Cui îi e frică de arta contemporană românească?

În 2010, Doru Gînju a înființat SOL Gallery, un proiect destinat expunerii în spații neconvenționale a artiștilor contemporani români. În urmă cu un an, galeria s-a stabilit pe strada Jean Louis Calderon, la numărul 26, iar de aproximativ o lună s-a lansat și în mediul virtual, prin proiectul-parteneriat SOL Gallery ⌂ art store, magazin online care promovează și vinde exclusiv lucrări ale artiștilor contemporani români.

Ideea din spatele acestui art store îi aparține Elvirei Lupșa, curatoarea galeriei și fondatoarea platformei, cu care am stat puțin la povești. 

Cum crezi că trecerea în mediul virtual va influența parcursul galeriei?

Este o schimbare radicală, spre bine, cred eu, fiindcă s-au întâlnit două intenții foarte similare. Inițial, Doru Gînju, care a lansat galeria împreună cu soția sa, Mihaela Gînju, își dorea foarte tare să îi facem cunoscuți în țară pe artiștii români care au avut succes în străinătate. Asta era, să zicem, lucrul care l-a pasionat. El vine din vânzări și a lăsat totul baltă după 20 de ani și a deschis galeria, pur și simplu îndrăgostindu-se de arte și împrietenindu-se cu oameni din lumea artei. În acest sens funcționa galeria. Când am intrat eu în joc, mi se părea că putem face mult mai mult, nu numai să mizăm pe artiști cunoscuți în străinătate, dar în general pe grupări de artiști, tineri sau nu, dar în orice caz emergenți și puțin sau deloc cunoscuți, fie că vorbim de România sau de spațiul internațional. M-am gândit că i-am putea promova în mod digital, care este și cost-efficient și user-friendly. S-a schimbat complet intenția galeriei. S-a extins, acum se concentrează pe online, iar expozițiile fizice vor avea legătură de acum încolo cu ce se întâmplă în magazinul online. De pildă, acum avem o expoziție de lansare a magazinului, un fel de expoziție ad-hoc, cu o selecție de lucrări mai eclectice. În viitor intenționăm să organizăm expoziții centrate pe câte un singur artist, atât în magazinul fizic, cât și în cel online.

Care e inspirația din spatele SOL Gallery ⌂ art store?

Nu am crescut cu artă contemporană în casă, dar la un moment dat s-a produs un declic. Sunt extrem de pasionată de arta contemporană și de internet, urmăresc tot timpul ce se întâmplă în domeniul tehonologic și am învățat singură să fac website-uri. La un moment dat, am avut un soi de revelație lucrând cu galeria, mi-am dat seama că nu îmi doresc să fiu galerist, nu cred că acolo aș fi cea mai bună și cea mai utilă. Așa că m-am gândit că aș putea să combin dorința de a lucra în online cu pasiunea pentru artă și că e momentul ideal să lansez un magazin online de artă contemporană, tocmai pentru că cere foarte puține resurse financiare, dar enorm de multă muncă și dedicație, pe care eram dispusă să le depun. Mi se părea că în România lipsește un acces ușor și transparent la arta contemporană, care să nu pară că vine din straturile înalte ale culturii. Și există foarte mulți artiști care merită vizibilitate. Când am început proiectul, m-a motivat foarte mult că am început să mă întâlnesc și să descopăr artiști care mi se par excepționali. Sunt foarte puțin cunoscuți, iar asta mi-a solidificat motivația de a merge până la capăt. Acum în continuare sunt în discuții cu mulți artiști, durează destul de mult din momentul în care vorbesc prima oară cu un artist până la momentul în care lucrările lui ajung în magazin, aproximativ o lună-două, dar sper ca în următoarea lună să fie deja vreo 5-6 artiști noi pe platformă. Asta e partea mea preferată, pentru că ajung să îi cunosc mai bine și să construiesc un context prin care să le prezint lucrările mai departe.

Cum ajungi la artiști?

Pe artiști îi găsesc mai degrabă online. Dacă stai să cauți, găsești informații, mai ales că research-ul e un proces care mie îmi place tare mult. La un moment dat căutam pe modernism.ro, pe lista lor, și mă uitam la fiecare artist în parte. Mi-am dat seama că am descoperit atât de mulți artiști pe ale căror lucrări mi le-aș fi dorit, dar pe care dacă nu i-aș fi căutat eu, nu i-aș fi găsit niciodată, din lipsă de platforme orientate către expunerea artiștilor. Acum este mai ușor fiindcă, având acest grup de artiști, îmi recomandă și ei alții, a început lumea să audă de platformă și vin cu recomandări. Îmi doresc extrem de mult ca platforma să devină din ce în ce mai curatoriată, iar selecția să fie din ce în mai riguroasă și clară, dar cât se poate de diversă.

S-a întâmplat să vină artiști către voi?

