Pin It

Jurnal în imagini: SUMMERKID

Din apartamentul pe care-l împarte cu soțul ei în Hamburg, Andreea Dobrin Dinu trimite în lume ilustrații despre viața lor acolo, în cele mai frumoase culori.

Luni e pentru promovare, marți, miercuri și joi, muncă pentru clienți, vineri pentru mers la vernisaje, galerii, muzee, sâmbătă și duminică chill prin oraș cu Luci, jumătatea mea mai bună de aproape 10 ani. Desen în fiecare zi. Acesta e programul micului meu studio de grafică, cel puțin pe hârtie. În realitate, nu reușesc mereu să nu amestec lucrurile. Am terminat facultatea de Arte Grafice în 2014 și tot atunci m-am întors de la o bursă din Leipzig unde m-am îndrăgostit așa de tare de cultura grafică din Germania, încât am început să țes planul de a ne întoarce aici pentru un timp mai lung, poate chiar definitiv.

De la sfârșitul lui 2015, ne-am stabilit la Hamburg și, după niște luni bune de zbateri interioare, documentări fiscale și ros de unghii mi-am deschis SUMMERKID. Făcusem asta ca freelancer în România, însă fără vreun plan precis, fără să selectez nimic, fără să îmi pun vreo problemă de business propriu-zis. Aici, lucrurile sunt în așa fel construite încât ori te angajezi ori îți deschizi o mică afacere care să îți permită să trăiești. Inițial, am avut planul de a mă angaja, însă studio-urile grafice de nișă pe care le urmăream eu înseamnau doi-trei prieteni din facultate care se descurcau și ei cum puteau. Atunci m-am gândit „De ce nu aș deveni eu un astfel de mic studio?”. Trecând peste chestiunile legate de contabilitate, taxe, strategii de prețuri, promovare, negocieri cu clienți și alte lucruri plictisitoare dar extrem de importante, despre care învățasem vag la prima facultate, Business Management, am ajuns astă-vară să îmi pun și problema „Ce fel de grafică să facă micul meu studio?” și, pentru că voiam ca desenul să devină o parte tot mai mare din proiectele pe care îmi doream să le atrag, am decis ca punctul nodal să fie ilustrația.

Lucrez în apartamentul nostru cu vedere spre grădinile interioare din Eppendorf, flancate de clădiri Jugendstil. E un cartier care a fost mai ferit de bombardamente. Deh, am văzut și noi niște filme, a trebuit să ne facem damblaua cu uși casetate și dușumele de lemn originale, dar adevărul e că obținerea unei chirii în Hamburg a fost mai grea decât orice intrare la facultate.

Îmi place foarte mult să inventez limbaje vizuale și să le practic până când reușesc să fac cu ele mici poezii. Oficial, sunt ilustratoare fix din iunie 2016 și imaginile de mai jos sunt din cel mai recent limbaj vizual pe care l-am inventat. Mă inspiră mult grafica pre-computer, mai ales cea est-europeană. Ca subiect, în ultima vreme micul nostru univers domestic se dovedește foarte ofertant și dacă vorbim de rutina zilnică, probabil nu ar trebui să omit că încerc să ies la alergat în fiecare zi și că, împreună cu Luci, citesc seara câte un articol în germană din reviste și ziare, pentru a ne îmbunătăți limba. Preferata mea e revista Flow, pentru că folosește foarte mult ilustrația, însă adevărul e că e o revistă pentru femei și cred că Luci s-a cam săturat să afle cum e să fii „împlinită și să îți coci singură pâinea”. Cred că partea cea mai bună în a-ți împărți viața cu cineva care îți devine și cel mai bun prieten (fără a fura prea mult din ultimul speech al lui Obama) este că poți să ai cele mai bizare conversații:

SUMMERKID și pe Instagram.

Ți-am povestit cum am visat odată că eram pe bancnota de 50 de lei? // Nu cred în visele din timpul somnului și în plus, de ce ești așa modestă?

Eu conduc, tu să stai tăcută în dreapta, chiar și atunci când o să mă uit la ei cu puterea a 1000 de sori. // Cred că pierdem freon. // Asta nu e niciodată un semn bun, mai bine scuipă în sân și hai să mâncăm ce găsim prin frigider.

Cred că o să îți dau cu o pernă în cap. // Va fi o luptă pierdută pentru mine. Vei lua primul 10 curat din istoria bătăilor cu perne și o să ții un discurs în care o să îmi mulțumești. O să îți dau like și share și n-o să mai mâncăm brânză topită.

Dream big! Ai văzut că aici lumea e îmbrăcată ton în ton și au și mulți adidași și se dau cu pluta. // Și păsările cântă foarte frumos iarna aici, se opresc doar în august. // Probabil așa e în nord.

Ia să vedem...dacă expiră azi înseamnă că a expirat? // Dacă e brânză topită, e bună, dar vom trăi cu îndoiala. // Pot să trăiesc cu asta. Și cu vinovăția că am spălat geamurile de fix două ori și niciodată în contextul marilor sărbători.

Mai desenezi mult? Hai să dăm drumul la un House of Cards. // Mie mi-e frică de moarte, mai ales anul trecut. // Mie că uit tabla înmulțirii. Se poate muri de rușine? // Cred că nu, dar vrei să luăm niște pui gata făcut?

Știai că unii oameni șterg praful de pe tocul ușii? // Asta e o invenție. // Tu crezi că totul e o invenție. Praful nu e o invenție, dar ar fi drăguț dacă ar inventa cineva ceva să nu mai fie nevoie să ștergem praful. // Cred că îi spune lene.

Pin It