Laura a fugit în Asia

Laura nu își ghidează viața după niciun principiu. Nu înșiră nicio polologhie teosofică în paralel cu un nou cod de nutriție, nu vrea să te convingă de nimic, nu te copleșește cu nimic, dar e o companie vivantă, te privește adânc și respiră liniștit. După un an în care s-a schimbat mai mult decât în ultimii șapte, nu se mai împiedcă în principii formate prematur, convenții sociale, sau alte precepte utile numai de dragul de a indica cu degetul spre ele. După călătoria pe care a făcut-o, a învățat că binele făcut chiar se întoarce pe vreo cale înapoi spre tine, că ești ceea ce mănânci și că așa cum îți petreci ziua, îți petreci viața, vorba lui Annie Dillard. Nu regretă decât că nu a renunțat mai devreme la zahăr și speră să inspire și pe alții să think big. Cât a stat să facă facultatea la ASE sau cât a lucrat ca front officer în bancă, Laura nu a premeditat posibilitatea de a lăsa totul baltă și de a face o călătorie de 15 luni prin India, Thailanda și Singapore. Nici nu a studiat o viață-ntreagă arte, ci doar până la liceu, când părinții au direcționat-o pe studii exacte. Spune că asta o ajută în prezent să nu fie totalmente furată de peisaj și să poată să se organizeze mental și să interacționeze cu orice gen de oameni.

Zi, care a fost momentul cheie?

Într-o zi, am agățat un semn cu Henna Tattoo la intrarea în cafeneaua unei franțuzoaice, tipa cu care-mi beam cafeaua dimineața. A fost așa… just for fun. Să-mi potolesc urge-ul de a desena cu henna. Asta se întâmpla în Thailanda, pe insula Koh Phangan. Nu aveam foarte mulți clienți, pentru că mă aflam în zona mai retrasă de pe insulă, într-un sat pescăresc. Însă oamenii cu care am interacționat insistau cu aprecierile și mă îndemnau să iau mai în serios toată afacerea asta cu henna, pe care eu, în încăpățânarea și neglijența mea, refuzam să o văd. Tot din joacă am început să fabulez că o să revin în țară și o să fac eu luntrea punte, o să mă numesc artist henna și o să fac chiar și o expoziție, să afle toată lumea ce e aia arta decorării pielii cu pasta magică. Nu bănuiam pe atunci că eu, de fapt, proiectam ce urma să se întâmple la modul cel mai serios.

Cum de nu ai încercat să rămâi într-unul din locurile unde ai călătorit?

Atâta vreme cât ești turist, orice loc e minunat. Când începi să te integrezi în comunitate și să te confrunți cu problemele cotidiene ale localnicilor, vraja începe să se risipească. Nu se mai cheamă călătorit. De aici impresia mea că e nevoie să alternezi perioadele de explorat cu cele de stabilitate.

Ce te-a marcat în călătoriile tale?

Am început să-mi simt corpul și să văd lucruri în natură, cărora nu le acordam atenție până atunci, tocmai pentru că am avut timp să fac asta, pentru că m-am oprit din goana nebună de fiecare zi, goana de capitală, de corporație, de fast food mâncat pe fugă în metrou. Poate sună a puțin lucru, dar e printre cele importante.

Cum ai ajuns la henna?

Nu m-am dus special pentru asta, a fost doar o întâmplare fericită. Prima țară vizitată a fost India, de unde a pornit toată povestea asta. În copilărie m-au fascinat mâinile pictate ale Madonnei din videoclipul Frozen, așa că de abia așteptam să testez arta indiană mehndi, așa cum se numește în lumea orientală.

M-am pictat cu henna la un artist local pe străzile din New Delhi, după care mi-am cumpărat conuri cu henna din piață și am început să mă mâzgălesc singură. În următoarele țări am fost în continuă căutare de bazaruri indiene, diferite calități de henna, artiști locali, schimb de informații ș.a.m.d. Am vorbit cu artiști locali din Bali, am învățat trucuri de mânuire a conului de la o doamnă cu origini indiene și pakistaneze, stabilită în Singapore, am pictat cu henna oaspeții hostelului la care stăteam în Kuala Lumpur și într-un sfârșit mi-am stabilit baza pe insula Koh Phangan din Thailanda, unde am făcut desene timp de cinci luni la cafeneaua franțuzoaicei. Între timp am studiat simboluri, am citit cărți, am aprofundat subiectul. În jurul meu totul decurgea natural într-o direcție clară: henna. Oamenii cu care intram în contact mă încurajau și mi-am propus ca atunci când mă întorc în țară să iau în serios această posibilitate.

Ce reacție au avut familia ta, prietenul tău, la noua preocupare?

Inițial, toată lumea a fost surprinsă... negativ. Dar i-am dat pe brazdă. Acum toți sunt mândri și veseli.

Niște portrete interesante care ți-au ieșit în cale.

