Ieşind din vis cu Alexandra Levasseur

Reveria se manifestă în picturile Alexandrei prin culorile pastelate pe care le folosește și prin peisajele înflorite pe care le pictează. Coșmarul își face însă simțită prezența prin câteva simboluri constante - personajele ei trăiesc cu săgeți înfipte prin corp, rămășițe ale unor traume încă vii, în peisaje care iau foc și care încearcă să le-nghită cu totul. Alexandra trasează bipolaritatea existenței umane prin intermediul acestor trăiri contradictorii, examinând relația dintre confortul fizic și liniștea interioară. Artista încearcă să sugereze prin picturile sale simbioza dintre mediu și om - cum ne afectăm reciproc și cum, într-un final, „nimic nu este distrus; totul se transformă.”

Când ai început să pictezi? Te-a motivat ceva anume?

Din câte îmi amintesc, pictura a fost întotdeauna activitatea mea preferată. Când încă eram copil, bunica mea avea tot timpul ceva în lucru pe șevalet într-o cameră mică a casei. Camera aia era un tărâm misterios pentru mine, avea o aură specială care mă atrăgea și care a dat naștere dorinței mele de a face artă.

Ce lucruri pictai înainte de a-ți dezvolta propriul stil?

O mulțime de animale și elemente din natură. Ulterior mi s-a dezvoltat interesul pentru anatomie și corpul uman. Îmi plăcea să mă joc cu personaje reale și ireale.

Îți descrii lucrările cu metafora „ieșind dintr-un vis”. Sunt visele sursa ta de inspirație?

Folosesc conceptul de „vis” ca metaforă în sine. Mă refer de obicei la universurile magice, imaginare pe care le creez. În schimb cred cu tărie că tot ce se petrece în subconștient atunci când visez îmi afectează ideile și se reflectă în imaginile pe care încerc să le reprezint.

Desenezi numai personaje feminine. Relaționezi cu ele și cu emoțiile pe care lucrările tale le emană?

Temele centrale pe care le sondez sunt iubirea, frica, neliniștea și dragostea neîmpărtășită și consider că femeile sunt cele care pot simboliza aceste emoții în cel mai puternic fel. Personajele pe care le creez reflectă în mod direct preocupările mele personale.

Personajele tale există și în realitate?

În mod fizic, nu; ele nu există. Dar în același timp ele toate deservesc unui scop autobiografic.

Dacă ți-ai face un autoportret, te-ai apropia mai mult de realitate sau tot de un cadru oniric?

M-aș plasa cu siguranță tot într-un spațiu ca de vis.

Ai putea să ne spui mai multe despre săgețile din picturile tale și ce simbolizează?

Săgețile sunt un simbol al dorințelor noastre și cât de periculoase pot fi ele. Simbolizează iubirea și ura în același timp – o căutare a aventurii, riscul ca propriile pasiuni să ne facă rău și fascinația noastră pentru necunoscut.

Ai vreun alt simbol de care ești atașată?

Focul. E un simbol atât de puternic, de necontestat, și poate exprima forța naturii atât într-o manieră pozitivă, cât și una negativă.

Povestește-ne despre o lucrare la care ții mai mult. Cum a luat naștere.

Îmi place în mod special una numită Camouflage. Fără a intra în prea multe detalii, ea exprimă tristețe, supărare și singurătate, toate deodată. Consider că atât conținutul imaginii în sine, cât și tehnicile pe care le-am folosit exprimă aceste sentimente. Face parte dintr-o serie numită Summer Games (Jocurile Verii), în care de abia începusem să sondez simbolismul săgeții, juxtapusă melancoliei personajelor și căldurii florilor de vară.

Care a fost momentul cel mai satisfăcător pentru tine ca artistă până acum?

N-aș putea să aleg doar unul, sunt atât de multe: De fiecare dată când termin o lucrare și simt că am reușit să transpun anumite emoții pe pânză. De fiecare dată când citesc comentarii pozitive la adresa picturile mele, venite de la străini. Și atunci când știu că o anumită lucrare a atins pe cineva emoțional. Astea sunt momentele cele mai satisfăcătoare pentru mine ca artistă.

Am văzut că recent te-ai apucat și de animații. E asta viitorul lucrărilor tale de artă?

Nu chiar viitorul. Mai degrabă un mediu complementar. Cred că diferite tipuri de media te ajută să exprimi anumite trăiri și idei mai bine decât altele. Sper să continui să le folosesc pe amândouă în paralel.

***
Scurtmetrajul Chaos is a Dancer II - Mel Hoppenheim School of Cinema (Canada, 2014)

Pe Alexandra o mai găsiți pe:
http://alexandralevasseur.com/
https://www.facebook.com/ipreferdrawing