Eu cred că-i performance

Performance-ul e despre corp, așa am zis, e despre corpul care se mișcă în spațiu și în timp. Ei bine, unele performance-uri se întâmplă pe întuneric, în lipsa unui corp la care să privești. Se întâmplă în spațiul dintre spectator și cele ce se desfășoară pentru spectator; gândurile se performează nu într-un cadru fizic, ci în imaginația privitorului. Așa că deseori un performance are câți spectatori, atâtea reprezentări.

Am făcut această introducere pentru R., cel care a pornit cea de-a doua întâlnire #FMR din spatele unui laptop conectat la proiector și boxe.

***
R.: Mi-am dat seama că, umblând foarte mult prin youtube, pot să fac un fel de asocieri superinteresante pe care le găsesc între diferite chestii pe diferite teme. Și e vorba de ceva care se poate canaliza pe o temă sau poate fi ceva liber, cum o să încerc să fac eu azi. Cred că e greu de explicat, așa că mai bine încerc.

***
Încercați asta acasă:

Un mashup cu video-uri de pe youtube, cu simboluri ale puterii, paradoxuri, discurs politic oficial și neoficial, plin de sensuri, mustind de preocupare pentru social: muzică ambientală peste care merge un video cu un speech cu Dragnea peste care, din alt video, crește vocea lui Iohannis vorbind despre avizul CSM apoi un documentar despre Ion Iliescu, Fuck the police înlocuiește muzica ambientală, bătăi la Pungești, maici cântând imnuri legionare, un preot care se bate cu politiști, polițisti care bat un copil, poverty in Romania, discursul din The Great Dictator, mașini de lux biserica ortodoxă, catedrala mântuirii neamului, ziua eroilor români și încheiați cu fanii Celtic care cântă Shove your royal wedding up your arse.

***
Cum i-ai zice?
Nu știu.
Sau ce ar fi, dacă ar fi să-i zici?
Eu cred că-i performance, dar n-aș sta în spatele proiectorului, aș sta aici, în fața lui.

***
M: Îmi închipui chestia asta proiectată pe un ecran în piața publică, în așteptare la TIFF.

***
A. n-a fost la prima întâlnire #FMR, dar a venit acum și citește două capitole dintr-un roman la care lucrează, care se cheamă Omul vinului.

Patrick gângurește din nou

A.: Am un prim critic.
W.: Sau un prim fan!

de cum începe A. să citească, îmi apare în minte Filosofia vinului, cartea lui Béla Hamvas

M.: Citești în franceză?
A.: Pot să citesc în franceză.
M.: Am o carte de benzi desenate, e o întâlnire dintre un autor de benzi desenate și cineva care face vin și se învață unul pe altul cum să lucreze în domeniul celuilalt.

***
un sunet discret de clopoței scoși dintr-un ghiozdan

J.: E ceva ce am văzut pe youtube, ceva șamanic, e o doamnă din Siberia care e așa, ca un șaman, și face (sunete) și o să încerc și eu. A dat o lecție pe youtube. Trebuie să exersez să fac ioioioioio foarte repede.

Dar ce instrument e ăla?
E o drâmbă.

nu știu dacă ați auzit vreodată cum sună o drâmbă însoțită de clopoței – pare o sanie mare acoperită, trasă de cai, care coboară pe un drum înzăpezit, care se apropie, vine, vine, și când e lângă tine te uiți în sanie și vezi că nu e nimeni și asta îți dă fiori, a la David Lynch, așa

***
Cine vrea poate să înceapă altceva. Când simțim că s-a terminat prezentarea cuiva e loc pentru următoarele.

***
Aș vrea să încerc și eu ceva, dar am nevoie de laptop.

Nu mai știu ce am făcut.
Ceva plecând de la ideea lui R., cu mai multe search-uri pe net, pornind de la racing thoughts, trecând la pareidolia, la what is original, găsind un paragraf despre friends, căutându-l pe R. pe net, găsind poze cu el, găsind pe același site o poză cu D. care e și el în sală, ei amândoi îmi sunt prieteni, pornind și Hands de la Alpine, peste care am pornit o variantă de karaoke de la No surprises cu sunetul pe mute, căutând și o imagine cu coperta cărții Filosofia vinului, apoi căutându-mă pe mine, clickuind pe diversele imagini care apar, desenându-mi mustăți imaginare, lăsând finalul de la No surprises karaoke să meargă, și în final terminând cu o imagine găsită random pe care scrie mulțumesc.
Nu știu de ce am făcut asta.
Oamenii au râs.

vă rog să citiți mai departe, nu e numai despre mine în aceste sesiuni #FMR. mi-am asumat că țin acest jurnal de întâlniri ca observator pasiv, dar uneori mai și încerc lucruri

***
R: Am început să scriu un text despre ratare, despre cum te ratezi ca om, despre cum te ratezi ca artist, despre standarde de masculinitate care nu sunt niciodată atinse și care te obligă să performezi într-un anume fel.

pe fundal merge un mix de pe youtube cu cele mai mari ratări din fotbal.

R: Aici citesc un text personal.

pe care R. nu-l citește

Weronika ia microfonul și improvizează un text despre experiența ei ca mamă și despre nevoile ei.

***
J. propune să-i subliniez cuvinte și el să le citească, fără ca oamenii să vadă pe proiecție ce se întâmplă. Eu încep să caut și el începe să citească și rezultă un poem-colaj improvizat:

caring
pay attention
to tend attend
mind
nurture
nurture protect sit treasure
babysit
take pains
look after

is motherhood a sacrifice or a privilege?
what is privilege?
is motherhood a sacrifice or
a privilege?

review our cookie policy
what do we use cookies for?

I accept
cookies
best cookies
best christmas cookies
best peanut butter cookies
best ever soft peanut butter cookies
joy's peanut butter cookies recipe
best peanut butter cookies recipe oprah

peanut butter lactation bars
mama

***
#FMR – forme ușoare de performativitate e o încercare de a ne întâlni cu noi înșine și de a descoperi și alți potențiali performeri. Miercurea Lejeră de la CNDB e proiectul care a inspirat #FMR: un cadru simplu, în care nu vii neapărat cu ceva super pregătit, ci se mizează foarte mult pe spontaneitate, pe gândurile tale adunate în momentul respectiv, pe o calitate a prezenței cu tine și cu ceilalți în spațiu. #FMR – forme ușoare de performativitate, o serie de întâlniri lunare organizate de Asociația Colectiv A la Fabrica de Pensule cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.