Creaturile blănoase ale lui Dan May

Dan May are 34 de ani și s-a născut în Rochester, New York. Desenează de când se știe și cu greu găsești o pictură de-a lui care să nu-i aibă trademarkul, adică o creatură blănoasă și deprimată, care pare ruptă din Where the wild things are.

Cum ai început să desenezi și de ce?

Când eram mic mereu făceam benzi desenate și inventam tot felul de personaje dubioase. Am continuat cu chestia asta și până la urmă am mers la o școală de artă, unde am învățat să fiu illustrator. Și deși îmi plăcea partea asta tehnică cu ilustrația, mi-am dat seama că pictând ce îmi cereau clienții a scos o parte semnificativă din mine, și mă simțeam gol, cumva. Așa că m-am întors la rădăcinile mele și la personajele dubioase din copilărie și am reînceput să pictez ca atunci, adică cum îmi vine. Și așa fac de 10 ani încoace și nu mă mai uit deloc înapoi.

Cum ai inventat creaturile astea blănoase din picturile tale? Au vreo legătură cu Where the wild things are?

Ar trebui să scotocesc prin caietele mele de schițe de când eram mic ca să găsesc primele desene cu creaturile mele, dar probabil varianta pe care o pictez de obicei și-a găsit forma prin 2004. Și nu, n-am văzut filmul, dar cartea era una dintre preferatele mele în copilărie, și mai toate cărțile de Dr. Seuss și Mercer Mayer.

De ce creaturile sunt mereu triste și dezorientate?

Creaturile mele par într-adevăr mereu abătute; au călătorit mult și majoritatea au traume sau regrete foarte mari, care le fac să se simtă extrem de singure și neajutorate - dar din punctul meu de vedere, au și o parte în ele care încă speră, și pe care o reprezint de obicei printr-un personaj secundar care le vine în ajutor (un om sau un animal mai mic decât ei). Pentru că și oamenii, oricât de terfeliți ar fi, cred că trebuie să aibă așa, măcar un grăunte de speranță.

De ce toate picturile tale au titlu? Și care e procesul prin care le denumești?

Uneori îmi vine în minte doar un titlu, și cu o poveste în spate, iar după mă apuc să pictez, pe baza lor. Dar de cele mai multe ori se întâmplă pictez pur și simplu și după ce termin, las pictura prin casă și mă tot uit la ea până când îmi vine o idee. Mereu am dat titluri picturilor sau desenelor mele. Chiar și schițelor. Presupun că aș putea să le las și fără, dar prea îmi place procesul ăsta de căutare. Plus că un titlu dă o atmosferă picturii, nedefinid-o, adică totuși lăsând interpretarea la latitudinea privitorului. Și îmi place să fac asta.

Un coșmar al tău.

Din fericire, nu prea am. Dar în vremea în care eram chelner la un restaurant visam foarte des că vin extrem de mulți clienți și nu mai fac față. Când mă trezeam mi se părea aiurea că mă speria situația asta, dar în vis mi se părea cea mai înfricoșătoare chestie posibilă.

Ce filme îți plac?

Regizorul meu preferat e clar Wes Anderson, deci, toate filmele lui.

Te-ai gândit vreodată să faci filme animate?

Da, chiar am planuri în viitor în sensul ăsta. Pentru că aș vrea foarte mult să le dau viață personajelor mele.

Cum ai picta Moartea?

Multe dintre picturile mele vorbesc despre moarte, sau pierderi în general. Un exemplu ar fi pictura Death moves among us, pe care o s-o lansez în curând.

Cum ai picta Tinerețea?

Cred că am reprezentat-o în pictura The resistless hour awaits, care se bazează pe poezia asta, scrisă de Sarojini Nadu:

CHILDREN, ye have not lived, to you it seems,
Life is a lovely stalactite of dreams,
Or carnival of careless joys that leap
About your hearts like billows on the deep
In flames of amber and of amethyst.

Children, ye have not lived, ye but exist
Till some resistless hour shall rise and move
Your hearts to wake and hunger after love,
And thirst with passionate longing for the things
That burn your brows with blood-red sufferings.

Till ye have battled with great grief and fears,
And borne the conflict of dream-shattering years,
Wounded with fierce desire and worn with strife,
Children, ye have not lived: for this is life.

O amintire care ți-e dragă, de când erai sub25?

Ziua în care am cunoscut-o pe soția mea, Kendal. Aveam 23 de ani. Cea mai tare zi ever.

Ești îndrăgostit?

Ohoho, da. M-am îndrăgostit de Kendal acum vreo 10 ani, și încă mă ține. E prietena mea cea mai bună și iubirea vieții mele. De curând avem și un fiu, Max, care ne învață surprinzător de multe chestii.

Ce îți place să faci înafară de pictat?

Să skiez, să merg cu bicicleta, să alerg, să mă cațăr pe munți, și cam orice activitate pe-afară. Și îmi place mult să călătoresc cu familia mea.

Ce ai face dacă te-ai întâlni cu creaturile tale o oră?

Le-aș asculta foarte atent, pentru că au nevoie de asta, și le-aș îmbărbăta. Tot pentru că au nevoie de asta.

Creațiile lui Dan May