Do not dispose after use

Dana Canurschi | 21 Mar 2012

Între colajele și picturile Ioanei Iacob te simți ca în camera unei tinere care tocmai a ieșit violent din adolescență cu toate culorile, formele și aglomerările de stări și obiecte pe care le-aduce asta.

Ioana Iacob (25) reușește să surprindă o atmosferă prin alăturare - nu face discriminări, pare că nu selectează, că nu încadrează explicit ceva. Obiectele sunt toate acolo și comunică între ele libere, în culori tari și tușe grăbite să surprindă: colecția de rujuri cu personaje Disney lângă dildouri negre și aurii, o rolă de hârtie igienică, un iPod, albume de artă, un rest de sandviș, un cactus, un curcan congelat, bibelourile bunicii, un pahar cu ghiocei semi-ofiliți, papiote, sticle, cutii, țigări întotdeauna pe jumătate fumate. 
 
„Ioana Iacob este fascinată de obiectele aparent insignifiante ale cotidianului.”, spune Mara Rațiu, cea care a scris textul expoziției. „Orice lucru, de o banalitate covârșitoare pentru ochiul comun, devine pentru artistă subiect de investigație vizuală. (...) Ea surprinde atmosfera în care ni se prezintă obiectele, modul în care acestea se construiesc în relație unele cu altele și în relație cu spațiul cotidian.”
 
Aproape jumătate din lucrări sunt colaje amestecate cu pictură pe hârtie sau carton, montate pe lemn. Inițial, acestea erau doar un instrument de lucru pentru pictoriță, dar după ce a experimentat cu ele, Ioana s-a molipsit de fantezia lor. „Picturile sunt oarecum statice, melancolice și meditative, colajele, pe de altă parte, sunt fanteziste și jucăușe," spune ea. „Pentru că nu trebuia sa construiesc eu fiecare obiect, am ajuns să acord mai multă importanţă relaţiilor dintre ele și imaginii de ansamblu. Fotografia a intrat în munca de atelier a pictorului ca punct de plecare pentru pictură, însă utilizarea ei e de cele mai multe ori o scuză jalnică pentru a nu mai folosi modelul sau pentru eliminarea compoziției din ecuaţie. Eu le vreau pe toate. Într-un fel, colajele nu sunt decât picturi pe care le-a pictat pe alocuri imprimanta.”
 
În suprapunerile abundente din colajele Ioanei, deseori apar fotografii cu femei goale, tăiate de la gât în jos, și cadrul se transformă rapid în cabina unui șofer de tir în care s-a instalat o Lolită cu gloss-urile ei cu sclipici și colecția de fluturi. De la un punct, începi să vezi forme falice, erotism, chiar pornografie, camuflate în toate lucrările: te uiți îndelung la un prezervativ tras pe gâtul unei sticle de Cola, să te asiguri că e chiar asta, vezi din ce în ce mai multe dildouri de diferite forme, te uiți altfel la salam, la banană, la cactus, la cele două cătușe desfăcute pe fundal stacojiu, la controversata ”Princess X” a lui Brâncuși, undeva între niște cărți și-o lampă.
   
„Ce-i cu ea?” O întreb pe Ioana și ea îmi spune că mult timp nu i-a plăcut arta modernă. „O percepeam cumva fantezistă și irațională - acum știu că greșeam cumplit. Acum trei ani am descoperit că băieții aceia știau foarte bine ce fac, poate că e mai multă construcție rațională acolo decât oriunde altundeva. Brâncuși mai cu seamă. „Princess X" este pentru mine de o sexualitate incredibilă și faptul că Brâncuși a putut să argumenteze contrariul este pe cât de amuzant, pe atât de deștept. Eu, pe de altă parte, n-am fost așa subtilă, nu la capitolul ăsta. În lucrările mele orice poate sa fie o pulă, mai ales coloana infinitului...”
 
Mă uit la falusurile care se insinuează în picturile Ioanei și îmi dau seama că nu e neapărat interesată să provoace. Așa cum scrie Mara Rațiu, focusul e pe formă și pe relația dintre obiecte, iar funcția este minimizată. Ioana se ferește cu dezinvoltură de capcana artiștilor tineri care caută să scandalizeze pentru a se face remarcați. Mărturisește că o obsedează sexualitatea și viața sexuală a oamenilor, ca lucru ascuns, privat, la care nu are și nici nu își dorește să aibă nemijlocit acces. Dar în aceleași timp, toate referințele erotice pe care le observă sunt chiar aici, în spațiul cotidian al fiecăruia.

„Vreau să cred că lumea nu mai pică pe spate când vede țâțe și dildouri. Da, despre sex și futai este vorba, dar ca parte din viața de zi cu zi, cum e cafeaua sau țigara.Toată lumea se iubește cu toată lumea, tipele din reclamele de la pastă de dinți sau aspiratoare arată de parcă ar avea orgasme după orgasme datorită produselor pe care la vând. Asta vrem și cu asta ne lăsăm manipulați. Departe de mine să vreau să schimb ceva sau să zic măcar că nu-i bine. Eu spun doar că totul e în fața noastră.”

Ioana Iacob a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Prima expoziţie personală a avut loc în Bucureşti, în 2009, la Laika Art Space. În 2011, a avut prima expoziţie personală în afara graniţelor, în Belgia, la Galeria Mie Lefever din Gent. 

Expoziția Do Not dispose after use 
poate fi văzută la Anaid Art Gallery până pe 7 aprilie. Program: de luni până vineri între orele 11:00 – 19:00, sâmbăta între orele 10:00 – 18:00.

Fotografii de Flaviu Rogojan.
Pin It email