Intimitate de cuplu împărtăşită cu 300.000 de oameni

Când am intrat prima oară la Frida pe Instagram, am văzut că în descriere zice în italiană 7 miliarde de oameni pe planetă, iar eu te voiam numai pe tine. Nu am putut să îmi mai iau gândul de la ilustrațiile ei, ba chiar am prieteni cu care îmi trimit fiecare postare pe care o face, să fim siguri că nu ne scapă nimic. Odinioară declarațiile de dragoste atât de relaxate, făcute public, mă cam stânjeneau, așa cum mă stânjenea și când se manifesta cineva în public față de mine prea afectuos. Am depășit faza asta, dar rămăsese totuși o vagă urmă de disconfort când vedeam la alții.

Desenele Fridei m-au făcut să particip la o relație, pentru că dacă rămâi blocat pe un artist ca ea câteva zile și consumi tot ce a desenat, ai senzația că ai stat în casă cu ea și partenerul ei. Am avut senzația că arăt ca în desenele ei, că am un contur diferit al corpului și părul puțin mai lung - aproape că-mi vine să îmi fac breton ca al ei. Mai mult, aveam senzația de eliberare pe care o are oricine își amintește că intimitatea erotică e un fenomen prea rar discutat. Cineva trebuie să preia frâiele de a deschide subiectul intimității în spațiul public, iar negocierea privatului prin poze pe Insta mi se pare un mijloc oportun de a produce dialog. Ar fi super dacă nu ne-ar mai trebui steluțe peste sfârcuri, Instagram, totuși, e 2018, tot nu am depășit momentul?

Frida a început să își urce ilustrațiile pe net acum doi ani și între timp au început să o urmărească aproape 300.000 oameni. Asta înseamnă că sunt 300.000 oameni pe pământ care se gândesc la felul în care erotismul conturează iubirea. O ilustrație cu mâna ei împreunată cu a iubitului a devenit coperta romanului Gemischte Gefühle (n.red.: Mixed Feelings) de Katherine Heiny. Într-un interviu, Frida mărturisește că mulți îi scriu că simt o senzație de eliberare când îi privesc lucrările, exact cum am simțit și eu. Na, în plus, poate unii chiar lăcrimează nițel, tot ca mine.

Am întrebat-o câteva chestii, fantasmând că suntem la o cafenea micuță undeva printr-un cotlon al Italiei, pe lângă casa unde lenevește cu iubitul ei. Am vrut să fac asta pentru că am citit o declarație a ei, care spunea ceva de genul kindness is revolutionary. A mai zis că libertatea e când ai timp să îți trăiești viața, că e o persoană tăcută și răbdătoare, că senzualitatea crește în intensitate cu cât e mai puțin conștientizată și că adoră mâinile oamenilor. Am simțit că un contact trebuie să existe între două hedoniste: 

Dacă ar trebui să îți desenezi conștiința, cum ar arăta peisajul?
Ar fi cam ca o cameră dezordonată, dar foarte curată.

Ce te face să te simți atrasă de desen?
Desenul este cea mai satisfăcătoare formă de comunicare potrivită firii mele. Prin câteva linii pot să exprim ce simt mult mai profund decât aș reuși prin conversații lungi.

Intimitatea te face fericită?
Intimitatea mă face fericită în „aici” și „acum”, încerc să trăiesc fiecare moment. Dar când am nevoie să exist într-o dimensiune numai a mea, mă retrag în artă, acolo mi se oferă asta.

Crezi că îi face pe oameni fericiți în general?
Da, cred că da, de ce nu i-ar face?

Dacă ar fi să punem degetul pe cea mai frecventă problemă emoțională pe care o au oamenii în zilele noastre, care ar fi aceasta?
Frica de singurătate și nevoia constantă de aprobare.

Te-ai gândit la cum se simt cei care îți apreciază lucrările atunci când le văd?
Cred că cei care mă urmăresc apreciază desenele pentru că se identifică și ei cu senzațiile respective, recunosc emoțiile, retrăiesc o experiență din trecut sau din prezent.

Dar de social media ce părere avem? Ne apropie sau ne îndepărtează?
Ca despre orice mijloc, contează cine îl folosește și mai ales cum. Pentru cei predispuși la o viață socială foarte activă, poate că e o ustensilă minunată de a ține aproape și a facilita contactul activ chiar și cu cele mai îndepărtate cunoștințe. Pentru mizantropi poate fi un pretext să scape de viața socială reală.
Însă eu folosesc aceste canale ca pe o arhivă de experiențe trăite într-un moment foarte intens și pasional din viața mea și sunt sigură că peste ani o să păstrez cu drag amintirea acestei mari iubiri.

Dacă ai putea experimenta un alt timp istoric decât prezentul, când, când, când?
Nu foarte departe de acum. Poate pe la finalul anilor `60, când istoria notează un avânt extraordinar al societății civile. Aceia au fost anii în care oamenii au ieșit în stradă pentru a-și apăra și susține idealurile, în loc să se rezume la a se detașa indignați după ce citesc în treacăt ceva pe telefon.

Revenind, ce părere crezi că are partenerul tău despre lucrările tale?
Nu am discutat niciodată despre asta, dar știu că toate astea îl fac să simtă că e un bărbat foarte iubit.

Cu ce artiști ai vrea să bei o cafea? Nu contează epoca în care au trăit.
Cred că aș fi ieșit cu drag la o cafea cu Andrea Pazienza (n.red.: ilustrator de benzi desenate și pictor italian, 1956-1988).

Crezi în monogamie?
Cred în dragoste și respect reciproc. În orice caz, nu consider monogamia un test al dragostei, ci un sacrificiu inutil sortit eșecului.

Care e următorul lucru la care ești bună, după desenat?
Gătesc destul de bine.

Dacă vrei mai mult decât pe Instagram sau chiar print-uri, uite site-ul Frida Castelli.