Ioana Şopov – Portret în cuvinte cheie

Petrecerea de după lansarea DoR #6, în mansardă la Friends Advertising. Ioana Șopov vorbește cu o prietenă. Un bărbat se apropie de Ioana și îi întinde o revistă deschisă și un pix. Ea îl privește nedumerită. „Îmi dai te rog un autograf? E ilustrația ta.” Câteva secunde nu se întâmplă nimic. Apoi Ioana privește revista, ia pixul, semnează repede pe un colț și pleacă (aproape fuge).

Episodul definește relația Ioanei cu ce iese din mâna ei. Știe că este bună, dar este surprinsă de câte ori cineva îi spune asta. E un amestec paradoxal de siguranță de sine și modestie copilărească. De câte ori vorbește despre munca ei își ferește privirea. Altfel e volubilă, expresivă și ușor împrăștiată. Am adunat povestea ei în jurul unor cuvinte cheie.

***

Planuri. E nerăbdătoare să lucreze. „Aș pleca la Londra sau la Berlin, dar doar ca să muncesc. Nu vreau să pierd timpul cu masterate sau studii. Iar câțiva dintre cei mai tari ilustratori pe care îi cunosc sunt auto-didacți.” Povestește, ușor frustrată, cum a trebuit să refuze mai multe proiecte în ultimele luni pentru că își pregătea licența. „Vreau să fac chestii în lumea reală.”

Publicitate. A făcut un proiect cu Ogilvy pentru un client comercial – au lasat-o să facă cam tot ce a vrut ea, fără nimic impus și i s-a părut foarte tare. „Dar nu cred că aș vrea să ajung în publicitate. Am și o problemă cu deadline-urile. (Râde.) Plus că văd ce fac prietenii mei de prin agenții și e drăguț, dar nu fac nimic care să însemne ceva pentru ei.”

Prietenele. Apar tot timpul în poveștile ei. Sunt Paula Rusu și Evelin Bundur. Art director amândouă. Paula la Propaganda, Evelin la Cohn & Jansen JWT. Când erau mai mici și mai optimiste plănuiau să își deschidă toate trei un studio de design și ilustrație.

Editoriale. „Mi-a plăcut foarte mult ce am făcut pentru Arte și Meserii și Decât o Revistă. Sunt frumoase proiectele editoriale. Din păcate nu se poate trăi din așa ceva în România”. După ce a apărut în cele două reviste a primit un mail din Abu Dhabi - o propunere de colaborare cu Whats On (un soi de Time Out local). A făcut deja și o copertă pentru ei.

Ferdinand. Este un motan. Important. A ajuns să lucreze pentru Decât o Revistă și datorită lui Ferdinand. Revista avea un proiect în cadrul căruia colecta poze cu pisici și stăpânele lor. A vrut să trimită și ea o poză cu Ferdinand, nu a știut unde și a sfârșit prin a-i scrie lui Cristi Lupșa, editorul DoR. Dialogul pornit așa s-a sfârșit cu ea primind ca temă ilustrația unui articol – Diagonale, de Ina Wolf. „Am avut noroc și am dat peste un subiect care mi-a plăcut mult. M-am întâlnit la lansare cu autoarea și mi-a arătat o poză cu ea mai tânără - arăta exact cum o făcusem eu, fără să o știu, în ilustrație.”

Școala. În clasa a 6-a a dat și a intrat la arte plastice. A renunțat după doi ani de pictat naturi statice. Apoi a făcut patru ani de mate-info.

Arhitectură. A vrut să dea la facultatea de arte, la pictură, dar i-au spus părinții „faci ce vrei, dar să nu te prindem că vii să locuiești cu noi.” S-a reprofilat pe arhitectură – atunci când a dat ea se construia mult și părea o meserie profitabilă. Entuziasmul i-a trecut prin anul 2. „Dar m-a ajutat facultatea, pentru că se studiază multă estetică.”

Vioară. „Am făcut cinci ani de vioară, până mi s-a schimbat profesoara, cu un domn din Chișinău. Nu știu cum a ajuns la Tulcea. Privea cântatul la vioară ca pe ceva foarte mecanic și rigid, iar eu voiam să interpretez cum simt, nu cum trebuie.”

