Jurnal în imagini: Livia Fălcaru

De cum mă trezesc îmi fac cafeaua de toate zilele şi trec la lucru. Uneori stau toată ziua acolo şi înţepenesc dar îmi place să cred că e pentru o cauză bună. Poate pentru unii oameni sună plictisitor să stai o zi întreagă în casă şi să lucrezi însă pentru mine e super satisfăcător să stau în micul meu sanctuar şi să am la sfârşitul zilei un desen terminat pe care să-­l pot share­-ui cu lumea. Dacă nu stau toată ziua să lucrez, îmi iau ghiozdanul cu toate cele la plimbare şi văd eu pe unde mă duce ziua respectivă. De cele mai multe ori mă duce spre facultate.

Uneori ajung prea târziu alteori ajung prea devreme, niciodată între. De fiecare dată când intru pe uşă în stânga fumează câţiva oameni şi pe hol se foiesc maxim doi. În clasă mai nimeni sau toată lumea. Mai sunt şi zilele când intru şi găsesc oameni dezbrăcaţi (pozând pentru crochiuri, ce credeați?!). Mai sunt şi zilele când e toată lumea şi profesorii. Mai sunt şi zile când eu nu îmi fac apariţia pe acolo. Mai sunt și zile în care e muzica tare, grătare în curte și multă mâncare gratis. Depinde, e o alternanţă constantă de care eu mă bucur. Eu una mă simt de cele mai multe ori în vacanţă şi vreo 2/3 luni pe an ca în iad pentru că e sesiunea. În caz că vreţi review­urile fără ascunzişuri ale studenţilor despre facultate, vizitați neapărat baia. E o mică expoziţie după părerea mea.

Uneori după facultate îmi place să mă plimb fără o direcţie prestabilită. Mai ales dacă e soare şi sunt într-o stare bună, îmi place să deviez puţin de la traseul meu obisnuit şi să mă uit la feţele oamenilor din ziua aia și să observ ce se mai petrece prin oraş. E un moment bun să­-mi culeg nişte inspiraţie şi mai ales să culeg lucruri de pe jos. De multe ori văd tot felul de lucruri pe care lumea le aruncă pe jos pentru că le sunt nefolositoare, fie ele flori ofilite, ambalaje, pietre, bonuri, bilețele sau timbre. Mie îmi place să mă uit în jur, pe sus, dar mai ales pe jos. La finalul zilei uneori se întâmplă să mă întorc acasă cu mici comori pe care le lipesc într­un caieţel şi scriu despre ele. Îmi place să adun lucruri neimportante pentru unii oameni. Îmi place de asemenea să strâng lucruri pe care alţii nu le mai vor sau nu le mai consideră frumoase. Pentru mine sunt frumoase şi îmi place să cred că punându-­le la mine în caieţel le dau o viaţă nouă.

De obicei ajung după amiaza târziu acasă. Îmi fac un ceai, îl iau pe Focă în braţe şi mă pun un pic în pat ca să mă uit la un serial sau un film. Ăsta e momentul din zi în care vreau doar să stau comfy în haine lălâi şi să nu fac nimic cu viața mea pentru câteva ore. Momentan mă uit la Six Feet Under şi a fost o decizie bună tare. Focă este animalul meu de casă si de voiaj. Da, este de pluș şi da, am 20 de ani şi încă deţin așa ceva. Eu pe lângă familie, prieteni şi iubit m­-am gândit să am şi o focă. Nu de alta dar abia reuşesc să­-mi aduc aminte să-­mi ud cactuşii o dată la o lună, cred că o ființă vie nici nu ar intra în discuţie. Focă e perfect.

***
O găsiți pe Livia pe Instagram, Facebook sau Tumblr.