Efemer, pe bune...

A cincea sesiune de FMR începe după o pauză de două luni. Suntem din nou jos în sala RAP, care are acum un setup un pic diferit: într-o parte sunt scaune și într-o parte scenă, lumini și microfon. Suntem despărțiți în spațiu pentru public și spațiu pentru performat. E foarte multă lume în sală, foarte mulți oameni tineri, pe care nu i-am mai văzut până acum. Ce se întâmplă? Mă pun undeva în fața scaunelor, pe jos, și de acolo sunt martoră la această a cincea sesiune.

În primele 25 de minute din această întâlnire toate așteptările îmi sunt spulberate. Mă pregătisem să văd același grup de oameni care s-a consolidat, mai mult sau mai puțin, în cele patru sesiuni de până acum. Să văd din nou încercări, propuneri, discuții, feedback. În locul lor celor cunoscuți vin alții, care propun ceva nou pentru aceste sesiuni de laborator efemer: dans. Unu, doi, trei, patru, cinci, opt momente în care vibe-ul sălii se încarcă de o energie puternică, sacadată, care pleacă din aceste corpuri. Tineri, adolescenți, liceeni care rup cu propunerile lor, se încurajează, se felicită, preiau unul de la altul energia și o dau mai departe. FMR e taken over de energia lor și se transformă într-un showcase de dans contemporan. Oamenii ăștia dansează tot, de la Edith Piaf, Florence + The Machine, Pink Floyd la muzici la care trebuie să dau cu shazam ca să le recunosc.

La a cincea sesiune de FMR, spațiul e al lor și publicul, la fel.

Flow-ul de dans e întrerupt de X. care citește un text de dragoste, Cu susul în jos, scris de ea. E nevoie de curaj ca să faci asta în fața unui grup de necunoscuți.

Din fețele cunoscute, J. vine în fața publicului și cere publicului cuvinte cu care să facă o improvizație. Inventează o poveste cu o bunică ce stă în pădure, un război, bunica boicotând războiul, plecând mai departe în pădure, dispărând, oamenii căutând-o zile în șir și găsind într-un final un pinguin.

Apoi e momentul lui M., pe fundal un video disturbing, el într-o rochie roșie lungă, cu spatele gol, îi vine foarte bine, se mișcă de colo-colo pe tocuri și cântă peste muzica din fundal și all in all, e ceva foarte provocator, dar și tulburător în același timp.

Încă două momente de dans, aplauze și sesiunea asta e gata, parcă mai repede ca de obicei, o sesiune fulger, intensă. Feedback-ul e formulat de data asta doar prin aplauze. Parcă e neterminat.

dacă vreți să stați la o discuție, mai putem
nu zice nimeni nimic
dacă cineva mai vrea din public, e deschis
nu zice nimeni nimic

na, this was quick
efemer, pe bune...

***

#FMR – forme ușoare de performativitate e o încercare de a ne întâlni cu noi înșine și de a descoperi și alți potențiali performeri. Miercurea Lejeră de la CNDB e proiectul care a inspirat #FMR: un cadru simplu, în care nu vii neapărat cu ceva super pregătit, ci se mizează foarte mult pe spontaneitate, pe gândurile tale adunate în momentul respectiv, pe o calitate a prezenței cu tine și cu ceilalți în spațiu. #FMR – forme ușoare de performativitate, o serie de întâlniri lunare organizate de Asociația Colectiv A la Fabrica de Pensule cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.