Fiind licean poet workshopul Super cutreieram

Selectați în urma unui call care invita liceeni din toată țara să trimită între două și cinci poezii pentru înscriere, participanții au avut în fiecare zi unul sau două workshopuri, fiecare cu altă structură, trecând prin exerciții de creative writing clasice până la unele spontane și foarte personale, care culminau în lecturi-fulger mormăite sau urlate, după caz. Cei 11 traineri au fost câțiva dintre cei mai importanți poeți români tineri: Andrei Dósa, Vlad Moldovan, Cătălina Stanislav, Florentin Popa, Vlad Pojoga, Radu Nițescu, Benji Horváth, Alex Văsieș, Livia Ștefan, Ștefan Baghiu și Cosmina Moroșan. La jumătatea acestei săptămâni poeții traineri au avut o lectură, iar în ultima zi le-a venit rândul poeților liceeni, pentru majoritatea fiind prima lectură publică.

Le-am cerut tuturor să scrie câte puțin despre cum a fost experiența asta pentru ei și dacă (și de ce) ar recomanda-o altor liceeni care scriu. Nu mi-e rușine să zic că pe parcursul săptămânii mi-a mai dat câte o lacrimă, ba de râs, ba de emoție, mi-am notat versuri de-ale lor ca să mă inspire mai târziu și am descoperit, prin textele lor, analogiile unor senzații pe care eu nu reușeam să le articulez înainte. Deci, sunt sigură că o să tot auzim de ei.

Maria Miruna Solomon, 15 ani, Bacău

Bună, eu sunt Miru și am mers 5 ore cu trenul tocmai din mijlocul Moldovei ca să ajung în capitală pentru super-workshopul-super. Aș mai merge încă de 5 ori câte 5 ore dacă ar însemna că aș putea să retrăiesc experiența de acolo. Pe parcursul a o săptămână care s-a simțit ca o lună de stat la cămin, cu chefurile aferente incluse, am avut ocazia să-mi dau seama mai bine cât de mulți oameni talentați sunt în jurul meu. Nu cred că are rost să spun că mi-am făcut prieteni faini și că am învățat chestii noi, presupun că e subînțeles. Am râs de sudiști, m-am delectat în Mega, am mâncat pizza Giuseppe încălzită un minut jumate în cuptorul cu microunde – experiența bucureșteană completă. Trainerii (poeți pe cinste, ce să mai) au fost super chill, reușind să ne prezinte diferite perspective asupra poeziei într-un mod relaxant, într-un mediu în care (și aici cred că vorbesc pentru toți) ne-am simțit grozav. Am cunoscut o tonă de tineri talentați, cu potențial incredibil și cu care sper că o să țin legătura. A, și am fost la niște party-uri incredibile, 10/10! Chiar cred că nu mă duc prea departe dacă zic că a fost cea mai faină experiență din ultimii ani. Cheers to Teona, să mai tot participi la workshop-uri Super! pwp și respect din Bacău.

Tudor Pop, 18 ani, Baia Mare

chestie bubbly strălucitoare & „roz la articulații” în general cardi b + manele electro care dictează atmosfera. pe lângă poezie. super poezie. probabil cel mai tare moment din tot / ce există. când descriem obiecte, aflăm cum gândesc ceilalți, place totul prea mult & oameni mișto. ceva ce lasă suprafață lucioasă. cel mai super.

Eva Cosac, 17 ani, București

nu mai scrisesem nimic (satisfăcător) de câteva luni până să storc din mine câte opt ore pe zi.
nu știu dacă am fost martoră la o legătură mai puternică între niște oameni care la început nu se cunoșteau decât a celor de la workshopul ăsta.
nu prea știam cum arată un poet în viață, doar că acum câteva zile i-am spus prietenei mele „cred că am văzut un poet la metrou” și mi s-a umplut inima.
deși mi-au fost tăiate cu roșu toate poemele și nu am fost de acord, acum am și eu scârbă de cuvintele „bunică” și „pleoapă” în poezie și chiar nu e cool să plângi în tot ce scrii.
înainte poezia în română amestecată cu engleză sau orice fel de menționare a site-urilor de socializare îmi provocau repulsie. acum îmi vine să mai trântesc și eu pe acolo un vers din britney spears, cu măsură.
în fiecare seară când ajungeam acasă eram desfigurată de oboseală și schieunam. în timp ce răsuflam îi spuneam mamei mele să mă lase că eu am scris poezii toată ziua.

