Empatia e la ea acasă la Ideo Ideis

Anul acesta, cei șase joacă în spoturile campaniei lansate de festival - „Facem și noi niște empatie?” -, în care sunt unul „bun” și unul „rău”: unul face exces de empatie, celălalt pare să nu știe cu ce se mănâncă. De altfel, cele 3 ipostaze din clipuri nu sunt ceva ce nu ar fi putut trăi la Ideo – conviețuire dificilă la cămin, relații în cumpănă, trădare - așa că i-am întrebat despre experiența la festival și despre ce înseamnă pentru ei empatia. 

Prima oară, și apoi

„Prima oară am ajuns la Ideo ideis când eram în clasa a 9-a. Îmi amintesc perfect momentul în care am văzut bannerul imens de pe casa de cultură pe care scria Tu + Ideo Ideis = prieteni. A fost un fel de premoniție.”, începe Silvana.  

„Mereu am găsit timp pentru Ideo”, spune Carol, care a ajuns prima oară la festival împreună cu colegul de trupă Voicu la Ideo Ideis #7, în clasa a 11-a, cu Brainstorming și cu spectacolul Șapte dintr-o lovitură, de Lia Bugnar, în care îl juca „Bobo, cocalaru cu bunică”. Voicu recunoaște: „Tot Brainstormingul vorbea de Ideo Ideis ca şi cum ar fi cea mai tare chestie din lume. Eu abia intrasem în trupă şi abia aşteptam să merg. Nu ştiu dacă e cea mai tare chestie din lume, dar e în top 5 pentru mine.” Voicu mai prins un an de Ideo și apoi a continuat să meargă un an în Shtanga Boyz (băieții de la tehnic de la festival, care sunt atât de populari încât într-un an au avut propriul lor calendar).

Tot acolo a ajuns și Vlad, coleg de trupă cu Silvana, care a avut 4 ani de festival cu Atelierul de teatru din Botoșani, timp în care a fost Prince Charming în Ventrilocul, Ciprian în Ivona, Beppo în Momo sau Strania poveste a hoților de timp și a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat și Melchior în Deşteptarea primăverii, iar din 2014 e din nou la Ideo, ca voluntar pe tehnic. De ce s-a întors? „Pentru că fie că eşti implicat în organizare, fie că joci sau eşti spectator simţi Chestia. Este Chestia. Nu ştiu ce este. Pofta de viaţă creşte la Ideo şi în combinaţie cu oamenii extraordinar de frumoşi care vin la festival dă Chestia. Efectiv îţi dai log out de la ritmul tău şi te încarci pentru anul întreg.”

Ce ar putea fi Chestia

La Ideo Ideis #7, spectacolul trupei Brainstorming a depășit cele 50 de minute specificate în regulamentul festivalului, așa că trupa a fost descalificată din competiție, deși spectacolul fusese unul foarte bun. Voicu povestește: „După ce am fost descalificaţi, ne-am strâns decorul şi am mers în Conciato (n.r. terasa oficială a festivalului pe atunci) să mâncăm ceva. Ce a fost mişto a fost că nu ne-a afectat prea tare descalificarea, pentru că ne-am simţit foarte bine cu spectacolul (apropo de - premiile nu contează - chiar nu contează absolut deloc; ce se întâmplă la Ideo face pipi pe toate premiile, pe cuvântul meu). Aşa că eram destul de chill şi zâmbicioși. Dar când am intrat în Conciato mi s-au înmuiat picioarele. Toată terasa s-a ridicat în picioare să ne aplaude. Asta a fost cool rău de tot.” De doi ani, secțiunea spectacole de teatru tânăr de la Ideo Ideis nu mai este competițională, dar se pare că Chestia era acolo și dinainte să nu mai fie.

„Alin State aka Puiu (n.r. unul dintre trainerii de teatru) lucra cu noi Grădina Zoologică, un exerciţiu în care fiecare participant trebuie să-şi aleagă un animal pe care să şi-l asume. Exerciţiul a început mai mult ca o joacă, era haios să-mi văd colegii care se târau pe podea încercând să devină păsări, arici, şopârle şi melci sau alte animale. Pe măsură ce timpul trecea, exerciţiul devenea din ce în ce mai serios, toată lumea lăsase orice urmă de inhibiţie în afară spaţiului de joc. Se crease un alt tip de cominicare, deşi eram prins în lucru am avut un moment în care am privit din exterior tot ce se întâmplă şi mi-am dat seama ce experienţă tare trăiesc.”, povestește Paul.

Dac-o întrebi pe Silvana ce i-a adus Ideo, ți-ar răspunde self control și curaj. „Am învățat că pot să îmi îmblânzesc piticii de pe creier. Astfel, piticii m-au ascultat și au învățat și ei la rândul lor că trebuie să simtă mai mult și să gândească mai puțin. Am învățat că nu trebuie să lași pe nimeni să vorbească în numele tău, să îți spună ce crezi și ce simți.”