Suntem deschiși la propuneri, absolut. Chiar acum sunt în discuții cu o artistă care a venit cu niște colaje extrem de interesante, mi-au plăcut foarte mult. Nu există un formular de aplicații per se, dar dacă cineva mă contactează și îmi lasă senzația că am fi pe aceeași lungime de undă, dau curs propunerii. E important să văd întâi lucrările și să discut cu artistul, să avem o colaboare bună. Puțin câte puțin, comunitatea se va autopromova, iar artiștii joacă un rol de promovare. Sunt sigură că în țară sunt mulți artiști interesanți, pe care nu îi știu și la care îmi e greu să ajung, dar pe care eu îi invit să îmi scrie oricând. Dacă un artist vrea ca noi să îi creștem complet notorietatea, a bătut la ușa greșită, însă. Eu nu reprezint artiști și nu practic management, devin strict agentul anumitor lucrări pe care le selectez.

Vă adresați în mod deosebit unui anumit tip de clientelă?

Mă interesează mai mult oamenii care sunt intimidați, care nu ar intra în mod normal într-o galerie. Lucrând cu SOL Gallery timp de câteva luni, mi-am dat seama că oamenii sunt intimidați de elitismul și de sensul de impermeabilitate al unei galerii; nu sunt comozi să intre într-o galerie și să întrebe cât costă, nu e clar dacă ce văd pe pereți va fi 500 sau 15.000 de euro. Și înțeleg asta, chiar când e vorba de oameni care au posibilitățile financiare sau spațiul necesar, numai că e o distanță între galerie și publicul său, mai ales în România, unde o bună parte din publicul galeriei sunt, de fapt, artiști și oameni care lucrează în domeniu, există foarte puțini puri consumatori de artă care nu au legătură cu lumea artei. Pe mine acel grup de oameni mă interesează.

Desigur, există și aspectul financiar. Chiar dacă vorbim despre artiști emergenți, prețurile sunt de minim câteva sute de euro. Este un dans delicat între valoarea artistică și cea monetară. Mulți oameni au o problemă în a vorbi despre artă în termeni de bani, au impresia că o diminuează sau că o transformă într-un produs. Arta e artă, dar se și plătește, și nu e nimic nou. Modul în care media prezintă lucrurile pare că ar fi o tranzacție ca la bursă. Există mai multe straturi și cred că prima preocupare a unui artist sau a cuiva care îl expune este de a-l face cunoscut și de a atrage interes, iar banii devin secundari. Fiindcă dacă interesul este real, banii nu mai contează așa mult.

Crezi că oamenii sunt intimidați de ideea de galerie, de protocolul pe care îl presupune, sau, mai degrabă, de arta contemporană românească?

Cred că de ambele. În primul rând, de arta contemporană, care e mai greu de accesat decât, să zicem, arta clasică, care vorbește de la sine sau se poate contempla în întreaga ei frumusețe. Arta contemporană nu e mereu atrăgătoare de la prima abordare și îți trebuie niște chei de intrare pentru a o aprecia cu adevărat. Asta combinat cu un protocol necunoscut. Galeriile par distante, ai impresia că intri într-o galerie și că omul din fața ta îți este cumva superior prin cunoașterea lui și tu nu îndrăznești să întrebi, să spui că nu știi sau că ai vrea să afli. De la acest punct am plecat când am încercat să conving SOL Gallery să devină partener al proiectului, spunând că anonimitatea online și un acces atât de simplu va aplatiza cumva terenul de joacă, va lăsa oamenilor impresia că se pot uita, că se pot informa, ne pot contacta, că suntem accesibili. Îmi doresc foarte mult să construiesc o pagină dedicată serviciilor pe care le oferim, în care să explic că facem o parte de art advising complet gratuită. Adică eu pot să mă duc la cineva în casă și să stau de vorbă cu persoana respectivă despre spațiul lor și despre ce și-ar dori. De asemenea, showroom-ul este un spațiu plin de toate lucrările care se regăsesc și online și este deschis oricând cu programare și oricui își dorește să vină să vadă lucrările cu proprii ochi.

Care sunt planurile de viitor ale galeriei?

Noi livrăm în întreaga lume și aș vrea să văd magazinul pătrunzând pe piața internațională. În același timp, îmi doresc să funcționeze pe cât posibil ca un butic, în sensul că accesul poate fi înlesnit de magazinul online, dar contactul uman să fie păstrat și să avem o relație directă cu oamenii care cumpără de la noi, să nu fie o tranzacție și atât. Firește, nu voi putea face asta cu orice tranzacție, dacă platforma are succes, dar, în genenral, visul meu e să formez noi colecționari, oameni care își doresc să investească în artă. Chiar dacă cineva nu achiziționează nimic de la noi, dacă cumva i-am deschis acest interes față de arta contemporană, în general, și față de cea românească, în particular, sunt extrem de mulțumită.

Și alte planuri personale?

Visul meu de viitor e să impun fotografia ca artă în România ca ceva colecționabil. Fotografia ca obiect de artă. Nu singură, categoric, dar mi-ar plăcea să fiu unul dintre agenții care promovează fotografia ca artă.