Distopie. Shakespeare. Remix: cum să te joci pe calculator cu dragul de Will

Se ia una bucată Catinca Drăgănescu (regizor) şi se adaugă actorii - Simona Cuciuranu, Crina Ene, Cristina Drăghici, Oana Popescu, Vlad Udrescu şi Vladimir Purdel. Se amestecă bine cu o lectură integrală a pieselor lui Shakespeare. „Marele Will” se supune unor experimente demne de un mad scientist într-un laborator de cercetare, cu reacții chimice și explozii de putere, emanări de replici și compuși de orgolii contemporane, toate pixelate. Se agită energic și se toarnă picătură cu picătură pe scena Teatrului Național București. Scapă care poate.

***
Catinca e capul răutăților - a pornit din Sava și trecând prin Facultatea de Comunicare a ajuns la regie teatru la UNATC și tot acolo și-a făcut și masterul, iar acum lucrează de zor la doctorat. Actorii, majoritatea colegi de generație, „au devenit niște factori creatori în procesul de dezvoltare a spectacolului și nu niște executanți.” Personajele au crescut o dată cu ei, într-o joacă de redescoperire a lui Shakesperare, căutând racordurile estetice și tematice cu acest autor, dezamorsându-l, luându-l piesă cu piesă și asamblând un colaj nebun. Shakespeare rezistă.

Are you sure you want to change this setting? Features might be lost or may not work properly. Press ok to continue. OK

Spectacolul în sine „nu întrunește datele unui spectacol rotund așa cum îl cunoaștem noi , ci are o formulă aparte care a apărut organic din acest laborator (...).E un spectacol care s-a modificat foarte mult în timp și care seamănă foarte puțin cu forma de la care am început, pentru că a fost și o cercetare estetică despre cum să pui în pagină niște idei pe care noi le aveam și care coincideau sau nu de la unul la altul, să găsim un numitor comun. Și a fost un laborator care ne-a legat foarte tare de realitatea din jurul nostru și de această chestie care mie mi se pare foarte interesantă și zona în care cred că teatrul din România poate face o diferență, respectiv aspectul politic. Și simțeam nevoia să vorbim despre perspectiva politică a acestei generații care, nu-i așa, e cea care nu merge la vot, este cea dezamăgită, suntem copiii unor părinți care și-au pierdut idealurile de după ‘89, suntem priviți de unii ca o generație de sacrificiu, suntem dezavantajați, suntem mângâiați pe cap, ni se plânge de milă, sunt alții care ne dau în cap, suntem acuzați că plecăm din țară, foarte multe lucruri . Și am încercat să punem în pagină, să ne jucăm, să creăm un joc în care să ne exprimăm această părere și această frustrare că nu contăm. Cred că tema fundamentală a spectacolului este nevoia unui schimb de generații și a comunicării dintre generații și a felului în care valorile se pervertesc de la o generație la alta din cauza lipsei de comunicare și a asumării unor stereotipuri, a unor mecanisme după care funcționăm, și revolta acestei generații în fața acestor stereotipuri.”

Please read the terms and conditions and then click I agree. OK

„Distopie. Shakespeare.Remix este un spectacol atipic, este un spectacol instalație, este de fapt un performance pentru că sunt foarte multe elemente care se schimbă de la o reprezentație la alta. Tema lui explorează schimburile de generații și relațiile de putere, și iată se pare că am nimerit bine într-un an electoral. Ca formulă el e construit pe sistemul unui joc video, pentru că cred că acest virtual este ceea ce ne virusează nouă viața, această iluzie a instantaneității și a faptului că suntem tot timpul conectați, racordați la tot ce se întâmplă unii cu alții și care de fapt este un spațiu de joc, de șaradă. (...) Este un spectacol despre limitele democrației și despre cum frustrarea din interior a diverselor generații amână această democrație și o îndepărtează din ce în ce mai tare, pentru că așa cum spunea Jacques Rancière în Ura împotriva democraţiei, cred că cei mai mari dușmani ai democrației sunt democrații, adică noi. Și spectacolul despre asta vorbește, el e construit pornind de la story-ul din Regele Lear, are un fir narativ, e o poveste, noi chiar am încercat să construim o poveste și să îi lăsăm spectatorului această bucurie de a urmări o poveste până la urmă, dar este un colaj din peste 10 piese (printre care Richard al-III-lea, Hamlet, Othello, Neguțătorul din Veneția, Romeo și Julieta, Furtuna, Timon din Atena) și există o recurență de personaje. Ne-am jucat pe construirea de situații de fapt, este vorba de cum ar suna acele texte care spun acele lucruri, într-o situație de azi, pe care o putem recunoaște. Și e o satiră, e o tragi-comedie apropiată de spiritul de teatru al lui Shakespeare, e o explozie de vitalitate și contrar acestor teme sumbre, el chiar este o bucurie de spectacol.”

