E nevoie de un sat întreg pentru a creşte un copil

Două adolescente în pragul bacului rămân însărcinate. Mediile în care trăiesc sunt cum nu se poate mai diferite, dar stigmatul pe care trebuie să îl suporte este același: partenerii le părăsesc, profesorii se revoltă, părinții fac orice să bage scandalul sub preș. Sunt personaje ficționale din spectacolul Foreplay de la Centrul Replika, dar ar putea să fie oricare dintre cele peste 26.000 de mame minore care nasc în fiecare an în România, țara cu cele mai multe nașteri la adolescente din Europa.

Regizoarea Ozana Nicolau a făcut un documentar web cu adolescente în situația asta, în care interviurile audio sunt însoțite de fotografii, dar și un spectacol de teatru pornind de la situații reale, în care aceste mărturii sunt ficționalizate. Am întrebat-o ce anume a făcut-o să abordeze subiectul ăsta, iar Ozana a amintit de o colegă de școală care a rămas însărcinată în clasa a VIII-a. A fost o catastrofă; profesorii au condamnat-o în mod deschis și la un moment dat a dispărut pur și simplu de la școală. „Nu s-a pus niciun moment problema ce rol a avut partenerul, ce rol au avut părinții, nimic. Nici nu mi-a trecut prin cap că ar putea să o ajute să termine clasa a VIII-a. Era o rușine, era ca și cum ai avea lepră și nu trebuia să mai vii în contact cu ceilalți copii, ci să fii izolat și să dispari, ceea ce s-a și întâmplat cu ea. Bănuiesc că și-o fi terminat studiile la un moment dat, dar cert e că în clasa a VIII-a nu a mai apărut la școală. A rămas cu mine experiența asta, faptul că a fost atât de mult arătată cu degetul.” Pe lângă asta, mai circulau și tot felul de povești prin cartier, destul de similare. Partenerul nu era niciodată implicat în vreun fel, părinții fetei cereau socoteală părinților băiatului, pentru a-i învinovăți și acolo se termina totul. „Ai mei nu au vorbit mai nimic cu mine despre subiectul ăsta. Îmi aduc aminte că în liceu, în clasa a X-a sau a XI-a, a venit un ONG care făcea educație sexuală. Ne-au strâns pe toți în sala de festivități și au avut o discuție cu noi, în niște hăhăieli și miștouri incredibile. Ne-au dat și o cărticică mică roșie, format de buzunar, în care se vorbea pe scurt despre bolile cu transmitere sexuală și cât de important e prezervativul. Cărticica aia roșie am păstrat-o ca pe Biblie. La 15 ani după episodul cu cărticica roșie am văzut un reportaj în care se vorbea că în România 10% dintre femeile care nasc sunt fete sub 18 ani. Atunci am corelat cele două episoade și am zis băi, nici nu mă mir. În continuare, părinții nu vorbesc și deși toți avem internet și smartphone, iar informațiile sunt la un click distanță, nu le accesăm. De ce nu le accesăm? Am vrut să înțeleg, așa că am început să caut mai multe pe subiect.”
_

„Noi, practic, ne-am cunoscut pe Facebook. Am stat cu un băiat, la un moment dat m-am despărțit de el și am intrat pur și simplu în lista de prieteni să văd cine-i activ. Și el era primul. Și i-am dat mesaj într-un acces de furie, zăpăceală, nu știu, și apoi ne-am întâlnit, ne-am dus la discotecă și de atunci suntem împreună. Astăzi am făcut 3 ani. [...] El 30 și eu fac 19, în iunie.” - Iulia
_

Ozana a ieșit prima dată în lume cu ideea proiectului în 2013, la I-Doc, un workshop organizat de festivalul de film Visions du Réel, axat pe dezvoltarea unor forme alternative de a face documentar - web doc, realitate augmentată, VR, orice ar stârni interesul cuiva care poate nu merge atât de des la cinema. Pe atunci se gândea ca povestea va fi concentrată în jurul unei fete dintr-un mediu sărac pe care o cunoscuse recent, dar odată începută documentarea și-a dat seama că nu se poate opri la un singur personaj. Erau prea mulți factori implicați și ar fi vrut să îi arate pe toți. 

