dintre părinți și copii”. 

 

Pe scurt, ideea a fost să insereze fragmente din povestea lui Creangă pe chitanțele Western Union, în câmpul destinat mesajelor care se pot transmite odată cu banii de la părinte la copil și care rămân aproape de fiecare dată necompletate. Se bănuiește că e din grabă sau că mesajele se transmit ulterior, în cadrul convorbirilor telefonice de tipul „Vezi că ți-am pus bani, sună-mă când îi scoți!”. Chitanțele folosite pentru carte sunt reale, cu toate datele personale ale oamenilor care au trimis bani copiilor din țară. Ele au fost adunate de Florin și Constantin. Unele sunt din 2005, altele din 2015, neexistând un criteriu riguros în alegerea lor, ci mai degrabă „criterii de ordin subiectiv și circumstanțial”. Lucrarea a fost posibilă pentru că oamenii și-au ținut sub control paranoia cu CNP-urile. De când cu farsele și campaniile de informare a oamenilor asupra importanței datelor cu caracter personal, s-a stârnit o teamă exagerată, mai ales în situații în care nu e cazul. Cei care au contribuit cu chitanțe în proiectul ăsta au reușit să vadă mai departe de teamă, înțelegând că sprijină realizarea unui proiect și spun o poveste care este și a lor.

 

Prima versiune a lucrării Între noi a fost prezentată de Constantin în iunie 2015 la galeria apARTe a Universității de Arte George Enescu din Iași. În forma ei inițială, paginile cărții erau de fapt aceeași chitanță, multiplicată, dovadă a efectuării unui transfer fictiv de bani. Varianta prezentată în cadrul expoziției recente de la tranzit.ro/ Iași este una în care s-a extins și aprofundat conceptul inițial.

 

Primul copil pe care l-am cunoscut care avea pe cineva din familie plecat din țară am fost eu. Al doilea, fratele meu. Tatăl meu era plecat în Norvegia. Dar asta a fost demuuult, pe vremea când nu eram deloc online, ci doar la telefon. Mai târziu, la liceu, cei mai populari copii din școală aveau părinți plecați din țară. Aveau telefoane mobile, treninguri, stăteau afară cât de târziu doreau, nu erau triști a doua zi după ședința cu părinții. În weekend, dădeam petreceri la ei acasă, unde se fuma peste tot și erau vase nespălate. Nu i-am văzut niciodată supărați și aveau tot timpul bani de țigări, iar dacă nu aveau, le trimiteau părinții prin Western Union. Apoi, tot demuuult, am cunoscut la un program de after-school un ied tare drăguț și vesel. Pe vremea aceea, în Iași, în zona Bucium, dincolo de cartierul de vile (chiar, urăsc cuvântul „vilă”), era o parte a Iașului de unde multe capre plecau să muncească în Italia. Și iedul acesta îmi povestea aproape zilnic despre mama-capră plecată să-i aducă cercei de aur. Într-o bună zi, am aflat că era plecată de 3 ani după acei cercei și că nici n-a mai dat pe acasă de atunci. Nimeni nu mai știa nimic de ea. Iedul a rămas singur.

 

Tot cam în vremea aceea, la facultate, aveam un curs de literatură comparată, unde analizam povești scrise și rescrise, cu aceleași personaje, dar de oameni diferiți, din țări diferite. Așa am descoperit că Scufița Roșie le-a fost dedicată inițial unor curtezane din Paris, deci toate glumele cu prostii cu Scufița Roșie pleacă de la un mic adevăr. Și-am mai aflat ce înseamnă politically correct, într-un timp în care nu era chiar așa la modă ca acum, din Politically Correct Bedtime Stories, de James Finn Garner, o carte cu povești în care este schimbat firul narativ original al textelor. Aici, Frumoasa din pădurea adormită devine Persoana adormită de o frumusețe peste medie, iar prințul din Albă-ca-Zăpada era un obsedat cu un fetiș pentru fete intrate în comă. Nu știu dacă cei din Norvegia au citit vreodată Capra cu trei iezi, însă ar fi un exercițiu interesant de rescris povestea din perspectiva lor, cu toate scandalurile din ultima vreme, într-o versiune politically correct… sau nu.

