De la Coloana Infinită la Perjovschi

Monotremu este pseudonimul de super-erou al unui duo creativ care tinde la treburi măreţe prin lucruri mici, păstrându-şi însă anonimatul. Tot ei au făcut și Minitremu, „un ONG ce şi-a propus să aducă arta la îndemâna copiilor”, începând cu reinterpretări mici şi colorate după operele lui Brâncuşi. Demersul a fost susţinut pe vertebre tari de Cristian Neagoe şi de Dan Perjovschi deopotrivă, şi acum creşte precum un Făt-Frumos corect politic.

Traducerea şi interpretarea

„Ne-ar fi plăcut să spunem că la Brâncuşi am ajuns în urma unei epifanii creative, însă nu a fost aşa. Ideea ne-a venit prin 2010, şi a durat destul de mult până am reuşit s-o formulăm cu claritate şi doar după multe modificări, ajustări şi schimbări de formă şi intenţii. La un moment dat credeam, foarte sincer, că e o idee prea mare pentru noi. Ca lucrurile să fie şi mai complicate, ne-am trezit într-un teritoriu în care se îmbinau patrimoniul, exegeza, naţionalismul şi capitalul electoral. Plus nişte legi de copyright, care, cel puţin în cazul ansamblului de de la Târgu Jiu, nouă ni se par absolut anacronice. Aici e momentul în care a intervenit Cristi şi ne-a însufleţit atât moral cât şi material. El ne-a spus că dacă Brâncuşi oferă prin semnificaţiile operelor sale un Vorhandenheit (realitate nemijlocită), noi reuşim să ducem conceptul mai departe şi să-l facem să fie Zuhandenheit (fiinţare-la-îndemână). E din Heidegger asta. Ori după ce primeşti pe mail atenţionări de genu arta modernă n-are ce să caute în gura bebeluşilor, electrizări ca ale lui Cristi au darul să te repună pe traiect.

La carte lucrurile au fost ceva mai simple, pentru că Dan e o persoană foarte tranşantă. I-am propus ideea cu cartea în decembrie anul trecut, pe când Marga, încălzit de la dogoarea caloriferului, se afla în plin avânt de demolare a ICR-ului. Dan considera, până atunci, că am putea face din Minitremu un brand de interpretare a capodoperelor româneşti şi ne dădea drept exemplu Caru cu Boi transformabil într-o jucărie cu cheiţă. Cum însă contextul era cel descris, plus că se preconiza sfârşitul lumii, ne-a venit ideea asta să-i oprim procesul de ştergere a desenelor şi, în loc, să i le transformăm în material de lucru pentru copii, într-o încercare, utopică în fond, de a transforma însăşi lumea pe care el o descrie şi critică.”

Arta şi copilul

„Dacă ar fi să ne referim la o dinamică ideală şi dacă ea există, atunci probabil că e suficient să tragem cu ochiul la ce se întâmplă în ţările occidentale, unde copiii sunt invitaţi şi încurajaţi să experimenteze şi să interacţioneze cu tot felul de materiale, forme, obiecte, medii, situaţii, fără interdicţii de genul nu pune mâna, ai grijă să nu-l strici, stai frumos, taci din gură. Dar asta înseamnă, credem, şi ca termenul artă să fie desacralizat, să nu aibă morgă sau să impună vreo atitudine pioasă. Sau măcar să fie adus în actualitate. Iar lucrul ăsta ar trebui să se întâmple imediat ce se naşte copilul, chiar de pe holurile maternităţilor. Mai ales că holurile astea sunt acum populate intens de corporaţii şi, caz specific la noi, de biserică, instituţii care ştiu deja ce e cel mai bine pentru tine şi pentru puiuţul tău. Iar tu, dacă vrei să fii un bun părinte, nu trebuie decât să le asculţi sfatul.

Astfel, ne-ar plăcea să contribuim la o relaţie conştientă a copiilor cu ceea ce-i înconjoară, de la bun început autonomă, critică şi evident, ludică. O relaţie în care copilului să nu i se inducă de timpuriu roluri sociale sau pattern-uri de comportament. Ca să nu reproducă mai târziu, ca adult, o lume demult depăşită.”

Carte de activităţi şi colorat – cu desene de Dan Perjovschi

„Cum spuneam, cu Dan lucrurile au fost simple, pentru că, în faţa propunerii noastre şi după un timp de gândire, el ne-a transmis lui Brâncuşi nu i-aţi cerut voie. Nu-mi cereţi nici mie. Mergeţi mai departe cu proiectul şi vedem cum iese. Aşa s-a născut cartea. După primul draft, cu 10 imagini luate de pe net, Dan ne-a trimis un repertoriu mai mare, de vreo 300 de desene, ca să avem de unde alege, şi astfel am ajuns la rezultatul de acum. A fost foarte greu să alegem, era material pentru mai multe cărţi, şi activitatea noastră ni se părea o muncă curatorială pentru care nu eram pregătiţi. De accea am optat, la final, pentru o naraţiune cronologică a ultimilor ani, încercând să fie şi cât mai variată pentru copii.

