Jurnal de Undercloud (8)

Undercloud este pe terminate, la fel ca anotimpul văratic. Mă bucur că se termină vara; nu mă bucur că se termină Undercloud. Ieri am tot mişunat pe lângă ArCub Gabroveni, nu ştiu dacă neapărat pentru că se termină Undercloud sau pentru că pe acolo mi-a plăcut să stau chiar şi când nu aveam de mers la un spectacol. Pur şi simplu m-am obişnuit cu gangul ăla, cu tricourile galbene şi cu expoziţia din foaier. Cum te obişnuieşti mereu să mănânci în acelaşi loc la masă, apoi îţi ia cineva locul. Tu le spui că nu contează aşa tare şi ca pot să stea acolo, dar nu te simţi tocmai împlinit într-un alt loc. De lunea trecută încoace, locul meu la masă a fost ArCub.

Liliom, de Molnár Ferenc
Regia: Zsuzsanna Kovács
Cu: Ionuţ Vişan, Sabrina Iaşchevici, Corina Moise, Florina Gleznea, Liviu Pintileasa, Andrei Seuşan, Silviu Debu.

Pe scenă stăteau patru chestii din lemn, din alea pe care sunt pictate siluete şi tu mergi prin spatele lor şi îţi bagi capul într-o gaură cam pe unde ar veni faţa. Mai în centru se aflau două cutii albastre pe roţi. Un decor curat care preceda cu mult tact ce aveam sa văd.

Liliom nu te face să crezi că eşti în altă parte decât într-o sală de teatru. Ţi se spune o poveste dar eşti conştient mereu că nu este nimic mai mult decat o poveste. Spectatorul reflectează detaşat ceea ce vede, pentru ca i se permite. Un actor joacă două sau trei roluri diferite, muzica sau efectele sonore sunt produse pe scenă, tot de către actori, schimbările de decor sunt vizibile; totul e făcut în aşa fel încât să nu uiți că tu vezi doar un spectacol. Stilul ăsta vine de la Bertolt Brecht, regizor de teatru, dramaturg şi poet german. Liliom este primul spectacol brechtian pe care îl văd, dar mi-am jurat de cum am ieşit din sală ca vor mai fi multe, despre care voi și scrie.

Totul se petrece într-o Ungarie în care e necuviincios să stai până pe înserate în parc, în care meseria este mai mult decât respectată şi în care conceptul de a-ţi alege un domeniu profesional în care să-ţi facă plăcere să activezi este o blasfemie.

„Tu eşti artist, nu om cinstit.”

Liliom, personajul eponim, este un într-adevăr un artist. Este unul din cele mai interesante personaje pe care le-am întâlnit. Are în el combinaţia perfectă de vulgar şi sublim care te dă pe spate, deşi, exact ca şi cu spectacolul, eşti constant detaşat de ce vezi. Liliom te face totuşi să îl placi, sau sa vrei sa îl placi, în pofida faptului că ştii că e un om rău. Personajul ăsta este în stare să îi ceară până şi lui Dumnezeu o ţigară, la propriu.

M-am obişnuit să fiu plăcut surprins de spectacolele Undercloud, şi nu pot să spun nici că mă deranjează. M-am obişnuit cu multe lucruri de la Undercloud. Aici mergea bine un clişeu cu „a doua casă a mea a devenit Undercloud”, dar eu nu vreau să îl folosesc. Dacă simţiţi nevoia, puteţi să consideraţi că l-am folosit, eu nu mă supăr.

***
Jurnal de Undercloud.