 

Cartea Între noi a fost editată de tranzit.ro/ Iași și inclusă în expoziția de grup numită Generația Online, deschisă din decembrie 2015 până în ianuarie 2016. Asta înseamnă că răsfoiești cartea și recitești povestea clasică într-o cu totul nouă cheie, în timp ce asculți un cântec de leagăn la un „tonomat digital fals”. Tonomatul se cheamă Cradle Count și este lucrarea Andreei Faciu, o instalație spațiu-sunet. De fapt, după ce introduci o monedă, asculţi piese conținând fragmente de dialog dintre un adult și câțiva copii care frecventau programul Creștem împreună al organizației Salvați Copiii Iași. Mi-a rămas în cap un „Da’ mama undi iesti?”.
 

După ce termini de citit, îți pui căștile, te așezi pe un scăunel în fața unui televizor mic cu tub și te uiți la un colaj cu tot ce s-a transmis pe posturile TV după ce Ioan Rus, fost ministru, a zis despre oamenii plecați la muncă în altă țară că „au poate 1.500 de euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăștia, copiii se fac golani acasă și nevastă-sa curvă. De 700 de euro vin acasă jumătate.” Asta așa, ca să-ți aduci aminte de lupii din politică. 

 

La final, lângă ieșire, dacă ai partener, poți să joci șah. Dacă n-ai, ghinion. Poți să te joci singur și să te gândești cu cine ții, ca Paler. Și mai poți să te gândești că stai pe un scaun și la o masă făcute de Ionuț Toma pentru niște copii dintr-un sat din județul Galați, pentru cei din Șah Club Corod, înființat de George Doroș în 2013. Proiectul se numește En Passant și a fost susținut financiar și produs de către tranzit.ro/ Iași în parteneriat cu Șah Club Corod, Asociația 1+1 și Primăria Comunei Corod. Masa cu tabla de șah și cele două scaune sunt aduse tocmai din Corod, dintr-un sat unde s-a înființat primul club de șah din mediul rural din regiunea Moldovei.

 

Și mai sunt undeva, în sala expoziției, două volume mari, cu ce s-a scris în mediul online în perioada 2005-2015. Cuvintele cheie după care s-a făcut căutarea au fost: „copii”, „părinți”, „străinătate”. S-au luat în considerare primele 100 de rezultate ale fiecărui an, în cele două culegeri fiind inclus conținutul din paginile afișate de Google. Acestea sunt completate de un playlist pe canalul de youtube tranzit.ro/ Iași cu ce s-a produs în televiziune pe același subiect.

 

Generația Online mai e deschisă până pe 25 ianuarie, la sediul tranzit.ro/ Iași, pe Lăpușneanu. Poți să mai citești cartea acolo, dacă ai cum să ajungi. După asta, o să ai nevoie de noroc să pui mâna pe ea sau să cunoști pe cine trebuie: o să tot circule din mână în mână, de la om la om. Sau poate o să mai intre și în alte centre, galerii sau expoziții, cine știe.

Lui Constantin, autorul, nu îi place să vorbească despre el. Sau despre ce a vrut să spună cu proiectul ăsta, pentru că vorbește de la sine suficient. Nu i-am zis niciodată Constantin. Prietenii îi spun Dop. Suntem prieteni. Dop face un master la Arte în Iași, lucrează într-un loc unde e băiat serios, ca sociolog, și colaborează cu Luno la unele proiecte. Părinții lui sunt plecați din țară de 15 ani, timp în care a trăit o grămadă de aventuri prin care a trecut singur, până la un moment dat cu ajutorul unor chitanțe Western Union, de două ori pe lună. De Revelion a fost în Chișinău, unde a băut, s-a uitat la TV la desene animate cu tentă politică și la reclamele la branduri de lux de pe stradă. Dop zice că îi pare rău că nu mai e SUB25, dar că are câțiva ani pe care i-a pierdut, așa că i-am putea scădea pe aceștia.