Do you want to save the changes?

„Trăim într-o lume în care suntem bombardați de informație și teatrul o poate traduce în termeni umani. Exact asta am încercat să facem și noi în piesă, să construim o lume în care să spunem niște lucruri fără să fim tezişti. Teatrul ar trebui să fie o tribună care traduce în alți termeni, creând acele experiențe umane la care spectatorul se poate racorda uman și din care pot reieși acele teme mărețe de toate felurile. 

Noi până la urmă avem această mare șansă de a ne juca și de a crea lucruri și de a folosi tot, inclusiv limitele pe care ni le impune lumea din jur pentru a crea, mi se pare o chestie fabuloasă. Și avem posibilitatea de a comunica cu oamenii, adică mesajul nostru nu ajunge doar la cercul de proximitate ci poate merge mai departe, și într-o lume în care cred că este nevoie de o revoluție culturală ca să schimbăm mentalități, teatrul e foarte util și foarte necesar și am senzația că făcând chestia asta, pot să schimb ceva, în microspațiul meu, dar ceva mic totuși se schimbă de fiecare dată.

Eu încerc să fac un teatru care nu neapărat să placă sau să nu placă, dar să trezească întrebări. Cred că teatrul e valoros în momentul în care spectatorul pleacă altfel decât a intrat, și cred că e nevoie de un teratru șoc, care să te zgâlțâie puțin din ce se întâmplă în jur și cred că cele mai mișto reacții pe care le-am primit au fost astea, care au fost de la siderare, la indignare, la extaz. Asta mi se pare important, că întotdeauna am stârnit polemici și dezbateri. (...) Și cred că totul vine de la acest exercițiu pe care îl fac la fiecare spectacol, de a pune oglinda în față. Și cred că teatrul poate fi o foarte bună oglindă a ce se întâmplă în jur, testul cel mai bun e reacția de după.

Press any key to continue

Distopie. Shakespeare. Remix este unul dintre spectacolele câștigătoare ale proiectului 9G la de TNB, proiect ce își propune să introducă pe scena Teatrului Național noua generație de actori, scenariști, regizori și oameni de teatru și de bine, în genere. Se joacă în Sala Mică de la TNB, într-o formulă nouă de instalație video pentru fiecare spectacol, iar biletele se găsesc atât la casierie, cât și online pe siteul TNB (și, apropo, sunt cele mai ieftine din întreaga stagiune). Următoarea reprezentație are loc pe 28 Noiembrie la ora 20:00.

Imaginați-vă cum s-ar juca Shakespeare şi Caragiale WoW şi mergeți de vă zdruncinați un pic, nu tot ce-i teatru se mănâncă.

***

DISTOPÍE (< fr.) s. f. Termen modern construit prin opoziție cu utopie și care se aplică unei lumi imaginate și negative

Machiaj - M.A.C. Cosmetics, Hairstyle - The Luxury Studio, Costume Ludmila Corlățeanu şi Atelier ATU
Cu: Simona Cuciurianu, Cristina Drăghici, Crina Ene, Oana Popescu, Vladimir Purdel, Vlad Udrescu
Scenografia: Ioana Drăgănescu şi Sorana Ţopa
Mişcarea scenică: Andreea Belu
Media: Darie Armin Alexandru
Light&Sound Design: Alexandros Raptis
Asistent regie: Daniel Buglea
Scenariu şi regia: Catinca Drăgănescu