Maria Barbu, 17 ani, Tulcea

Am scris din perspectiva unui şofer de autobuz sau din cea a unui obiect, am îmbinat tema socială cu tema erotică, ne-am imaginat dialoguri între roboți, am scris poeme imagiste şi poeme pornind de la fragmente de proză, am recitat „Glitch cu starcraft”, am ascultat slam-uri, am făcut exerciții de Black Out Poetry, am tradus din norvegiană. Am scris ascultând muzică, am discutat despre interferența artelor cu tinerii poeți pe care de atâta vreme îi citeam pe Subcapitol sau pe Zona nouă, care ne inspirau, de la care aveam de învățat şi pe care poate nu ne-am imaginat niciodată că-i vom întâlni. L-am privit pe Ştefan Baghiu cântând la pian, am dansat cu Vlad Moldovan la Macaz, Teona ne-a îmbrățişat şi ne-a spus: „aveți avânt”. Am ascultat unsprezece dintre poeții noştri favoriți lecturând la Tramvaiul 26. Mai mult, ei ne-au ascultat pe noi lecturând la Tramvaiul 26. Ne-au aplaudat, ne-au felicitat. Ne-au susținut. SUPER experiență, din care am deprins numeroase tehnici de scriere, am căpătat cunoştințe despre muzică, literatură şi film, dar, cel mai important, m-am integrat într-un grup de oameni faini ce-mi împărtăşesc pasiunea. M-am întors acasă cu o listă lungă de lecturi, multă inspirație şi entuziasmul unor noi prietenii.

Flavius Sindie, 18 ani, București

Workshopul de poezie de la Super a fost super, pentru că am mai avut și alte ateliere de poezie care nu se compară cu ce am dat aici (da, îmi permit să compar lol). Pe lângă atmosfera confortabilă pe care am avut-o cu trainerii și între noi, liceenii, m-a făcut să conștientizez faptul că mai trebuie să evoluez la poezie, să scap de clișeele vieții și să fiu sincer atunci când scriu. Pentru cei care nu s-au înscris și au de gând (iar, dacă nu au de gând, eu zic să aibă) le dau un pont: workshop-urile de Creative Writing de la Super care vor urma chiar merită pentru că ajută. Deci a fost mişto (și credeți-mă că fac mofturi des).

Ruxi Gîdei, 18 ani, București

Ca tânăr poet, ajută foarte mult orice tip de feedback venit din partea cuiva obiectiv, imparţial şi care într-adevăr înţelege poezia - deci cineva care de regulă nu e mama şi nici prietenii apropiaţi. Am avut un mare privilegiu să lucrez cu 11 din cei mai imporanţi poeţi români tineri - timp de o săptămână, 8 ore pe zi! A fost o nebunie boemă şi foarte, foarte frumoasă, care în mod sigur s-a întipărit în modul în care scriu şi voi scrie de acum înainte. În ceea ce mă priveşte, după workshop m-am surprins de tot mai multe ori gândind de-a dreptul în poezii, iar atunci când mă apuc de scris, am observat că ideile curg mult mai uşor. Aş recomanda oricărui licean pasionat de poezie workshop-ul Super. Pe lângă faptul că te ajută în formarea ta ca scriitor şi poate fi chiar o rampă de lansare pentru cineva tânăr, experienţa asta îţi va încălzi în primul rând sufletul şi îţi promit că vei pleca de la fiecare workshop cu multă inspiraţie şi, evident, o listă lungă de poeţi de care să te îndrăgosteşti, citindu-i.

Iuliana Radu, 16 ani, Tulcea

În brief, workshopul mi-a fost un excurs artistic neașteptat de fructuos. După câteva luni de absență din sfera oricărei forme de poeticitate, super-experiența a fost, pentru mine, una tranșantă, revitalizantă, iar cele 8 ore pe zi petrecute în atelier au fost grăitoare în acest sens. Am retrăit într-o mișcare circulară, intrinsecă și mi-am (re)însușit precepte fundamentaliste privitoare la lectură și interferența artelor, pe care le-am integrat progresiv în mine și le-am transformat în subterfugii. Poezia m-a prins într-un hostel boem, într-un party înnebunitor în Macaz, în esență, într-o experiență inconturnabilă în integralitatea-i.

Luca Ștefan Ouatu, 18 ani, Iași

cum aş descrie experienţa mea la Super? aş începe prin a spune că datorită vremii am crezut c-am nimerit la poiana braşov, da' asta nu putea fi decât mişto. de la manele techno până la şatra benz la workshopuri şi metamorfoză direct în seherezada în camera de la hostel până la moţarela thx korbea exerciţii nebune de scris şi super trips aici îi înşir pe toţi trainerii într-o ordine care nu are relevanţă andrei dośa, cosmina moroşan, vlad moldovan, radu niţescu, vlad pojoga, cătălina stanislav, benji horvath, ştefan baghiu, alex văsieş şi nu în ultimul rând livia ştefan care ne-a arătat cum să realizezi o plagă deschisă cu bisturiul nu putea ieşi decât una dintre cele mai faine experienţe posibile la care v-aş recomanda să mergeţi cu aceeaşi căldură cu care v-aş trimite la Strip Club sau la Macaz (care e mai mişto ca primul). caterincă, prietenii, mega image sigla oraşului şi arta mahmurelii, Superul e un eveniment unic care îmbină perfect distracţia şi creaţia şi toate asta datorită Teonei care a fost super gagică şi aş vrea să-i mulţumesc pe calea asta.

