Elise Wilk: „Dacă s-ar inventa maşina timpului şi aş putea să mă întorc la o anumită vârstă, aş alege 17 ani”

Prima oară la Ideo? Câteva impresii pe scurt poți să-mi dai?

Da, e prima oară! Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Ideo ca spectator, dar de fiecare dată intervenea ceva. La începutul lui 2018, Ideo a fost pe lista rezoluțiilor de anul nou, la capitolul festivaluri la care n-am mai fost, dar unde vreau neapărat să ajung. Așa că bucuria a fost cu atât mai mare când am primit invitația să fiu trainer în festival. Deci pot să spun că pentru mine ediția 13 a fost cu noroc. Am avut așteptări foarte mari pentru că toți prietenii și cunoscuții care au trecut pe aici în ultimii ani îmi povesteau cât de minunat e. Și așteptările mi-au fost confirmate. Îmi pare rău că nu am cum să rămân să văd spectacolele de teatru tânăr, sunt convinsă că și acolo e o atmosferă super.

Pisica Verde e un bestseller deja, dacă putem numi asta așa, printre montările adolescenților. De ce crezi că se întâmplă asta și cum te face să te simți?

Nu pot decât să mă bucur că mi-a venit ideea de a scrie acest text. Țin minte că eram acum 6 ani la FITS, unde s-a jucat spectacolul cu prima montare profesionistă a Pisicii. Răzvan Penescu de la Liternet a văzut spectacolul și mi-a spus: „prevăd că o să-l joace nu numai profesioniști, ci și o grămadă de trupe de liceeni. Sigur o să fie și pe la Ideo Ideis în următorii ani”. A avut dreptate, știu foarte multe trupe care au jucat Pisica, și cu siguranță sunt multe de care nici nu știu. Când am scris textul, habar nu aveam ce impact va avea asupra adolescenților. Nu știu de ce se întâmplă asta, probabil povestea e foarte aproape de ei, cu siguranță se regăsesc foarte bine în personaje.

Cum reușești să te păstrezi atât de aproape de sufletul adolescenților? Petreci timp cu ei, mergi prin festivaluri? Cum păstrezi conexiunea asta vie?

Cred că mă simt foarte aproape de vârsta asta. Mulți adulți spun că e o vârstă dificilă și că n-ar vrea s-o retrăiască. Pentru mine n-a fost așa. Liceul a fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții. Dacă s-ar inventa mașina timpului și aș putea să mă întorc la o anumită vârstă, cred că aș alege 17 ani. Eram foarte OK cu mine atunci.

Legat de festivaluri de liceeni, din păcate am fost la prea puține. Dar mai demult eram printre organizatorii unui festival de teatru de liceeni din Brașov, Euroart, și țin minte că mi se părea frustrant și cumva trist că toată lumea juca Gaițele sau O noapte furtunoasă. Simțeam nevoia să îi văd în roluri pe care le pot înțelege, cu care să se identifice, în spectacole cu subiecte mai aproape de lumea lor. Între timp situația s-a schimbat cu mult în bine.

Care a fost cel mai emoționant feedback pe care l-ai primit pe un text de al tău?

Am primit multe feedback-uri mișto (cel mai mult mă bucură feedback-ul unor necunoscuți care-mi scriu pe Facebook), dar cred că până acum cel mai emoționat a fost când un actor din distribuția spectacolului Avioane de hârtie regizat de Cristi Juncu și-a tatuat pe braț un avion de hârtie. Rolul lui l-a marcat foarte tare pentru că l-a ajutat să depășească o traumă din adolescență.

Cum te vezi pe mai departe? O să scrii mereu pentru/despre adolescenți?

Nu am scris mereu despre/pentru adolescenți, dar a fost într-adevăr o perioadă în care am scris mult în direcția asta și am fost asociată în special cu asta. Chiar și de către unii prieteni care n-au nici o legătură cu lumea teatrului. Când mă întrebau ce fac și eu spuneam că lucrez la un text, ei imediat întrebau: „E despre adolescenți, nu-i așa?”

Deocamdată mi-am propus să fac o pauză. Sigur voi mai scrie în zona asta, dar orice pauză e benefică. Altfel risc să mă repet. La finalul anului trecut am scris după mult timp ceva fără adolescenți. A fost ca o gură de aer proaspăt. Apoi am mai avut două comenzi de text, primul nu e pentru tineri, dar în al doilea m-am întors puțin în această zonă. E vorba de Feminin, scris pentru Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Deși acolo sunt multe povești ale unor femei mature, firul roșu îl reprezintă o poveste petrecută într-un liceu. Așa că nu scap nicicum. 

Textele tale par să aibă și o componentă de documentare – fie că sunt elemente autobiografice sau poate ai cules povești de la alți adolescenți? Ce sfaturi i-ai da unui adolescent care ar vrea să scrie și el un text dramaturgic despre viața și problemele unor adolescenți?

Nu am cules povești direct de la adolescenți, deși mi-ar plăcea să fac și asta la un moment dat. M-am documentat mult din presă (mai ales când am scris despre copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate), iar evident anumite situații sau personaje sunt inspirate fie din viața mea, fie din ceea ce li s-a întâmplat prietenilor. Am observat recent că în toate textele mele cu adolescenți apare o poveste de dragoste nefericită. În liceu am trăit o asemenea poveste care nu a funcționat și nu-mi dau seama nici până în ziua de azi de ce. Poate că scrisul a fost modul meu de a trece peste asta. 

Cred că cele mai sincere texte despre adolescență le poți scrie tot adolescenții. Cel mai bine și mai sincer scrii atunci când vorbești despre problemele care te macină pe tine, despre lucrurile pe care le trăiești, despre lucrurile de care ești nemulțumit, despre lucrurile care ai vrea să se schimbe. Cel mai important sfat este: nu te teme să fii sincer!

Poți să ne recomanzi câteva texte de dramaturgie RO sau străină pentru adolescenți?

Dintre textele românești, With a little help from my friends de Maria Manolescu și Îngerul electric de Radu Macrinici, din cele străine un text canadian, 2.14 PM de David Paquet, sper să se traducă și în română pentru că e minunat, și se poate juca foarte bine de către trupe de liceeni, pentru că sunt multe personaje. 

Dar câteva filme?

Fish Tank, Heartstone (un film islandez la care am plâns la TIFF anul trecut), Lilja 4 ever…și foarte spontan mi-am mai amintit de un film olandez la care de asemenea am plâns, tot la TIFF, acum câțiva ani: Regret! (titlul original e Spjit!)

***
Interviu apărut în Colaj, gazeta neoficială a Ideo Ideis realizată de echipa SUB25, 2018