Ideo Ideis: Radiografie de Coregrafie, cu Vava Ştefănescu

Cât de tare îți apeși pe degetele de la picioare atunci când pășești? Unde te frige aerul cald când treci prin el? Ce vezi prima dată când îți zâmbește cineva: genele care i se lipesc între ele, sau dinții? Sau cât de bine-ți cunoști, fără să privești: lungimea degetelor, grosimea gleznelor, ascuțimea coatelor, forma omoplaților, fiecare nod al coloanei vertebrale? Și mai departe, cum le faci pe toate să vorbească? 

Dansator cusut la un mijloc de picior, coregraf care scutură simțurile de praf, mamă care mai tare crede când e îmbrăcată în verde, om cu frică pe care reușește să o învingă, Vava Ștefănescu ne învăță să ne întrebăm mintea și corpul, folosindu-ne tot-ul.

Atelierul de coregrafie condus de Vava Ștefănescu, în sala de sport a Școlii Nr. 2 din Alexandria, a fost mijlocul prin care 38 de copii au reușit să deschidă ochii mai larg, să fie mai prezenți și mai conștienți de ce se întâmplă în ei și în afara lor. Ca să ajungă aici, au dansat cu ei înșiși, au mers ghidați de câte o parte a corpului, și-au scris numele pe o foaie invizibilă mai înaltă decât ei sau și-au imaginat că își modelează corpul din lut. Și-au mai citit unii altora poveștile scrise doar din mișcări. Astfel, sala de sport a fost văzută de mai mulți ochi ca o pădure, un parc cu fântâni, o stradă aglomerată, unde ți-ai prins prietena cu alt băiat, ai fost urmărit sau ai avut gânduri de sinucidere. La sfârșit te miri. Te întrebi. Te bucuri. De câte litere știu genunchii, de câte semne de punctuație pune fruntea, de câte puncte de suspensie punem cu fiecare călcâi.

Să fii liber, să ai curaj, să îți învingi teama de penibil, să te descoperi, să te lași ghidat, să-ți folosești experiențele, să-ți găsești repere! Să lași să zboare când te doare.

Dimineața, după workshop, o întreb pe Vava ce a învățat ieri. „Asta m-am întrebat și eu. Am învățat cum să-mi administrez spaima de necunoscut. Chiar dacă au fost 38 de oameni, am văzut că nu-i așa complicat.”

Pentru că în prima zi ne-a văzut ea mai mult mișcările, am întrebat-o cum ar arăta ale ei în anumite situații. Mi-a spus că e începutul unui exercițiu din zilele următoare.

Cum ai dansa să exprimi stările de:

Foame: Foamea imensă arată concav, ca o spirală. Dansul ar avea o dinamică aparent haotică cu alternări foarte neașteptate, rapide și dilatări.

Cald (folosindu-ți genunchii): Mi i-aș sui în cap și i-aș întoarce pe dos. Genunchii sunt o parte a corpului extrem de expresivă. E una din părțile mele preferate din corp, cu toate că e cea mai proastă parte a corpului meu. Am 3 operații la genunchiul stâng. De aceea îmi sunt cei mai dragi.

Frig (folosindu-ți buricele degetelor): Aș contextualiza, aș da o sugestie de mediu: un ecran, un geam, o oglindă, ceva imaginar. Și apoi m-aș retrage față de context. Ar fi două etape: una de retragere lineară și una ondulatorie, zig-zagată. Și mi-aș folosi și vârful nasului.

Cum ai dansa să descrii viața de liceu?

Dacă ar fi viața mea de liceu, aș sta sub un capac. Un foc sub un capac. Despre viața de liceu de azi am o imagine formată în fals, n-am copii la liceu, nu am prieteni care au copii la liceu; n-am traversat-o, nu cred că știu, pot doar să îmi imaginez.

Vava Ștefănescu este dansator, coregraf, regizor și profesor. Din 2006 este director artistic al Centrului Național al Dansului, București. 

Fotografii de Adi Bulboacă. 

******************************************
Acest interviu a fost publicat în primul număr al gazetei Colaj, realizată de echipa revistei SUB25 la Ideo Ideis, Festivalul de Teatru Tânăr de la Alexandria.