Timp de un an, echipa proiectului (din care mai fac parte fotografii Alexandra Dincă și Vlad Bîrdu și ilustratoarele Alexandra Burda și Georgiana Chițac) a documentat poveștile a 30 de mame adolescente din Urziceni, Ploiești, Vaslui și București, la care au ajuns cu ajutorul ONG-urilor partenere. E important de spus că nu există o incidență mai mare de sarcini la minore în mediul rural decât în mediul urban, doar că la oraș se fac mai multe întreruperi de sarcină. În afară de problema banilor, la sate influența bisericii este mult mai mare și multe fete preferă să facă copilul decât să „comită o crimă”. Mai este și faptul că în mediul rural, fetele știu destul de clar că după liceu nu prea urmează facultatea și locul de muncă pe care și l-ar putea găsi în sat nu este condiționat de studii. În alegerea fetelor cu care a stat de vorbă, Ozana a vrut să aibă cât mai multe categorii reprezentate. În Vaslui, județ promovat ca fiind epicentrul violurilor și omorurilor din România, a vorbit cu o fată care deși a rămas a însărcinată, a reușit să își termine studiile - a luat bacul a doua pe județ și a intrat la facultate.
_

„Maică-mea nu suporta pe nimeni în perioada aia [n.m.: după divorț]. Tot repeta că toți bărbații sunt niște nenorociți, probabil de aia încerca și pe mine să mă țină departe de bărbați, ceea ce bineînțeles că nu a fost o soluție. Și poate e vorba de profețiile care se auto-împlinesc. Cert e că la un moment dat, în perioada Paștelui, am cunoscut un tip, avea vreo 19 ani, cred. Și într-o seară m-am dus la el. A vrut să facem sex, eu nu voiam, pentru că era mult prea devreme să fac sex cu el și cu oricine. Băi, dar mi-a zis tipul ăla o chestie - ori fac sex cu el acuma, ori fac sex cu altcineva mai târziu, e același lucru. Și mi s-a părut foarte logic ce a zis. Prin urmare, am făcut sex cu el. Eram resemnată, în sensul urât al cuvântului. Cedezi și nu-ți mai pasă, în sensul ăsta.” - Cristina
_

Întrebarea cu care Ozana a plecat la începutul acestui proiect a fost de ce nu se informează fetele cu privire la contracepție, ca să-i poată spune partenerului să poarte un prezervativ sau să ia anticoncepționale. „Ce am constatat este că a ști informații legate de contracepție este secundar. Ce e primordial este să poți să le folosești. Dacă partenerul te șantajează emoțional și spune dacă nu te culci cu mine, te părăsesc, să știi să reziști la chestia asta. Dacă partenerul refuză să poarte prezervativ să spui nu mă culc cu tine. Această folosire a informației ține de cât se valorizează fetele pe ele însele, de imaginea pe care o au despre sine, de empowerment. Și asta vine doar dacă părinții le-au învățat asta. Ori dacă vii dintr-o familie în care poate exista violență domestică, e foarte greu ca fată, după ce ai văzut-o pe mama ta luând bătaie, să crezi despre tine că tu valorezi mult. Nici nu e o chestie conștientă, e ceva care se întâmplă inconștient. Mi-a luat ceva timp să înțeleg lucrul ăsta, că problema principală e lipsa empowerement-ului, lipsa noțiunii că ești responsabil pentru corpul tău și viața ta. La multe fete am auzit expresia Așa a vrut Dumnezeu sau Asta a fost soarta, Așa s-a întâmplat. S-a întâmplat-ul ăsta impersonal. Mie expresiile astea 3 mi se par o reflectare a lipsei de responsabilitate - ele nu înțeleg că ar fi putut decide altfel pentru corpul lor.”
_

„Am stat vreo 3 luni pe la el. Eu îi tot spuneam că mai am un pic și încep școala și n-aș vrea să renunț la școală. Și el spune că nu, tu dacă pleci acasă, nu te mai întorci înapoi, începi școala, alt băiat nou, chestii de genul ăsta. Îmi spunea ceva de genul lasă, o să fac ceva și o să te leg de mine. Eu încercam să îi explic că îmi doresc copil după 25 de ani, după care la un moment dat, mă tot punea să fac teste. Și nu înțelegeam rostul, doar s-a întâmplat protejat. Și cică el știe mai bine.” - Gabi
_

