Gheață și foc, sânge și moralitate ambiguă

Mihai Cernea

Poate că ai impresia că genul „fantasy” nu e pentru tine. Doar un om cu job, pisică și chirie sau rate de plătit nu are timp de vise din astea în care un prinț perfect salvează o elfă trasă ca prin inel de un dragon cu probleme de temperament. Ei bine, cel mai probabil nu ai citit ce trebuie. „Ce trebuie”, în cazul de față, este seria Cântec de Gheață și Foc a lui George R.R. Martin – pe scurt, e vorba de cel mai important lucru care i s-a întâmplat literaturii fantasy de la Tolkien încoace.

Încălcând unele dintre tradițiile de bază ale genului, Martin creează o lume în care personajele nu se mai împart, sec, în ăia buni și ăia nasoi, ci una în care domină nuanțele de gri. Cavalerul onorabil îmbrăcat în armuri strălucitoare care stă călare pe un cal alb se va dovedi mult mai găunos și sadic decât mercenarul pe care până cu câteva pagini în urmă îl disprețuiai (și care, până la urmă, e chiar de treabă, ca să vezi!). Universul din Cântec de Gheață și Foc este mare, dar și coerent, cu o istorie lungă, putându-ți imagina cu ușurință că se întâmplă și alte chestii pe-acolo pe lângă ce povestește George R.R. Martin în romane.

În concluzie, dacă ai vreo pasiune pentru cărțile cu intrigi complicate, personaje cu multe fețe și ciomăgeli epice nu ezita să pui mâna pe Urzeala Tronurilor (primul volum din serie)! Îți garantez că-ți vei petrece următoarele luni bătându-ți la cap prietenii cu detalii din viața lui Eddard, Cersei sau Tyrion, neînțelegând cum naiba ai putut să citești atâtea cărți în atât de puțin timp.

Bogdan Th. O.

Am impresia ca genul „fantasy” nu e pentru mine. Prefer poveștile în cheie realistă, din lumea asta. Nu am mai servit narațiuni cu dragoni și zâne și vrăjitoare din adolescență. La Stăpânul Inelelor m-am uitat, recunosc, că prea vorbea lumea despre el. Dar mai mult pe fast-forward, până la scenele de bătaie, pentru care am o slăbiciune. Harry Potter nu am putut.