Eu și Cristina este o exagerare. Un monolog al unui personaj care nu poate să existe. Povestea însăși nu poate să existe.
Dar teatrul nu e jurnalistică. Nu are pretenția veridicității. În teatru poți să strîngi într-o poveste tot răul care există în lume, poți să construiești un personaj care omoară aproape mecanic, poți să împroști cu sânge și violență la nesfârșit. Poți să pui toate astea la un loc și specatorul le crede, le înțelege, le simte.
”Am băgat cuțitul în el” este contrapunctul discursului. Apare în text regulat, cum apar pauzele de publicitate în filmele de la televizor. Doar că aici nu ți se vinde nimic. Îți tragi suflul pentru continuare. Care continuare se va termina la fel. Violența produce și ea saturație, iar asta este înfricoșator. Dacă primești o doză concentrată poți să asculți povești despre crime tot atât de indiferent(ă) cum asculți rubrica meteo.
Nu am ieșit din sală ducând după mine tensiunea piesei. Pentru că amestecul acela gros de horror și porno produce în fapt neant.
Sorin Poamă, actorul care susține monologul, își face treaba foarte bine. E puternic, e convingător și e capabil de nuanțe. Îți captează și păstrează atenția pentru mai bine de o oră. Textul este scris de Vera Ion. Alin Zabrauteanu (Sound) și Bogdan Marcu (Video) completează echipa care a construit spectacolul.
Din prezentarea oficială a piesei:
”Toti cutitarii pe care-i stiu au stat cuminti in casa in noaptea aia. Toti dealerii au fost pe pauza. Toti aurolacii pe care-i stiu au dormit tun. Nici un accident. Nici o arestare. Liniste in tot Bucurestiul asta. O liniste de moarte.”
Eu și Cristina este un text generat de toate filmele horror si porno pe care le inghitim in fiecare zi fara sa ne dam seama. Este foarte simplu ca omul de langa tine sa devina o simpla masa de carne in care sa bagi cutitul fara regret. Si este foarte simplu ca asta sa te amuze. Un spectacol care te va face sa razi de lucruri de care nu credeai vreodata ca vei rade.
Info:
Vera Ion și Sorin Poamă sunt inițiatorii proiectului Scrie despe tine, un atelier de dramaturgie si dezvoltare personală.
Dar teatrul nu e jurnalistică. Nu are pretenția veridicității. În teatru poți să strîngi într-o poveste tot răul care există în lume, poți să construiești un personaj care omoară aproape mecanic, poți să împroști cu sânge și violență la nesfârșit. Poți să pui toate astea la un loc și specatorul le crede, le înțelege, le simte.
”Am băgat cuțitul în el” este contrapunctul discursului. Apare în text regulat, cum apar pauzele de publicitate în filmele de la televizor. Doar că aici nu ți se vinde nimic. Îți tragi suflul pentru continuare. Care continuare se va termina la fel. Violența produce și ea saturație, iar asta este înfricoșator. Dacă primești o doză concentrată poți să asculți povești despre crime tot atât de indiferent(ă) cum asculți rubrica meteo.
Nu am ieșit din sală ducând după mine tensiunea piesei. Pentru că amestecul acela gros de horror și porno produce în fapt neant.
Sorin Poamă, actorul care susține monologul, își face treaba foarte bine. E puternic, e convingător și e capabil de nuanțe. Îți captează și păstrează atenția pentru mai bine de o oră. Textul este scris de Vera Ion. Alin Zabrauteanu (Sound) și Bogdan Marcu (Video) completează echipa care a construit spectacolul.
Din prezentarea oficială a piesei:
”Toti cutitarii pe care-i stiu au stat cuminti in casa in noaptea aia. Toti dealerii au fost pe pauza. Toti aurolacii pe care-i stiu au dormit tun. Nici un accident. Nici o arestare. Liniste in tot Bucurestiul asta. O liniste de moarte.”
Eu și Cristina este un text generat de toate filmele horror si porno pe care le inghitim in fiecare zi fara sa ne dam seama. Este foarte simplu ca omul de langa tine sa devina o simpla masa de carne in care sa bagi cutitul fara regret. Si este foarte simplu ca asta sa te amuze. Un spectacol care te va face sa razi de lucruri de care nu credeai vreodata ca vei rade.
Info:
Vera Ion și Sorin Poamă sunt inițiatorii proiectului Scrie despe tine, un atelier de dramaturgie si dezvoltare personală.