Lumina, foiţele de aur şi zeiţele lui Brad Kunkle

Brad Kunkle s-a născut în Pennsylvania rurală (Leighton), unde a crescut explorând peisajele rurale și pădurile din împrejurimi. În prezent locuiește și lucrează în New York. Paleta lui se inspiră din metoda picturală cunoscută sub numele de grisaille (picturi monocrome, în diferite tonuri de gri, care imită sculpturile, folosite mai ales în arta decorativă), care aduce picturilor lui un aer de fotografii vechi, daghereotipe. Pe toată suprafața desenului original în griuri, Brad Kunkle suprapune foițe metalice (de aur sau argint), care creează în lucrarea finită un efect de interacțiune cu privirea și cu lumina. Pictura lui alunecă în funcție de cum cade lumina sau de unde o privești (vezi pictura Gold Dress). 

Personajele principale în lucrările lui Brad Kunkle, femeile, sunt creaturi divine, zeițe care răsar din mijlocul unui peisaj sau se scufundă în el. L-am întrebat mai multe despre sursele lui de inspirație, rolul luminii și importanța aproape mitologică a naturii în picturile lui. 

Influențe
De când am pus ochii prima oară pe picturile lui Waterhouse și ale pre-Rafaeliților, am simțit o conexiune cu ei și cu felul în care portretizează femeile în peisaje naturale. Am simțit mereu că femeile acelea au secrete pe care vor să mi le spună, dacă aș putea să am suficientă răbdare până își deschid un pic mai mult buzele. Și la Klimt am simțit asta. Încercam de ani de zile să-mi construiesc un limbaj vizual, dar ceva lipsea. Am început atunci să fiu mai atent la ce mă atrăgea cel mai mult la picturi. De exemplu, Grande Odalisque a lui Ingres în grisaille mi se părea mult mai frumoasă decât versiunea în culoare.

Artiști contemporani de urmărit
Yinka Shonibare, Walton Ford, Ann Hamilton, Jefferson Hayman.

Foițele de aur și argint
Voiam ca lucrările mele să fie un pic suprarealiste, dar exact partea aia îmi lipsea. O excursie la Luvru mi-a demonstrat că mă interesau mai mult tavanele aurite decât picturile de pe pereți. Și apoi în 2007 am avut un job la cererea unui prieten, să-i acopăr toți pereții birourilor cu foiță de cupru. Stând în fața pereților ălora m-a lovit. Suprarealismul pe care îl aduc foițele metalice era ceea ce-mi lipsea.

Lumina
Tatăl meu era un fotograf amator talentat. Eu nu am încercat fotografia ca o formă de artă cu finalitate, deși am exersat-o la facultate, bineînțeles (n.a Fine Arts, Universitatea Kutztown). Mi-a plăcut foarte mult să lucrez în camera obscură. Cred că sunt parțial fotograf, pentru că îmi fotografiez modelele și le pictez după fotografie, deci lumina trebuie să fie foarte bună. Mereu fac fotografii numai cu lumină naturală, niciodată alt tip de lumini. Cred că nici nu mă pricep să lucrez cu lumini la ședințe foto...Dar nu există lumină mai bună decât cea a soarelui.

Unele modele sunt prietene de ale mele, altele iubite, altele necunoscute. Lucrez cu fiecare model direct, în alte cuvinte nu folosesc fotografiile altcuiva.

Muzele de neatins
Energia feminină e o forță misterioasă. Femeile sunt conectate fizic cu luna. Asta înseamnă pentru mine o legătură incredibilă cu universul și cu natura. Și când vorbesc de natură nu mă refer doar la păduri, ci și la toate legile naturale ale universului, și ce-nseamnă să fii uman. Folosesc termenul natură ca pe o metaforă pentru intuiție și conectarea la lume.

Femeile sunt protagoniste în picturile mele, entități puternice care au înțelepciune de oferit societăților hiper masculinizate în care mulți dintre noi trăim. Multe dintre societăți au desemnat reguli și frontiere în care să trăim care mie mi se par nenaturale, venind din frică și nevoia de control. E greu de explicat dar din moment ce și tu le-ai văzut ca fiind creaturi de neatins, cred că se-nțelege.

