Flori, fete şi planete – colajele lui Ben Giles

L-am descoperit uitându-mă lung la posterul Mystery Jets pentru albumul Radlands și încercând să înțeleg combinația inedită de mașină plutitoare + tentacule roșii, un fel de Douăzeci de mii de leghe sub mări meets mașina unchiului Vernon din Harry Potter. Cam așa sunt toate lucrările lui Ben: colorate, amuzante și neașteptate. 

Întâi și-ntâi, zi-mi de tine. Cine ești, ce faci și cum a început tot?

Am 20 de ani și studiez Arte Frumoase la Kingston University. Mă joc cu diverse metode de colaj, pictură și montaj video și cânt într-o trupă experimentală numită Cassetto. Cred că mereu am dat dovadă de creativitate de când eram mic prin zgârie-norii din piese Lego, desenele de la școală și căsuțele din copac pe care mă chinuiam să le construiesc, dar de-abia anul trecut a devenit o reală pasiune. Asta și muzica, bineînțeles.

Ce te inspiră? Ai artiști pe care îi urmărești?

Îmi găsesc inspirația peste tot și din motive diferite: în lucrările altora, pe internet, în filme, TV și muzică, toate mă inspiră într-un fel sau altul. Deseori, influențe neobservabile își lasă amprenta fără să mă prind. Printre altele, apreciez lucrările lui Kohei Akiba, Antonio Ladrillo, Kent Rogowski și Brad Downey. Am o pasiune reală pentru culoare și prelucrarea obiectelor comune, de uz zilnic.

Ce fel de materiale folosești și unde găsești toate pozele pentru colaje?

Pentu colaje doar foarfece, lipici și sticky pads și poza pe care o folosesc; îmi plac limitările astea. Imaginile în sine sunt găsite în urma unor vizite lungi în charity shop-uri sau târguri de vechituri unde vânez exemplare din National Geographic, enciclopedii, dicționare ilustrate și atlase botanice.

Cum a fost colaborarea cu Mystery Jets?

Am fost contactat de promoterul Mystery Jets ca să fac un poster pentru trupă. Aveau deja o idee de cam ce și-ar dori și o imagine pe care voiau să o folosesc. Am făcut câteva drafturi, toate foarte diferite între ele: una avea flori curgând șiroaie din mașină, alta n-avea tentacule deloc. Partea bună e că s-au oprit la varianta care îmi plăcea și mie cel mai mult, ceea ce a fost mai mult decât grozav. 

Deși lucrezi pe diferite tipuri de suprafețe, care crezi că e numitorul comun al lucrărilor tale? 

Recent, am observat că cea mai evidentă legătură între lucrări este culoarea și inocența aproape copilărească; sunt îndrăznețe, dar fun în același timp, nu pretind să fie nimic din ce nu sunt. E un echilibru straniu între ludic și mediile zilnice care câteodată pot crea un efect neliniștitor din cauza naturii lucrării. Dar în principiu, cred că naivitatea e ce le definește.

Și totuși, ce-ți place mai mult să creezi? Colaje, sculpturi, instalații, montaje video?

Nu prea îmi mai plac colajele, le-am supraexploatat până la nivelul în care simt că aș regresa dacă aș continua să mă mai joc cu ele; trebuie să experimentez și să cresc ca artist. Dar procesul din spatele lor clar a rămas cu mine, iubesc să peticesc obiecte găsite, alături de altele mai puțin convenționale și să văd ce iese, așa că momentan sculptura și pictura îmi sunt cele mai apropiate. E captivant să te apuci de ceva cu totul nou.

De ce ești cel mai mândru până acum?

Cel mai mult m-a bucurat să-mi văd lucrările expuse la Collagerie Show în Norwich la Stew Gallery. Sunt foarte mândru de colaborările cu Rebekah Campbell pentru Kneon Magazine, că am fost contactat de 55dsl și Riverhead Books și proiectele făcute pentru trupele Mystery Jets, Shoes and Socks Off și Fish Tank. În rest, n-am un țel suprem, vreau doar să creez în continuare.

Ce ai plănuit pentru viitorul proiect?

Momentan strâng materiale pentru un proiect numit Free Samples, care e în fază foarte incipientă și pentru altul despre care pot spune doar că implică o grămadă de roți. Între timp, pictez pe niște garduri mari pentru o expoziție colaborativă care va fi gata la sfârșitul lunii ăsteia, numită Mass.

Ben Giles pe Flickr