Nancy Liang şi pulsaţiile suburbiilor australiene

Spune-mi câte ceva despre tine. Niște amintiri preferate din copilărie, motivul pentru care faci ceea ce faci, câteva lucruri care te fac fericită profesional și personal. 

Unele din amintirile mele preferate din copilărie sunt cu mine desenând singură în mijlocul holului sau jucându-mă pe întuneric de-a „trenul de noapte” cu maimuțoii de pluș.

Un motiv pentru care ilustrez e că vreau să reînvii istoriile mediilor urbane, în speranța că asta îi va face pe oameni să-și prețuiască mai mult casele, orașele sau locurile pe lângă care trec în fiecare zi.

Profesional, mă bucură când mă întâlnesc cu noi clienți, facem o treabă bună și apoi rămânem prieteni pe viață. Personal, ador să am timp cu mine pentru a mă relaxa, sau a lucra la proiecte personale, cum ar fi construirea unei case din carton.

Poți să descrii un pic procesul creativ din spatele GIF-urilor tale? S-a schimbat în vreun fel de-a lungul timpului?

Încep întotdeana cu schițe, pentru a defini conceptul și compoziția de bază a lucrării. Schițele sunt adesea însoțite de notițe prin care pun la punct felul în care voi face animația. După acestă etapă de planificare, urmează cea de execuție. Acest proces poate implica sute de texturi suprapuse care pot fi tăiate digital sau manual. Sunt apoi scanate una câte una și aranjate în vederea animării lor în Photoshop. Procesul de animare poate consuma destul de mult timp, semănând oarecum cu animația tradițională, în stop motion.

În timp, n-am schimbat mare lucru, cu excepția faptului că am început să folosesc Adobe Aftereffects, pentru a compune animații mai lungi. Mi-a eficientizat munca și mi-a făcut workflow-ul mai rapid.

Ce te pasionează momentan, tehnic vorbind?

Momentan combin Processing (un limbaj de programare) cu ilustrația. Mă interesează să descopăr moduri prin care îmi pot face munca mai interactivă, și să aflu ce povești noi și experiențe pot crea prin ea.

E noaptea un subiect preferat? De ce apare atât de des în lucrările tale?

Mereu m-a atras noaptea. E atmosferică, așezată și liniștită. Peisajele sunt neaglomerate, întunericul ascunzând multe din lucrurile pe care le vezi în timpul zilei. Simplitatea peisajelor nocturne îmi limpezește gândurile și lasă loc meditației și imaginației. Îmi inspiră povești supranaturale, fantastice și romantice.

3 filme de animație care te-au dat pe spate.

Mult prea multe, ha ha. O să aleg două de care nu mă pot dezlipi zilele astea. Ursa Minor Blue și Phantasmagoria de Shigeru Tamura.

Cum a început explorarea Sydney-ului prin artă, și ce te-a făcut să vrei să ilustrezi povești legate de istoria și prezentul orașului?

A început să mă intereseze istoria orașului în urma unei vizite la arhivele Sydney-ului. Arhivele sunt o colecție de documente istorice care vorbesc despre trecutul orașului. Cele mai interesante povești peste care am dat sunt din anii 1960 încoace și sunt, de cele mai multe ori, frânturi din viața cotidiană. Când compari trecutul cu prezentul, descoperi schimbări radicale în infrastructura orașului. Clădirile sunt reconstruite sau dărâmate pentru a face loc unui nou mod de viață, fie din cauza unor noi agende sociale, fie din cauza unor legi sau a tehnologiei. Acele arhive îți permit să-ți imaginezi cum era viața oamenilor pe atunci, și cam asta îmi doresc să exprim prin ilustrațiile mele.

De ce orașul? De ce tocmai aceste locuri? 

Suburbiile, orașul și locurile uitate au multe straturi de istorie și povești interesante. Fiecare loc e modelat de anumite culturi, credințe și practici, și prinde viață prin oamenii care îl ocupă. Interesul meu e să spun aceste povești și să arăt cum s-a creat, poate, senzația de apartenență. 

Câteva lucruri care-ți plac și câteva lucruri care-ți displac la Sydney.

Ador arhitectura orașului. Nu are un stil anume, e mai degrabă un mix de vechi și nou, care-l face extrem de interesant de explorat. Cât despre lucrurile care nu-mi plac - nu sunt o mare fană a orelor de vârf în trafic, dar până la urmă, cine e?

Spune-mi un pic despre proiectul 100 Scenes of Sydney.

100 Scenes of Sydney e un proiect personal care explorează cultura contemporană a orașului. Vreau să realizez 100 de scene pornind de la peisajele urbane actuale, de la evenimentele și viața orașului. Pentru acest proiect folosesc o tehnică de colaj mult mai simplă, care implică mai puține detalii și o paletă mai colorată.

Mergi mult pe jos dintotdeauna? Ești înclinată spre explorare? 

N-am fost mereu o exploratoare. Am devenit conștientă de acest concept în universitate, în timpul studiilor pe care le aveam de făcut. Coordonatorii noștri numeau asta „Dérive”. Trebuia să faci o călătorie spontană prin peisajul urban și să eplorezi mediul încojurător. 

Dacă orice ar fi posibil, ce materiale ai folosi pentru un colaj?

Uau, dacă orice ar fi posibil, probabil m-aș gândi la formă mai degrabă decât la materiale. Mi-ar plăcea să-mi integrez munca în Realitatea Virtuală, pentru ca oamenii să poată explora lumile create de mine într-un mod mai intim. Ideea asta mi-a venit de la un prieten.