O să mă opresc asupra a două personaje. Primul e un englez care face ocolul Pământului pe bicicletă pe un plan care se întinde pe trei ani, din ceva economii și chiria încasată lunar de pe apartamentul lui din Londra. Între timp strânge fonduri, însă nu pentru el, ci pentru UNICEF, pentru niște copii care au nevoie de ajutor. L-am cunoscut în Indonezia, pe un feribot pe care eram doar cinci caucazieni, într-o mare de indonezieni cu ochii mari holbați la arătările albicioase.

Al doilea personaj e un tip de origine chineză pe care l-am cunoscut în Thailanda, a cărui vârstă era imposibil de ghicit, o apariție ca decupată din filmele cu maeștrii kung fu - păr și barbă lungă albă, subțire, ca de vată. Tipul stăpânește secretele acupuncturii și face tai chi în fiecare dimineață. E mai flexibil decât eram eu la 16 ani și are pielea pe față ca de domnișoară. Eu i-aș fi dat vreo 60, așa, de dragul jocului. Avea 83.

Care sunt opțiunile tale ca artist henna în România?

Chiar și în sezonul rece, primesc solicitări pentru desene mari pe spate pentru o rochie cu spatele gol, mămici însărcinate care vor ședințe foto cu burtica dantelărită sau chiar sesiuni cu henna oferite cadou de zi de naștere. Iar pe partea de evenimente, sunt convinsă că henna poate fi the next big thing. În acest caz nu mai sunt atât de importante dimensiunea sau amplasarea desenului, ci experiența în sine, faptul că invitații se bucură de o activitate inedită oferită de gazdă - ceva chiar și ușor inițiatic. Motivele pentru care oamenii își fac desene cu henna sunt foarte variate: femei atrase de arta mehndi care vor să se bucure de motive indiene tradiționale, oameni care își doresc să încerce în prealabil cu henna un model de tatuaj pe care și-l doresc permanent, oameni care nu vor un tatuaj permanent, dar pe care îi atrage arta corporală sau care nu își pot bate un tatuaj din motive de sănătate. Sau dorința de a își decora corpul cu ocazia unui eveniment special sau a unei schimbări majore în cursul vieții.

Ai desenat pe oameni în Vama Veche timp de o lună și jumătate, imediat după ce ai revenit în țară. Cum a fost în comparație cu experiențele tale din Thailanda, Malaezia și Singapore?

A fost mai intens din punct de vedere al numărului. M-am ocupat de asta full time în Vama Veche și rezultatele au fost vizibile: exersând, desenele arătau din ce în ce mai bine, interacțiunea cu oamenii m-a ajutat să îmi conturez planul pentru cum voi aborda lucrurile în București și, în general, am avut o perioadă excelentă.

Iar acum în București cum e?

În București încă nu am avut vreme să-mi dau seama cum stau lucrurile pe partea asta pentru că m-am ocupat intensiv de organizarea unei expoziții, dar oamenii sunt receptivi, mă caută. Am un feeling foarte bun.

Poți să ne spui un pic despre viziunea ta despre arta modernă henna și cum se potrivește cu stilul urban?

Arta modernă cu henna, din punctul meu de vedere, sparge orice bariere fixate de stilurile tradiționale, înclină spre îndrăzneala tatuajelor permanente, dar se distinge de acestea prin particularitatea organică a liniilor cu henna. Oferă multe posibilități, dar în același timp ești condiționat de textura pastei de henna și de monocromie.

Faci sau ai vrea să faci asta și ca job?

Îmi propun să îmi transpun pasiunea într-o activitate profesională. Încă nu știu ce formă finală va lua această cochetare cu henna, dar sunt deschisă și încrezătoare.

Ai vreo parte a corpului preferată pe care-ți place să desenezi cu henna?

Cel mai mult îmi place să decorez mâinile. Văd cum capătă eleganță și exotism prin desenele care urmăresc anatomia și intrigă prin amplasament – tatuajele permanente se regăsesc foarte rar în această zonă, așa că orice apare pe mâini captează invariabil privirea.

Ești interesată și de alte tipuri de arte corporale? Tatuaje, body painting, modificări corporale?

Dacă inițial mi-am spus că nu sunt interesată de tatuaje permanente, că mă seduce caracterul efemer al artei cu henna, cât am fost în Vamă m-am sucit. Trei din cinci oameni mă întrebau dacă bat și tatuaje, așa că m-am decis să învăț. Iar acum am început să fiu nerăbdătoare să încerc, chiar mă atrage aria asta încă neexplorată de mine. De precizat că eu nu am niciun tatuaj. Dar îmi doresc să învăț ca să pot realiza doar genul de desene specifice artei cu henna, cele decorative detaliate ca un macrameu pe piele. Aș vrea să mă fixez pe o nișă, pentru că oricum nu îmi propun să fac o carieră din asta.

Pe Laura Constantin o găsiți pe Facebook sau online.