Există momente în spectacolul Foreplay când personajele se întorc către public, chestionându-l ce ar face ca părinte minor sau părintele unui astfel de adolescent. La reprezentația la care am fost, unul dintre puștanii din sală a zis „Prima dată aș vorbi cu mama. Mama e mama, înțelege altfel”. La fel și ceilalți care s-au pus în situația ipotetică de a trebui să dea naștere. Tații au fost absenți atât din discursurile publicului, cât și din poveștile de pe scenă. Un spectator i-a și reproșat la un moment dat Ozanei că nu pot toți bărbații să fie așa. „Eu nu mi-am propus să fie așa, e ce am găsit pe teren. Nu am putut să arăt altfel, pentru că nu ar fi reflectat documentarea.” De fiecare dată când pe scenă erau prezentate situații mai incomode, băieții erau primii care râdeau. „Asta nu s-a întâmplat doar aseară, s-a întâmplat la toate spectacolele. Întotdeauna, reacția este de a face glume sau de a se eschiva prin râs și asta arată de fapt că este o modalitate de apărare și un subiect față de care există o teamă sau cel puțin un disconfort mare.” La evenimentul de lansare a platformei Mame adolescente a vorbit și Alex Zamfir, blogger la Cel mai bun tată. Înainte de discuție, Ozana l-a întrebat care sunt soluțiile pentru ca tații să vorbească cu fiii și să-i implice în povestea asta. „Mi-a zis nu știu încă să-ți răspund, pentru că ai mei nu au vorbit cu mine și sunt și eu un pic într-o ceață. Nouă bărbaților ne e foarte rușine să vorbim despre subiectele astea, nimeni nu a vorbit cu noi și am avea nevoie să ni se vorbească mult pe subiect și să fim ascultați de partenerele noastre, ca să reușim mai departe să vorbim cu fiii noștri.”
_

„Am mers la școală până am născut, până în iulie. Am mers la școală chiar până în ultima zi, m-am simțit foarte bine. O doamnă profesoară n-a știut chiar până am terminat școala că sunt însărcinată, nu mi se cunoștea burta și eu luam din ce în ce mai multe haine largi pe mine. Aveam o profesoară care a început cu morală că vouă vă trebuie copii și părinții să vi-i crească, dar în general celelalte doamne profesoare au înțeles situația și mi-au fost alături, nu m-au criticat, nu nimic. Se mai întâmplă. Chiar și în clasa a IX-a a intrat o fată care mai avea un copil de un an acasă și era însărcinată. Nu sunt nici prima, nici ultima, care are copii și a fost la școală.” - Mara

„Maică-mea nu voia să vorbesc cu absolut niciun băiat. Face termini școala, te duci la facultate și după ce termini facultatea vii să-mi spui că ai prieten. După, mai încolo, să faci tu copii. Lu' maică-mea nu i-am spus decât după ce a început să se cunoască burta. După ce a aflat, taică-miu n-a mai vorbit cu mine o lună de zile. Bani de pachet nici nu mai zic, îmi dădea mămica pe șestache. Până când, în vară, eu mă simțeam mai prost, mi-era rău. Taică-miu când a văzut asta a început să vorbească cu mine și când am născut a fost culmea, că vine la spital și zice «Cu cine seamănă? Vreau și eu să văd băietul». Și chiar a fost implicat.” - Raluca
_

Pe lângă cei/cele pentru care apariția unui copil în adolescență ar fi sfârșitul lumii, sunt și unii care spun că nu ar fi nicio problemă, cum a spus și un puștan la discuțiile de după una dintre reprezentațiile Foreplay - Ai mei m-au făcut tot la 18 ani și a fost totul ok. Din punct de vedere medical, însă, e o problemă, sarcina fiind cauza de mortalitate #1 la adolescente în țările în curs de dezvoltare. La o vârstă mică, sarcina cere un efort prea mare pentru organism și există riscul de complicații fatale la naștere. „Și psihicul este foarte nepregătit, pentru că se creează un conflict foarte puternic între faptul că un copil îți cere tot timpul și toată atenția și nevoile unei adolescente care ar vrea ca tot timpul să meargă către ea însăși. Abia te descoperi și crezi că lumea se învârte în jurul tău și de odată vine cineva mai mic decât tine și îți ia fața.” Ironia face ca oprobriul față de mamele adolescente să vină mână în mână cu o cultură care promovează creșterea copiilor, făcând abstracție de cum vin pe lume copiii ăia. „E minunat să avem mame și copii, dar sexul e ceva nașpa.”

Ozana spune că dacă ar putea face o campanie națională, în genul celei cu Beți 2 litri de apă pe zi, ar vrea să comunice două lucruri către părinți. „Să accepte că dacă ei nu pot transmite informații copiilor lor, există altcineva care poate face asta lucrul ăsta. Senzația mea este că părinții se simt foarte atacați că copiii lor ar putea vorbi cu altcineva despre asta și e un conflict: nici ei nu sunt în stare să vorbească, nici nu vor să vorbească altcineva și atunci o lasă așa, sub tăcere. Al doilea lucru pe care l-aș transmite părinților ar fi informații concrete, de educație sexuală. Povestind adulților din jurul meu despre proiectul ăsta și despre contracepție, am observat că nu sunt chiar atât de informații. Ai zice că oameni la 40-50 de ani care au deja copii sunt ași în subiect. Nu neapărat. Către copii aș merge cu ideea asta de ai grijă de tine și ai curaj să ceri ce vrei tu.”

***
Află mai multe despre platforma Mame adolescente.