interviu (parşiv) cu iv cel naiv

Ar putea fi oricine. Sau nimeni. Un soi de priveşte cerul care apare parcă de nicăieri. Ţine de anonimat cu dinții, silabe împărțite şi luate în combinații a câte n cuvinte. Poate că are ochi de peşte, corp de zebră şi coadă de crocodil. Poate că se joacă leapşa pe culori sau poate că se ascunde la propriile-i lansări. Poate că poartă nas de clown când îşi bea cafeaua sau pijama în carouri, de moş. Poate că traversează pe roşu. Poate că nu e atât de naiv. S-a intitulat cel naiv şi scrie poezii cu litere mici, ilustrate de Vali Petridean. 

A rostogolit nişte cuvinte la câteva întrebări, tot cu litere mici, cu aere de rimă: 

de ce iv, de ce naiv şi nu parşiv?

naiv sunt prin fire,
iv prin simțire,
de parşivitate fug fără oprire.

în ce crezi?

în mine, în iubita-mea şi în fluturii care ne arată drumul cel mai scurt către frumos.

eul tău liric cu ce se ocupă în timpul liber?

cu dus gunoiul, cu gătitul, cu băile lungi, cu joaca. ca toate eurile.

ce se găseşte într-un cuvânt? ce treabă au cuvintele unele cu altele de nu pot sta liniştite?

într-un cuvânt se află în primul rând vânt. e pesemne vântul care face cuvintele să zboare de ici, colo. apoi, dacă ştii să găseşti cuvintele de aceeaşi specie, le poți organiza în stoluri care să îți ducă gândurile de colo colo. sau să le laşi să zboare haotic, zgomotos, ca ciorile deasupra cişmigiului, seara. oricum cuvintele sunt păsări călătoare, făcute să stea puțin şi să zboare.

cu ce ai începe o nouă limbă?

cu făcutul cu ochiul, cu strânsul buzelor, cu fornăitul nărilor, cu datul din urechi. o nouă limbă ar trebui să nu mai conțină cuvinte.

de ce o îmbrăţişare + o îmbrăţişare = o îmbrăţişare?

pentru că o îmbrățişare minus o îmbrățişare nu fac zero ci minus o îmbrățişare.

abnis, amo, spair, dibale, cum arată anotimpurile astea? Au păsări călătoare?

sunt anotimpuri cu mult soare, dar foarte asemănătoare. pentru că sunt anotimpurile firii. abnis e perioada de început în care ni se întâmplă tot ce e mai frumos, amo e atunci când nu ne pasă de nimic în afară de iubire, spair e anotimpul disperării, iar dibale e vremea când ne uităm mai mult înapoi decât înainte şi începem să uităm din cuvinte.

ce se întâmplă înainte şi după ce scrii?

nimic special. înainte mă mai gandesc o dată la ce am mai observat în viața asta, iar după, mă mai gândesc o dată la ce am scris.

iv priveşte cerul?

mai ales

cum a ajuns poezia între degetele de la picioare?

poezia e oriunde ochii noştri se opresc puțin, sufletul se deschide şi zâmbim fără să vrem.

***
dicționar explicativ pentru cuvinte mai mult sau mai puțin întâmplătoare:

nagâţ = un fel de porumbel mai cu fâț-fâț
cometă = un ou gigantic, care ne-ar putea face omletă
magiun = prune trimise-n surghiun
vali petridean = un artist care ar merita mai mult prim-plan
nechezat = locuitorul unui gât de cal speriat
vânătaie = apare când e prea multa mobilă şi prea puțină odaie
geană = ridicată la rang de armă de orice modernă cosânzeană
degetar = căciuliță când plouă cu înțepături în lumea vreunui inelar
cârcel = al muşchilor exces de zel
bibelou = pentru mama, ceva mai fragil ca un ou

http://ivcelnaiv.ro/