Visual Playground. Un proiect organizat în 2010 de VIP România (o organizație studențească). O mână de studenți pasionați de arte vizuale, strânși ca să învețe de la Ștefan Lucuț, Matei Apostolescu, Matei Branea sau Ovidiu Hrin. Povestește mult despre el, ca despre un moment decisiv în creșterea ei. „Acolo am descoperit că ilustrația este efectiv o meserie. Erau primii oameni care vorbeau despre design și ilustrație foarte pragmatic, foarte rațional, fără urmă de mister. Erau capabili să îmi explice procesul, cum se obține un anumit efect, cum se ajunge la el. Lucuț e senzațional. Este atât de tare încât face his-own-things și clienții cumpără.” La Visual Playground i-a descoperit și pe Ionuț Rădulescu (link) sau Mădălina Andronic – „un freak of nature. Am văzut-o lucrând și e foarte fluidă, se mișcă tot timpul.”

Expoziții. Era în clasa a 11-a când un prieten, acționar la Backstage, i-a văzut site-ul și i-a zis „hai să facem o expoziție la mine în club”. Și-a dat lucrările cu 200-300 de mii si a vandut aproape tot. „M-am întors super-fericită la Tulcea. Nu îmi venea să cred”. De curând a mai avut o expoziție în Londophone și iar a vândut aproape tot. Dar nu o entuziasmează foarte tare ideea de expoziție. „Ca să expui în galerii trebuie să plătești chirie, pentru că ăștia mor de foame. Plus că e deprimant, nu vine nimeni, doar prietenii tăi. În cluburi iar nu e senzațional – lumina e proastă, spațiul nu e gândit pentru așa ceva.”

Online. „Social Media m-a ajutat enorm – nu știu dacă aveam atât de lucru altfel.” Aventurile ei prin online au început cu dreamboard.org, pe care i l-a cumpărat taică-său în 2002. Apoi l-a schimbat în .ro. S-a apucat la un moment dat să învețe singură webdesign, ca să poată contrui chestii pe net. Contul de pe Facebook l-a făcut în 2007. „Un prieten mi-a zis să jucăm Mouse Hunt. Unde? Pe Facebook.” Îi place că pe net poate să primească feedback imediat și de la necunoscuți.

Jocuri. „Am crescut într-o sală de jocuri. Tata a deschis una când eram în clasa a 6-a. Aveam viața împărțită între școală și calculatoare.” E un microb care a rămas la fel de puternic. Enumeră o serie întreagă de jocuri favorite - Age of Empires, Quake, Stracraft, Diablo (Beta-ul), Mass Effect, God of War, Assasin's Creed. Pentru ultimul dintre ele, mai complicat decât putea calculatorul ei să ducă, a trebuit să facă un sistem în care punea laptop-ul pe niște pachete de țigări și în fața unui geam deschis, ca să se facă current și să îl răcească. „Mi-ar plăcea să fac conceptual artwork pentru jocuri, dar e foarte greu. Am văzut portofolii și mi s-au părut incredibile. Nu sunt încă acolo.”

Star Wars. „Sunt fan. Știu că sună nerdy, parcă sunt un băiat adolescent, dar cred că e din același film cu jocurile. Și Lord of The Rings îmi place.”

Cărți. „Mi-a plăcut mereu mai degrabă filozofia decât literatura. Dupa ce am citit Al doilea sex – Simone de Beauvoir m-am facut feministă – 14-15 ani. Apoi m-am făcut nihilistă, normal. În schimb nu mi-a plăcut vreodată Cioran, deși sunt dintr-o generație de fani.”

Jocuri (2) „Mass Effect e fix cum trebuie să fie un joc. Când am terminat eram semi-disperată. Era totul foarte real. Toate decorurile și lumile și personajele sunt foarte bine construite și legate de poveste. Dacă îți faci un personaj în Mass Effect 1 și joci Mass Effect 2 cu același personaj povestea se schimbă în funcție de deciziile pe care le-ai luat în jocul anterior. Și la fel, mai departe, în ME3. I-a plăcut la fel de mult grafica de la Alice in Wonderland 2. „E o țară a minunilor fucked-up, very Tim Burton-ish, incredibil desenată.” A lucrat pănă acum niște personaje pentru două jocuri - MadCats și Cat Lander. Ambele jocuri pentru iOS, disponibile pe appstore.

***

Pe Ioana o să o mai găsiți sigur prin diverse reviste. Sau prin expoziții, dacă reușește să se împace cu ideea. Până atunci puteți să vedeți ce face pe Atelier D’Art Obscur.