Domnişoare senzuale şi monştrii aferenţi

La 13 ani, Elena-Greta Apostol se gândea să devină medic veterinar. Părea cel mai practic lucru pe care l-ar fi putut face cu pasiunea ei pentru anatomie şi biologie. A amânat decizia până în ultima clipă. A făcut o listă „pro şi contra”, s-a gândit şi răzgândit, dar, cum două licee nu putea urma, a lăsat instinctul să aibă ultimul cuvânt: s-a înscris la liceul de artă.

Acolo, orele de biologie şi anatomie au învăţat-o să distorsioneze frumos corpurile, să sfideze asocierea firească a părţilor, atribuind unui trup uman chip animal şi unui chip animal trăsături umane, şi să depăşească, în general, limite. Aşa au apărut fiorosul domn cu cap de unicorn sau gingaşa domniţă cu cap de porc.

Depăşirea limitelor a fost mult timp sursa ei principală de inspiraţie. Laolaltă cu Legendele Olimpului, din care-l preferă pe Icar. Spune că fix doza lui de rebeliune se regăseşte acum în toate personajele ei. „M-a inspirat pentru tăria cu care a crezut în ideea lui, fără să îi pese că riscă mai mult decât ar trebui. A vrut să zboare şi a făcut-o, chiar dacă la un moment dat s-a apropiat prea mult de soare.”

O altă recurenţă în schiţele ei e Alice. Unde altundeva mai găseşti atâta nebunie, inocenţă şi tâlc?

***
Greta vine din Iaşi, unde a studiat la facultate, pe lângă arte, sociologie. „Pentru o viaţă reală”, se gândea.

A ajuns în Bucureşti sub mirajul posibilităţilor infinite, însă a realizat destul de repede că viaţa într-un oraş bezmetic te distrează, dar te şi distrage şi îţi dă, în egală măsură, brânci şi avânt. A ales şi aici două masterate (la UNArte şi FJSC) şi a încercat să facă ordine în haos împrăştiindu-şi imaginaţia în cât mai multe direcţii: a pictat, a făcut colaje, a schiţat în creion, a prelucrat digital. N-a fost de ajuns, aşa că, în 2009, a început şi un proiect de bijuterii hand-made, Iscariotteh.

A născocit numele ăsta în liceu, ca pe o variantă feminină, franţuzească, a lui Icar, şi a fost prima chestie care i-a venit în minte când s-a hotărât să îşi adune lucrările pe o pagină de Facebook. Dar acum nu se mai regăseşte în el. Vrea ceva mai simplu, care să o reflecte în totalitate. Se pregăteşte să îşi lanseze un site în care va concentra tot ce a lucrat până acum, pentru sigla căruia lucrează din greu de vreo două luni încoace (nici nu vrea să se gândească la cât de mult îi va lua să definitiveze designul paginii).

Vorbeşte cu pasiune despre artă, dar acum, la 23 de ani, vrea musai să facă publicitate: un internship recent la Graffiti BBDO a fost un prim pas în direcţia asta. „Dacă ar trebui să pictez toată ziua, m-aş plictisi,” spune ea.

Între timp, a început şi o colaborare cu Tataia, face lucrări pe comandă şi participă la concursuri de design. De curând, a intrat printre cei zece finalişti de la City of Energy, cu o lucrare în care energia şi neconvenţionalul iau forma unor sirene.

Greta se fereşte încă să-şi încadreze stilul în limita unor cuvinte. Spune că personajele ei reprezintă o combinaţie de ceea ce este ea şi ceea ce ar putea sau şi-ar dori să fie, aşa că e greu să trasezi un traseu clar al evoluției lor.

Ce ştie sigur e că, dacă ar prinde viaţă, ar dansa toate pe Paradise Circus.