P.S.: Pentru ăştia din provincie ca mine, au ăştia nişte sandwichuri pe la magazine la 5-6 lei blanao rău şi nu' numa'. Nu fiţ' proşti şi înscrieţi-vă, durează 3 minute şi vă asigur că nu vi se stinge ţigara.

Mihaela Dragomir, 18 ani, Ploiești

Înainte de atelierele Super, nu-mi mai citisem niciodată poeziile în fața a mai mult de un om, şi evitam să le numesc poezii. Înscrierea mea a fost un pariu din care am câştigat lecții - de la tehnici până la poeți de care nu auzisem. Critica şi exercițiile trainerilor mi-au dat o perspectivă total nouă asupra actului creator; săptămâna de workshop-uri a fost un carusel de experiențe din care am plecat cu un bagaj imens de cunoştințe. Sindromul impostorului şi boost-uri de încredere în sine s-au ținut de mână tot timpul pentru mine, asta pentru că am scris şi cele mai mişto chestii de până acum dar inevitabil am dat şi fail-uri. Colectivul a fost esențial - 11 oameni cu stiluri super diferite, am reuşit să ne dăm sfaturi şi să creştem împreună.

Ana Trif, 17 ani, București

Eu după seria asta de ateliere chiar sunt mult mai deșteaptă-n cap. După primul atelier (și poate după alte două-trei...) mi-am spus că nu e deloc pentru mine treaba asta și, chiar și acum, după mult mult timp de atunci, sunt destul de sigură că nu vreau să mă fac poetă deloc. Bine poate doar puțin. În același timp știu că niciodată în viață nu mi-a plăcut mai mult să scriu decăt acum. Cred că mi-am descoperit stilul, cel puțin pe ăsta de la 17 ani post-despărțire mid-liceu post-copilărie-tristă, și nu-mi mai e frică că oamenii nu vor înțelege marile scriieri ale Anei Trif. Unul undeva tot o să înțeleagă. Mai greu decât să scriu la atelier la ora 11 dimineața un dialog dintre doi roboți din anul 7000 la o masă cu 10 alți oameni în loc să-mi scriu pe mână într-un tramvai într-un moment de maximă inspirație precum dimineața aia când la 11 am vomitat un firicel de sânge (ăsta a fost unul dintre cele mai poetice contexte din viața mea; mi s-a derulat o poezie despre maternitate și adulter prin cap ca nicicând altcăndva), sunt puține lucruri pe lume. Lăsând de-o parte contextul fabricat, cea mai impactantă nefericire când vine vorba de cum și ce scrii, e aia legată direct de un feedback prost. Adică eu vin și-mi scot inima din piept și ți-o trântesc pe foaie cu firicel de sânge cu tot și tu îmi zici că e prost? Adică ce, mă, eu simt disfuncțional? Frate, despre ce vorbești, uneori nu sună bine ce simți tu, să fii sănătos. Poți să simți exact același lucru printr-o gârlă de cuvinte diferite. Ideea e să fie cuvintele alea care trebuie și forma aia care trebuie. Sincer, dracu știe exact care sunt alea care trebuie, dar uneori mă uit la ce-am scris și parcă parcă îmi place și mie. Foarte rar și, de obicei, pe termen scurt. Am aflat că există poeți-martori care nu se implică atât de tare afectiv și tot scriu ceva interesant și că unii oameni cunosc chiar foarte multe cuvinte. Fiecăruia îi corespunde câte un set de imagini și uneori chiar și un mini-lexic. Credeam că arta e artă dacă e pe bune. Aparent nu e așa. După o serie de ateliere amuțitor de diferite din care am rămas cu niște poezii care mi se par foarte bune, tot nu știu ce e aia poezie bună. Știți ceva, poezie bună e aia care-mi place mie.

Constantin Petrencu, 16 ani, Tulcea

Pentru mine acest workshop a fost ceva cu totul nou, fiind şi prima data când particip la o astfel de activitate. Este drept ca nu am prins prima zi şi am câteva regrete dar restul a fost pur şi simplu wow. Primul lucru pe care l-am observat şi care a creat o atmosfera incredibilă a fost diversitatea de stiluri şi trebuie să recunosc că involuntar am început să „împrumut” structuri de la anumite persoane. Cât despre traineri cu toţii au fost (şi evident sunt) oameni incredibil de faini. Atelierele care mi-au rămas cel mai bine fixate în minte sunt cele cu Livia Ştefan (care mi-a arătat într-o manieră foarte deosebită greşelile pe care le fac - love her xoxo) şi cel cu Cosmina Moroşan (cu care am avut nişte conversaţii care chiar au fost de ajutor). Cea mai simplă întrebare este: „Cu ce ai rămas după această experienţă?” Cu un mod nou de a privi poezia, literatura, arta în general, cu un mod nou de a aborda anumite probleme, şi cu o viziune mult mai critică în ceea ce priveşte propria-mi creaţie.

***
Urmează încă 2 workshop-uri Super: de film și de creative writing, iar deadline-ul pentru înscrieri este 1 mai. Mai multe detalii aici.