Dan Perjovschi: pe zid e dialogul între mine şi oamenii ăştia mult mai tineri ca mine

Expoziția grafică semnată de Dan Perjovschi a avut loc și în edițiile trecute ale festivalului, însă, anul acesta, mesajele lui Perjovschi se află alături de desenele și stencilurile graffiti ale altor 8 artiști din România, Ungaria sau Austria și au un statut mai special. În ce context au fost realizate și care e rolul lor, aflați mai jos.

Ce s-a aflat în spatele mesajelor pe care le vedem?

E ca o gazetă de perete, un ziar vertical în care adunăm traumele momentului din orașul Sibiu, din România, din Europa, din toată lumea. E și despre Istanbul. Pe lângă desenul pe care eu îl fac în toată lumea asta, colecționez și stenciluri. Unele din ele sunt clasice, au fost făcute în urmă cu niște ani prin România, altele sunt făcute special pentru aici. Unele vin direct din Budapesta, altele sunt din Germania, adică și un pic de, să zicem, orientare internațională.

În ce context a fost realizată lucrarea?

Tot proiectul ăsta face parte dintr-un proiect în cadrul FITS, care se cheamă „Cities on stage” și care aici e cuplat cu o piesă a Geaninei Cărbunariu (n.r. Solitaritate - se joacă la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu), care va avea o altă prezență la Bruxelles și la Avignon, unde probabil vor colabora cu artiștii de acolo. Deci e un pic mai complexă povestea, dar să facem mai simplu: le dau ceva de făcut la oamenii care așteaptă autobuzul.

Ce e important de știut despre artiștii care au mai colaborat la proiect?

La proiect a mai lucrat un arhitect din Budapesta, Gergo Hory, de altfel e și în ungurește acolo și e legat de problemele lor acum cu homeleși, cu o conducere poitică mai radicală și așa mai departe. Mai e un austriac Oliver Hötz’l, el face grafitti stencil, din ăsta un pic mai complex și e despre cultura fricii. Dintre români sunt Daniel Knorr, care e un artist internațional extraordinar care trăiește la Berlin, e Vlad Nancă, care e mai celebru, să zicem, în România, e și Simion Cernica, care între timp s-a mutat la Los Angeles. Mai e cel care m-a ajutat să instalez, numele de cod e Coate Goale, sunt cei de la Mind Bomb care sunt grupul activist pentru Roșia Montană din Cluj și care fac campaniile astea de afișe foarte interesante, să zicem. În momentul de față sunt vreo 8 sau 10 artiști, săptămâna viitoare vine Ștefan Tiron care e un curator și teoretician care se ocupă cu arta de stradă și underground din România și atunci el va mai aduce o colecție de vreo 10-20 de oameni și până în septembrie mai updatăm. Poate mai updatăm până la anul, în vară, când e următoarea ediție. Deci colecționăm subiecte, tehnici, practici. Și știi cum e? E un spațiu public pe care nu-l lăsăm reclamelor.

Pe ce mesaj ați pune accentul?

Nu știu dacă am unul preferat, dar să spunem că eu i-am dat așa, pentru că anul ăsta FITS e cu dialog (n.r. tema FITS este „Dialog”) și acum pe zid e dialogul între mine și oamenii ăștia mult mai tineri ca mine. Eu am 52 de ani, ei au 30. Sau eu vreau să pun atenția aici un pic pe solidaritate, asta apare și în piesa Geaninei Cărbunariu. Pentru că trăim niște vremuri destul de complicate cu subiecte și întrebări dificile și atunci e nevoie de solidaritate. Nici festivalul ăsta nu se poate fără. Nu vezi că are voluntari din Japonia?

O elevă care aștepta în stația de autobuz, privind desenele lui Perjovschi, a remarcat: „Clovnul cu căciulița, care, pe timp de criză nu mai are atât de mulți ciucuri, din cauză că nu mai are bani să-și cumpere ciucuri. Deci, nimeni nu mai are bani, până și clovnii.”

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS)