Cuplul continuu

Pe podeaua ca o tablă neagră dintr-o sală de clasă stau în picioare, imobili, un el și o ea. Sunt îmbrăcați ca doi studenți cuminți ieșiți la o serată, ea într-o rochie bej aurie cu fundă neagră la spate, el în cămașă albă și pantaloni negri cu vipușcă.

Jan Martens: Ideea mi-a venit de când m-am mutat împreună cu partenerul. A trebuit să mă-nvăț cu felul lui de a trăi, și el cu al meu, în același spațiu. Atunci mi-a venit ideea asta, de a pune un cuplu într-un spațiu strâmt, în care să caute să se-nțeleagă.

Și-n viața reală ai reușit?
J.M: (Râde) Nu, n-a mers, ne-am despărțit.

O prinde de gât, încet, la fel de încet ea se lasă cu mâinile pe brațul lui. Atingerile lor durează, și îmbrățișările lungi, oricât de suave, au o doză de disperare tacită. Echilibrul dintre corpurile lor lente pare dureros.

Steefka Zijlstra: În prima secvență sunt 12 poziții, în 6 minute. Deși mișcările sunt aceleași, ele pot însemna total altceva. Dacă-l ating așa (îi atinge maxilarul lui Jan) poate să fie tandru, dar poate să fie și altceva. Există atâtea straturi într-o simplă atingere.

CUT
A doua secvență îi dezbracă de haine, de sub rochia cuminte răsar ciorapi negri până peste genunchi; fără pantalonii cu vipușcă, el rămâne în boxeri gri cu talie joasă. Iar odată ce-ncepe muzica, asurzitoare, în spațiul restrâns dintre corpurile lor se declanșează haosul. Dansul lor este complementar, dar spasmodic, fiecare își aruncă brațele într-o lume a lui care pare că se lovește de cea a celuilalt. La fiecare pauză de sunet se regăsesc, gâfâind, se ating, dar melodia care reîncepe îi desparte din nou.

J.M: Avem acești doi oameni foarte la locul lor, care o iau razna. Îmi plac extremele. 

CUT
Unul în fața celuilalt, din nou, corpurile la câțiva centimetri de a se atinge, și încep să se izbească. Începe ea, auzim mai întâi cum se ciocnesc sânii protejați de sutien de pieptul lui slab, apoi el îi dă replica, plesnind-o cu abdomenul, din ce în ce mai tare. Pielea umedă care se izbește face un zgomot care traversează sala, ca și imaginea părului ei lung și blond care fâlfâie la fiecare lovitură.

J.M: Unora li se pare sexual dansul lor extrem, când își agită brațele și bazinele. Altora scena în care se lovesc unul de altul. Îmi place asta, când oamenii ies de la spectacol și se formează ca un nor de asocieri și povești care sunt ale lor, nu ale mele. Despre asta e vorba, de fapt.

CUT
Revin la îmbrățișările inițiale, dar oboseala se resimte. Corpurile lor nu se mai descoperă, ci se alină ca doi tovarăși de drum. Pe ultima melodie tresaltă ușor, de parcă s-ar relaxa sau s-ar despărți amiabil. 

Jan Martens spune că pentru spectacolul de față s-a inspirat din filmul lui François Ozon 5x2, care redă cinci secvențe din viața unui cuplu, luate invers, de la momentul despărțirii până la începutul relației. Fiecare secvență din filmul regizorului francez este punctată de câte o melodie. Muzica/tăcerea sunt și naratorii poveștii cuplului din A small guide on how to treat you lifetime companion. De la Broken Bricks a celor de la White Stripes la pianul ușor al islandezului Olafur Arnaldson și până la melodia finală, Dreams de la Fleetwood Mac, muzica deslușește ce se-ntâmplă pe scenă.

J.M: Am ales muzica unor formații care au fost cupluri, ca White Stripes care se dădeau frate și soră dar de fapt fuseseră căsătoriți, și Fleetwood Mac, în care au tot schimbat cuplurile între ei.* Dreams e melodia lor de despărțire. 
Îmi place să las lucrurile deschise. Unii ies de la spectacol crezând c-are happy ending, alții nu. De fapt, totul stă în continuitate, nu există un sfârșit.

A small guide on how to treat you lifetime companion a deschis a șaptea ediție a eXplore dance festival. 

*Stevie Nicks (voce) cu Lindsey Buckingham (chitară, voce), Christine (clape, voce) cu John McVie (chitară bass), Stevie și Mick, de-a lungul a celor 45 de ani de existență ai formației.

Fotografii de Claudiu Popescu.