George Roşu: cei care desenează cu pixul vor conduce lumea

Se întâmpla în 2007, la expoziţia Schiţe pentru fotografii pe care nu le-am făcut încă sau pe care n-am să le fac deloc și erau expuse instalaţii. Îmi amintesc şi acum de fotografia cu John Lennon ştergându-şi ochelarii, schiţă cu Fernandel ronţăind alune în plin soare după ora 12, Kafka cu un măr verde şi fotografia lui Cioran, lângă intrarea în cimitirul vesel de la Săpânţa. Între timp a mai expus și-n alte locuri din Braşov şi Bucureşti, a avut desene publicate în reviste (Tataia, Love Issue) şi pe site-uri ok și a scos la rândul lui o revistă virtuală (AField Magazine) şi cărţi în format digital*. Multe dintre lucrările lui circulă din om în om, pe Facebook, uneori fără să fie semnate.

Pot să vorbesc până dimineaţa despre desenele mele preferate de la el. De fapt, în locul acestui text, aş fi pus numai asta. Desene/colaje/instalaţii. Multe. De fapt, foarte multe, să vă uitaţi în tihnă. Dar ar fi anapoda să povestesc despre ele, aşa că mai bine i-am pus lui George câteva întrebări.

Cineva îţi cere să-ţi desenezi autobiografia. Cum ar arăta? În ce culori?
Autobiografia mea, cred că aş face-o carte de colorat. Oricum fiecare înţelege cât poate. De ce să nu îşi coloreze singur? Şi nu ar fi o carte groasă.

Spune ce ai putea să desenezi noaptea, la orice oră, pe un colţ de hârtie, oriunde te-ai afla.
Aş desena, desigur, confetti. (Ieşind din trompa unui elefant pe bicicletă care urmăreşte o pisică pe altă bicicletă. În jurul lor lupi aplaudând. Te vei întreba cu ce ocazie confetti şi de ce nu apare nicio maimuţă?) Pot oricând să desenez pisici. Pisici lungi. Deşi sunt oameni care au spus că nu seamănă cu pisici, ci mai repede cu nişte lame. Nu ştiu de unde au scos aşa ceva.

Să presupunem că desenele ar prinde viaţă. Ce personaje de-ale tale ai vrea să le vezi prin oraş? În afară de lupi, bineînţeles.
Desenele mele sunt inspirate din viaţă. Unele sunt poveşti care chiar s-au întâmplat. Deci pe unele personaje chiar le văd prin oraş. Lupi nu văd.

Dacă ai putea să ucizi un om rău cu un creion, ce-ai desena? Să presupunem că nu poţi/nu vrei să-l înfigi în inimă, de-adevăratelea.
Nu există oameni răi. Există doar oameni naivi şi mai puţini naivi şi culmea, ambele categorii vor aceleaşi lucruri. Bine, NAIV e un cuvânt pe care l-am folosit ca să par politicos şi amabil. De obicei folosesc PROST, sau mai spre prânz: CRETIN. Ar fi al naibii de fain dacă un desen ar putea schimba ceva sau pe cineva. Fie şi pe un prost. Din fericire nu funcţionează aşa. Vezi icoanele. Dar ca să îţi fac pe plac şi să rămânem naivi i-aş desena o groapă mare şi adâncă. Ca aia prin care a căzut Alice. Aşa, un fel de Alice desenată în lumea lui Bosch.

Cum a fost petrecerea pentru Cioran?
Probabil că te referi la expoziţia CIORAN 100. A fost, fără intenţie un eveniment underground. La mine în oraş cele mai multe sunt aşa. Adică află puţini de ele. S-a ţinut într-o secţie a Bibliotecii Judeţene - o instituţie cu un posibil potenţial cultural, dar unul imposibil intelectual, se pare. Am făcut nişte Ciorani decupaţi din carton şi o cunoştinţă a transformat biografia lui într-un monolog pe care l-am pus în baloane de comics. Erau vreo 15 ciorani care vorbeau cu tine. Un francez mi-a cerut la sfârşitul expoziţiei un Cioran să îşi pună pe birou. A primit. Românii au comentat doar că e prea roz şi că trebuia să pun şi citate. Au primit şi ei. Am făcut mai multe expoziţii acolo. Ele au rămas, cum ziceam, evenimente underground, Biblioteca preferând să promoveze poze cu ghivecele cu flori din clădire şi psalmi.

Ce poveste ai vrut să scrii şi să desenezi şi nu ai apucat până acum?
Este pe listă o cărticică despre dimineţile lui Sherlock Holmes din care vom afla detalii ordinare dar alternative celor din cărţile cu el. Apoi mai sunt nişte versiuni de jurnale. Mai e o poveste cu ţichiuri...mai multe. Dar am cam scris ce am vrut neapărat până acum.

P.S: Nu am pomenit nimic despre Suzuka, pisica lui George, cea care de cele mai multe ori vede prima desenele. Deci nu spun nimic despre ea, să ne înţelegem.

* Printre care Fata cu rochie verde care mi-a traversat cartierul pe firul de telefon și Băiatul care avea scârba ascunsă adânc în inima sa sau Dispariția Iuliei N.