Satul spaniol în care se naște micuța croitoreasă prodige este o curte a miracolelor. Personajele sunt împământenite și aspiră la veșnicie, că doar suntem la sat. În cotidianul de basm al Frasquitei își fac astfel veacul părintele satului, padre, care nu prea crede în Dumnezeu, prostituata Lucia care se-mbracă în sclipici și cântă la acordeon și îi e aproape singura prietenă, cele două moașe, Maria și Blanca, cele mai bune pe care le-a avut satul în secole, cocoșii, ca Balaurul roșu și Măslină, într-o luptă până la moarte în oglindă cu cea a stăpânilor lor, José rotarul care trăiește câteva luni în coteț și bărbatul cu livada de măslini, fiul celui mai mare moșier din sat. Desigur, mai e și Căpcăunul, deghizat într-un tânar medic nomad care cutreieră regiunea în căutare de copii proaspeți. Până aici, satul pare desprins din Nicio privire a lui José Luís Peixoto. Dar Frasquita vrăjitoarea este deranjantă pentru satul natal, care o resimte ca pe „o bătaie puternică de tobe până în inima zidurilor lui”. Așa că povestea continuă cu fuga eroinei cu cei 5 copii ai ei în cârcă spre Andaluzia.
Pe drum, căruța croitoresei prinde și revoluția, iar atmosfera cărții capătă o boare de Guernica sau de Tres de Mayo, depinde cum vă place pictura. Revoluționarii socialiști sunt tineri, frumoși și naivi, se ascund în peșteri și mai găsesc timp și pentru o aventură romantică cu croitoreasa care le coase fețele și le toarce sufletele.
Povestea merge și mai departe, iar nebunia croitoresei nu e departe de cea a mamei din Baraj împotriva Pacificului. Fuga ei pentru a-și proteja odraslele de un dar blestemat din bătrâni - o cutie pe care tinerele fete trebuie s-o deschidă la 9 luni după ce le vine ciclul și care le pecetluiește soarta ursindu-le câte un dar minunat și un destin tragic – pare la fel de condamnată ca aceea a mamei lui Marguerite Duras de a-și îngrădi moșia împotriva fluxului Oceanului. Croitoreasa cu acum 6 copii ajunge în Algeria. Ultimul capitol încheie saga familiei despletind destinul celor 6 moștenitori ai Frasquitei - Anita cea mută, Angela cu voce de privighetoare, Clara cea solară, sora ei geamană Martirio care vorbește cu Moartea, Pedro, pictorul de Ăgeniu cu părul lui roșu și Soledad, naratoarea, cea mai frumoasă dintre toate, care-mbătrânește într-o zi.
Roman de debut al lui Caroline Martinez, care a trecut prin diverse meserii înainte de a ajunge la cea de mamă și de scriitoare, publicat la Gallimard în 2007 și tradus în 2010 la editura Vellant, Inima cusută are toată dulceața, senzualitatea și melancolia unui început de septembrie.