Despre butoni şi cerbi

Silvia Cornea, o creaţă de 28 de ani, înnebunită după vară şi bijuterii, a făcut până acum mai mult obiecte mici, de care se poate ocupa singură de la A la Z. De obicei, producţia o omoară la lucruri mai mari, precum piesele de mobilier. Să depindă de alţi oameni pentru un prototip, unii uituci, alţii plictisiţi, alţii preferând să nu se bage deloc. Să dea telefon după telefon ca să rezolve un lucru simplu care se complică pe parcurs. Dar asta nu înseamnă că nu se aventurează din când în când. Doar nu degeaba a ales să creeze altceva decât haine.

În liceu, i-a zis profului cu care făcea meditaţie la desen de pasiunea ei pentru modă, iar el i-a spus: termină. „Şi a avut mare dreptate, că oricum dacă aş vrea să fac şi aia, aş putea.” Aşa că a atunci când a trebuit să-şi aleagă specializarea la Arte, s-a dus la design de produs. În timpul facultăţii a lucrat pentru o firmă de design interior – o altă pasiune – şi în atelierul lor de producţie a putut să construiască ce avea în minte. Primul obiect de care a fost mulţumită a fost o masă-jilţ din lemn masiv făcută în anul 3 de facultate, care acum stă în grădina casei ei. Tot din facultate e şi masa zigzag, care rămâne printre preferate, pentru că poate fi pusă în două poziţii: dacă i se întoarce baza, între zigzaguri încap tocmai bine nişte reviste.

Silvia a continuat să lucreze în amenajări după absolvire. Apoi a început să creeze obiecte cu o logistică mai uşor de controlat.

Acum un an şi ceva, soţul ei, care poartă costum la birou, îşi dorea mai multe feluri de butoni, dar nu găasea. Aşa că Silvia i-a făcut unii. După care a făcut mai mulţi, din material polimeric, viu coloraţi. I-a numit Funklinks şi a început să-i vândă. Ideea a prins, pentru că sunt mulţi tipi în companii care vor să-şi pună amprenta pe ce poartă, dar nu au prea multe opţiuni de joacă discretă. De curând, Silvia a adăugat la colecţie butoni din plută.

Se inspiră mult din natură, din tradiţie (lucrarea ei de diplomă s-a numit „Arta tradiţională în habitatul contemporan”), şi o bucură că tendinţele din design pun acum accent pe materiale naturale, reciclate şi meşteşugite. Tot din natură se trag şi ceasurile ei de perete In Ză Woods. „Când am făcut ceasurile venea iarna şi pentru că-mi plac foarte mult cerbii mă tot uitam la coarnele alea.” Au rezultat ceasuri-cerb, ceasuri-urs, ceasuri-iepure tăiate la laser, cu nişte sisteme de funcţionare care „ticăie normal, nu chiar silenţios.”

Urmează lămpi, noi ceasuri, mai mulţi butoni. Mai multe albume de artă şi design pe care le cumpără fără să ştie unde să le mai pună. Şi Internet la greu, pentru că te ţine cu picioarele pe pământ: „Vezi prea multe şi câteodată rişti să intri într-un blocaj. Ai reuşit să desenezi aia, dar dintr-o dată o vezi în o mie de locuri. Nu reinventezi roata.”