Am fost surprinşi până acum, ca rezultate, de copiii unor prieteni ce fiecărui personaj desenat de Dan, în stilul lui lapidar: un oval pentru cap şi două linii pentru corp, i-au adăugat braţe, ochi nas, şi o gură care, de cele mai multe ori, zâmbea. În alte desene au intervenit cu bule de dialog suplimentare şi îndemnuri de genul lasă crizele. Nu avem prea mult feedback deşi ne dorim foarte mult să-l primim. Iar aşteptări nu avem. Sperăm doar ca cei care cumpără cartea să n-o ţină în bibliotecă, pentru că nu asta era ideea. Şi ne-am mai dori ca desenele lui Dan să fie rezolvate într-o colaborare copil-adult. Asta ar putea ajuta la explicarea unor termeni care, până la urmă, nu mai au nici un sens. Încercaţi de exemplu să-i explicaţi azi unui copil ce înseamnă cuvântul politică, şi o să vedeţi ce greu vă este. Poate însă ne ajută ei să-l clarificăm, cine ştie.”

Minitremu când era mic

„Ce ne amintim din perioada copilăriei, şi încă foarte intens, e că ne jucam, cel mai mult şi mai mult, cu alţi copii. Lucru care nu se prea mai întâmplă, mai ales că vedem prin parcuri cum unii copii sunt pur şi simplu arestaţi de obiectele cu care părinţii îi înconjoară, şi cam greu scapă de acolo. Practic ajung să nu mai conceapă o altă alternativă şi spunem asta pentru că ni s-a întâmplat ca, mergând într-un parc fără nicio jucărie la noi, să ne inventăm în nisip un traseu pe care-l parcurgeam cu o crenguţă, o castană şi un capac de apă minerală, pe post de vehicule. Le dădeam, la toate trei, startul, şi aveam grijă ca toate trei să treacă linia de sosire împreună. În momentul următor a venit o fetiţă să ne întrebe dacă avem maşinuţe acasă, iar tatăl ei, după ce ne-a aruncat o privire suspicioasă, amestecată cu compasiune, a luat-o de mână şi s-au îndepărtat în colţul opus al parcului. Cred că eram, pentru ei, trei ciudaţi, care trăiau într-o lume imaginară cu care ei nu vroiau să aibă nici o legatură.

Minitremu în 5 cuvinte

Minitremu în 5 cuvinte, imposibil

Flori, fete, filme sau băieţi

Muzică se ascultă destul de mult la noi în casă dar avem urechea mai formată pentru sunetele electronice. Pe Local Records.ro stăm cu plăcere, de multe ori. Sillyconductor e opţiunea noastră evidentă, inclusiv când ne-am gândit la video-ul unui posibil proiect de crowdfunding, am plecat întâi de la Rochiţe - Wi/Ni , şi abia după am făcut textul și selecţia de imagini. Ne-a plăcut chiar şi Dragonaşul, în perioada în care cânta pe bloc. Versurile lasă dogma şi canoane / hai să tragem tancuri, coane le-am găsit chiar foarte inspiraţionale. Într-o perioadă ne adormeam copilul pe Alva Noto. De vreo trei ani încoace ne fascinează Mica Levi, albume, mix-tape-uri, tot. La filme coincidem doar în Cristi Puiu, deşi şi acolo, fiecare din alte motive. Oricum nu reuşim să ţinem pasul şi atunci ne uităm la ce ne mai recomandă prietenii. În ultimele luni am văzut vreo 4-5 filme de-ale lui Kaurismaki, pentru că ne place foarte mult umorul lui, iar directorul de imagine ni se pare impecabil în compoziţii. Cu copilul tragem sesiuni de Pocoyo, Timmy Time şi câte un film de la Ghibli Studios. Cel mai recent a fost Pom Poko, în care nişte ratoni erau nevoiţi să-şi apere teritoriul de expansiunea imobiliară iar singura lor armă era shape-shifting-ul pe care-l mânuiau foarte abil şi spectaculos, într-o încercare de a demonstra astfel oamenilor că universul e minunat şi plin de mistere. Finalul nu ne-a plăcut, credem că ar trebui schimbat.

În lumea Minitremu

„Nu e cu selecţie. Şi deja se joacă foarte multe persoane. De trăit nu, că-i locul mic, plus că lumea e prea mare ca să ne oprim doar la atât. Şi mai sunt foarte multe lucruri de făcut.”

*Minitremu a pornit şi o campanie de strângere de fonduri, Pure Joy, în ideea reducerii costurilor de producţie foarte mari şi, implicit a preţului final al minunăţiilor.