Mitologie
Mitologia a fost mereu o formă de a înțelege lumea în care trăim. Mi se pare pictura un mod excelent de a comunica unele dintre aceste idei. Mitologia e genială pentru că ne dă o poveste fără o rezolvare definitivă a ecuației. Ne face să ne gândim și să ajungem la propriile noastre concluzii, ceea ce oamenii fac cel mai bine.

Europa
Reuben (n.a al doilea prenume) e numele bunicului meu, al tatălui lui și al bunicului lui. Ne-am trasat arborele genealogic până la Florsbach, Germania, 1624. Ca o coincidență, un colecționar german care mi-a cumpărat 3 tablouri le ține într-o vilă veche foarte aproape de Florsbach. Mi se pare minunat asta.

Am fost în Italia, Franța și Germania, și am avut o expoziție la Berlin în 2010. Am petrecut câteva săptămâni la Paris și în Normandia. În Normandia am simțit o legătură specială cu locul. Țara e minunată. E ceva foarte real în fermele de acolo, foarte diferit de America. Nu mă surprinde că Europa e înaintea Amercii în ceea ce privește etichetele pentru OMGurilor și altele. Când ești în Europa simți cât de tinere sunt Statele în comparație. Pentru mine să fiu în Europa e o experiență romanțată, trăiesc din plin sentimentul de old magic (vezi citatul de mai jos din Tom Robbins).

New York-ul 
Legătura mea cu natura e mult mai psihologică de când sunt în New York. Mă gândesc la ea și la cât de importantă e pentru mine de la distanță. E ca o amantă plecată pe care abia aștepți s-o revezi. Dar energia orașului și oamenii de aici sunt de neînlocuit. Oamenii sunt la fel de importanți pentru mine precum natura. Poate chiar mai importanți.

Expoziția Against nature
Am citit cartea lui Joris-Karl Huysmans care se numește Against Nature și care reia legătura dintre om și natură într-un fel foarte aparte. Recent am dat și peste un alt termen: preternatural. E o viziune asupra lumii care spune că sunt atâtea fenomene inexplicabile în univers și sunt lucruri deosebit de frumoase, înconjurate de mister, care sunt în ordinea naturală a lumii și pe care poate într-o zi o să le înțelegem. Viziunea asta diferă de cea despre supranatural în care aceste fenomene misterioase se-ntâmplă pentru că o forță superioară le-a orânduit așa. Pe mine ideile astea complexe despre univers mă inspiră să aduc frumusețe, echilibru și un pic de magie. Cel mai bine o spune Tom Robbins: „Misiunea artistului într-o societate supra-tehnologizată este de a readuce vechea magie înapoi la viață.”

În loc de concluzie
Tamara de Lempicka e o artistă care a suferit mult pentru că picturile ei au fost considerate Art Deco, iar artele decorative sunt văzute ca o artă minoră. Nu ți-e teamă să nu ți se întâmple același lucru? 

Nu mi-este. Poate sună idealist, dar știu că dacă mi se face frică de lucruri ca ăsta, îmi va afecta procesul de creație iar munca mea nu va mai fi ceva veritabil, ci artă denaturată de vocile și părerile criticilor. Să fii veritabil, în umila mea părere, este primul și cel mai important ingredient dacă vrei să faci artă cu care alții să rezoneze și care să reziste testului timpului. 

***
Lucrările lui Brad Kunkle au apărut pe copertele International Artist sau American Art Collector magazine cât și în Fine Art Connoisseur, American Arts Quarterly sau Hi Fructose. La sfârșitul lui 2012, a apărut în numărul special American Artist intitulat 75 artists of all time, la categoria Artists of Tomorrow. A avut două expoziții solo, Gilded Wilderness (aprilie 2012) și Against Nature (aprilie 2010), ambele la Arcadia Gallery, New York. Cea mai recentă expoziție a lui a fost la LA Convention Center din Los Angeles, care a reunit galerii din toată lumea timp de 5 zile la sfârșitul lui ianuarie.