Maşinăria Nagy sau despre puterea actorilor întreprinzători

Alexandru Nagy este multe lucruri. Perpetuum mobile încă din adolescența timpurie, a fondat în liceu trupa de teatru de amatori care a devenit ulterior cunoscută ca ArCa LuI nOe. În șapte ani de activitate, ArCa a crescut ca Făt Frumos din lacrimă și s-a preumblat în turnee printr-o duzină de orașe autohtone, festivaluri de teatru și rezidențe artistice în baruri.

„Cum alții mergeau cu ta-su la măcelărie, eu mergeam la mama la Operă”, spune Alex. Și așa începe clișeul tânărului crescut într-un mediu artistic: spirit de observație acut, răzvrătiri precoce, încredere în sine și multă inițiativă. Zice că n-a citit niciodată O noapte furtunoasă în varianta originală/ completă, ci doar o operă în versuri de Paul Constantinescu, pe care a montat-o de mai multe ori și în care a jucat toate rolurile, chiar și cele de femei.

Student la facultatea de actorie, a fondat Teatrul Independenților Profesioniști, cu care a avut prima premieră în 2011, la Proștii sub clar de lună, căruia îi semnează și regia. De atunci TIP leagă concubinaje cu regizori, actori și spații; cresc, se înmulțesc și stăpânesc viața culturală underground a orașului. Se împart între Lorgean Theatre, Londophone, Cafe Deko, La Scena, Green Hours, Teatrul Act. Alex visează ca pe viitor să aibă și ei o casă, dar nu știe dacă se simt încă pregătiți să fac pasul ăsta. Nu au o trupă permanentă, ci vor dimpotrivă să fie deschiși către cât mai multe întâlniri, dar, coicidental sau nu, există o mână de amanți fideli.

Au creat asociația culturală Quo Vadis România, prin care au accesat un proiect social Tineret în Acțiune și au plecat cu un spectacol la Bruxelles, și, în 2006, au pornit Comunitatea lui Noe, menită schimbului de idei și contacte de parteneriate si co-producție în lumea artelor spectacolului. Legislația uzată, birocrația kafkiană, veșnicul „n-avem fonduri” le-au dat migrene, dar cum nimeni nu își asumă rolul de mediator, nu se dau înapoi să se organizeze singuri. Lui Alex nu îi place să vorbească birocrație. Nu i se pare că povestea eforturilor din spatele unei acțiuni are neapărat vreo relevanță pentru produsul finit. 

Nu îi place nici artisticăraia gratuită: să doarmă în școală, să bea în clasă, să facă sex prin băi. Nu bea dacă joacă Cehov, nu se desparte de gagică-sa ca să facă Platonov. Pentru el arta e un job pentru care își alocă și organizează timp, și visează în rest cu iubita și prietenii.

Anul ăsta Alexandru stă pe bară ca sfătuitor în TIP, pentru că face master de regie teatru în Essex, la East 15 Acting School. Dar are un proiect deja la ICR Londra, pe nume Forumul Artiștilor Români, în cooperare cu East 15 și UNATC, în cadrul căruia o să organizeze performance-uri, lecturi, proiecții și masterclassuri în jurul scriitorului Matei Vișniec.

Puteți vedea pe 8 martie The Red Light Shakespeare Project la Carol 53, în regia Alexandrei Popescu, pe 10 martie Vest-Est (regia Danni Ionescu) la Godot SubScena si pe 17 martie The Human Trashcan (regia Alexandru Nagy) la Godot SubScena.