Lolita are coperte noi

John Bertram e un blogger (1) c-un birou de arhitectură în Los Angeles și o pasiune pentru Nabokov. Dieter E. Zimmer, fost jurnalist la Die Zeit, are o colecție impresionantă (2) de peste 240 de ediții ale celei mai cunoscute cărți scrise de Nabokov, Lolita. Coperte din toată lumea, de la primele apariții din 1955-1957 până la ediția pentru Kindle. 

Cei doi sunt legați, pentru c-acum 3 ani, descoperind colecția lui Zimmer, Bertram s-a indignat de grafica deseori idilică a copertelor și de naivitatea cu care cartea este ilustrată, în cel mai bun caz, ca o poveste despre o puștoaică sexy (câteva dintre ele folosind picturi explicite ale lui Balthus). În cel mai rău caz, coperta sugerează o frumoasă poveste de dragoste între doi adulți, pentru a mai anestezia controversa din jurul cărții. (3)

Bertram a lansat atunci un concurs de coperte noi pentru Lolita, și în același timp o provocare designerilor de a crea fără presiunea marketingului, a vânzărilor sau a editurilor. Concursul a avut 105 participanți din 34 de țări (cei mai mulți din State, Marea Britanie, Polonia și India) și un total de 155 de coperte propuse.

În mare, înscrierile la concurs se încadrează în 4 opțiuni de design. Prima este folosirea personajului principal al cărții în prim plan. O alegere de efect, cu mențiunea că trebuie să fie suficient de subtilă cât să nu răpească cititorului plăcerea de a și-l imagina singuri (deși adaptările cinema au făcut-o deja). Ca să evite asta, designerii copertelor-personaj au ales părți din fizionomie, sau fețe întrerupte. Cei mai mulți au pus-o pe copertă pe Lolita, dar unii s-au aventurat cu Humbert, ca Diva Almeida. A doua opțiune este coperta-obiect, care folosește un obiect de recuzită pentru a da tonul cărții și a ne da insight despre personaj. Coperta lui Aleksander Bak este un exemplu foarte reușit. Mai există coperta-scenă, care recreează o scenă definitorie a cărții, fie ea reală sau doar posibilă și aruncă cititorul în atmosfera acțiunii - ca-n propunerea asumat brutală a lui Adonis Durado. Ultima opțiune este fragmentul de text pus pe copertă, opțiune frumoasă și la îndemână pentru Lo lee ta, pe care o folosește Jihee Yoon dar e cu adevărat nabovkiană la Peter Mendelsund (hors concours). 

John Bertram a ales cu greu coperta câștigătoare. A explicat c-a preferat grafica simplă, elegantă și incisivă, și s-a ferit de propunerile care reluau simboluri care au intrat între timp în conceptul cultural Lolita: danteluri și lenjerie intimă, acadele, urme de ruj, fluturi, ochelari în formă de inimă. A privilegiat copertele care să exprime viziunea lui de cititor asupra cărții: o poveste de dragoste, da, dar în care nu Lolita este cea îndrăgostită. O poveste brutală, cu mult umor și o proză frumoasă, de o mare inteligență a limbajului. Coperta aleasă de el a reușit cumva să se sustragă opțiunilor de design enumerate mai sus. Este vorba de propunerea lirică a Lyubei Haleva din Bulgaria în care aripile lui Humbert sunt două Lolite. 

Succesul concursului l-a făcut să continue proiectul: a contactat designeri de carte, artiști și specialiști în Nabokov. Rezultatul se numește Lolita: Story of a Cover Girl, o carte cu 60 de propuneri noi de copertă (2/3 din designeri sunt femei), care va apărea în iunie și este co-editată de Yuri Leving, editorul siteului Nabokov Online Journal și pe care o vrem în bibliotecă. 

Glose pe marginea copertei 

Am ales (cu greu) 10 propuneri care ne-au plăcut. Unele ne-au sărit tuturor în ochi, altele sunt opțiuni personale și excentrice. Suplimentar - ne-am pus întrebarea: cum trebuie să fie o copertă ca să ne placă? Au ieșit 3 criterii de bază. 

1. Textura
E foarte important cum se simte cartea la pipăit. O carte, care se vrea mângâiată, trebuie să aibă o copertă lină. Lină, nu lucioasă, pentru că ne place doar un luciu mat (ca la Decât o Revistă, mi se șoptește în căști). Se acceptă și texturi mai aspre, hărtănite - cu urme, zgârieturi, pete sau reliefuri, pe care când le pipăi par a avea bubițe și cicatrici.

2. Grafica
Cartea e și un obiect de design, iar coperta am prefera să fie frumoasă, mai ales dacă vrem s-o păstrăm în bibliotecă. În locul încercărilor ilustrative kitscho-grotești, preferăm un design simplu, care să ilustreze cartea în general, dacă nu una anume. Exemplu : Penguin books sau Gallimard nrf.

3. Conceptul
Mai în profunzime decât criteriul estetic, am vrea ca designul să aibă legătură cu subiectul cărții. În cel mai fericit caz, coperta să surprindă (din) atmosfera cărții. E un turn off dacă blurb-ul de pe ultima pagină nu pare din același film cu povestea pe care ne-o spune coperta.

Legendă foto: 
Pe lângă alegerile SUB25 din propunerile în concurs (Aleksander Bak, Adonis Durado, Annie Wu, Egor Krasnoperov, Justin Chen, Diva Almeida, Yvonne Gao, Jihee Yoon, Janice Frick - în ordinea asta) și coperta câștigătoare (Lyuba Haleva), am adăugat două care vor apărea în cartea lui Bertram (Jamie Keenan și Peter Mendelsund): coperta favorită a lui Nabokov (ediția olandeză din 1955, dezbrăcată de supracopertă) și o Lolita-Stalin a pictorului futurist rus Vagrich Bakhchanian. Bonusuri: o copertă după o pictură de Balthus (ediția Penguin din 1995) și coperta respinsă pentru că prea provocatoare a designerului John Gall (s-a acceptat cea cu gura Lolitei la verticală), pentru o reeditare olandeză a cărții în 2007. 
______________
(1) Venus febriculosa
(2) Covering Lolita
(3) O ediție edificatoare turcă l-a amuzat și pe Nabokov, după cum se poate vedea în interviul de aici.