Lumea e a ta

Ana e singura care a ajuns la Ideo ca vizitator individual, pentru că nu aparținea de nicio trupă. Era cu niște prietene, aflaseră de festival și cum voiau să facă actorie, s-au gândit că e o idee bună să dea o fugă de la Câmpina la Alexandria: „Nu aveam trupă de teatru, aşa că nu eram într-un mediu în care îmi doream.” La atelierele de la Ideo a avut surpriza să descopere fix oamenii de care avea nevoie la momentul respectiv. „Exerciţiile şi joculeţele îmi plăceau la nebunie şi nu mai făcusem asta până atunci. Înţelegeam ce se întâmplă şi comunicam mult mai uşor cu oamenii pentru că şi ei înţelegeau.” Atunci a simțit Ana că ar putea să facă asta toată viața, și avea nevoie de un cârlig care s-o ajute să meargă mai departe cu actoria. L-a găsit tot la Ideo Ideis, unde a văzut-o Nae Constantin Tănase, care a reținut-o pentru lungmetrajul pe care îl avea în minte, și de care s-a apucat un an mai târziu, Lumea e a mea, în care Ana a ajuns să joace rolul principal. „Mie mi-a schimbat viaţa lucrul asta. Am reuşit să joc rol principal în lungmetraj la 17 ani şi o să mulţumesc în fiecare moment pentru faptul că Nae s-a gândit să mă cheme la casting în ultima seară de la Ideo, când eram toţi la petrecerea de final.”

O definiție a empatiei x 6

„Empatia e calitatea de baza a actorului, e felul în care un om se poate pune în pielea altuia, fie că e în faţă să sau pe o pagină de text. E, sigur, musai în actorie să dai dovadă de empatie. Cred totuşi că la mine e amestecată cu egoismul un pic. Pare mai sănătoasă aşa. În viaţă zic, nu în actorie.” - Carol

„Empatie e atunci când simți aceeași emoție cu omul din fața ta și esti constient de asta. Mult timp am confundat empatia cu compasiunea, până când mi-a zis cineva mi-e milă de tine. Și am simțit că s-a pus pe statut mare, că mila îți dă o voluptate aparte. Mi-e milă de tine, dar undeva în ultimul colț al inimii știi că ești peste cel de care ți-e milă.” - Silvana

„Înseamnă a putea simţi şi înţelege foarte personal trăiri, emoţii pe care nu le-am experimentat neapărat. A mă conecta cu oameni, personaje.” - Paul

„Empatie e atunci când taci cu cineva şi e confortabil. Empatia presupune foarte puţine vorbe şi foarte multe priviri. Cred.” - Voicu

„Mă consider empatică. Şi ca om şi ca actor. Cumva faptul că sunt empatică ca om mă ajută să fiu actriţă. Dacă cumva astea două lucruri sunt separate. Nu aş putea să spun acum că sunt om cândva şi actor când joc. Mi se pare că este unul şi acelaşi lucru la mine şi poate şi la alţii. Nu cred că sunt separate şi că actorul este activat doar când joci. E un amestec.” - Ana

„Este despre tine.” - Vlad

Înapoi la Ideo 

Dacă Voicu și Vlad au ales să continue experiența Ideo Ideis ca Shtanga Boyz, nici pentru ceilalți ea nu s-a terminat o dată cu liceul. După ce și-a depășit statutul de „participant cinstit”, Silvana a continuat să vină la festival „pe șestache”, să doarmă prin vecini și să descopere cu ocazia asta că și ea și ceilalți au crescut. „M-am simțit ca un adolescent care s-a lățit peste noapte și care e între mărimi: prea mare ca să fie participant, prea mic ca să fie trainer.” Anul trecut, lucrurile s-au așezat când a putut să joace la scena de spectacole alternative spectacolul ei de licență, Iluzii, de Ivan Vîrîpaev, în regia Andreei Vulpe, alături de câțiva dintre prietenii cunocuți la Ideo Ideis pe vremea când erau toți „puștani”: Alex Voicu (ex-Atelierul de teatru ), Cristina Juncu (ex-Limelight) și Vlad Bălan (ex-Brainstorming). „Am simțit toți patru o responsabilitate imensă să jucăm în fața trupelor invitate, pentru că ne-am vazut pe noi în ei. Ne-am amintit cu ce ochișori ne uitam la cei care făceau meseria asta pe bune.” 

Voicu și cu Carol își amintesc amândoi de o noapte de pomină de anul trecut când au fugit după repetițiile de la București, au ajuns în Alexandria, n-au dormit și s-au întors la repetiții. „Într-o seară ne-am urcat în ultimul maxi şi am mers la Ideo. Am stat, ne-am bucurat, am dansat şi am plecat cu primul maxi înapoi la Bucureşti. Am făcut un dus şi ne-am cărat la repetiţii. Cu toate că eram rupţi în gură, defilam cu tricouri Ideo în Teatrul Metropolis de bucuroşi ce eram.”, spune Voicu.

De ce a meritat? „Ne-ntoarcem puţin la rădăcini şi e foarte plăcut. Şi dacă n-ai rădăcinile la Ideo, nu-i niciodată prea târziu să ţi le faci. Pe bune.”

***
Primul clip din seria „Facem și noi niște empatie?”, cu Vlad Galer și Paul Nistor.
Al doilea clip, cu Ana-Maria Guran și Voicu Aaniței. 
Urmărește continuarea campaniei #facemempatie și noutățile de la ediția a 11-a pe Facebook Ideo Ideis.