Ne mai salvează literatura?

Mai toți participanții din festival cu care am vorbit erau foarte surprinși că la Iași încă se citește. Cei mai entuziasmați erau scriitorii mai mult sau mai puțin debutanți care participaseră la întâlniri cu liceeni sau studenți și primiseră acolo printre cele mai mișto întrebări: chiar li se citiseră cărțile! Pe acest fond de entuziasm și amor de carte generalizat am pus două întrebări unor 16 oameni dintre cei pe care i-am întâlnit la FILIT, scriitori, voluntari, editori, dar și cititori pribegi. [Karin Budrugeac] 

1. Un lucru pe care ți l-a adus FILIT

2. Ne mai salvează literatura? Cum? 

1 - Ana Maria Sandu, scriitoare și jurnalistă

1. De fiecare dată când aud copii și tineri care spun că vor să se facă scriitori, le spun și că e o îndeletnicire cu mai puțin sclipici decât și-ar putea imagina. Și că au mari șanse să treacă pe lângă autori pe stradă sau să călătorească cu ei în același metrou, fără să-i recunoască și să știe că oamenii ăia au scris niște cărți minunate. N-au devenit „vedete”, ci au rămas niște autori mișto, pe care îi citesc niște sute, iar dacă au noroc, niște mii de oameni. În același timp, dacă își vor da seama că scrisul va fi mai important pentru ei decât orice foc de artificiu, atunci nu le va păsa deloc și vor fi fericiți când vor putea să transforme poveștile, pe care le au în cap și în suflet, în realitate.

FILIT-ul e un festival de literatură. Adică, e locul care îi aduce împreună și îi pune față în față pe scriitori și pe cititorii lor. Și ăsta e un mare dar. Nu cred să fi întâlnit - la cele două ediții de festival la care am fost - vreun autor care să nu îmi fi povestit despre cum a fost la discuția cu liceenii sau cu elevii de gimnaziu, de la Iași. Ce întrebări le-au pus, cum le-au citit romanele. E un sentiment de acasă, pe care îl ai atunci când ești alături de cei din breasla ta. Fie că este vorba despre scriitori români sau de cei străini.

2. Literatura ne poate salva în multe feluri. Dar e nevoie de răbdare, de curiozitate și de antrenament de cititor pentru asta.

Uitați-vă în jur, toată lumea citește câte ceva pe un smartphone. Cred că suntem cei mai mari consumatori de informație din istoria omenirii. Dar ficțiunea și poezia par să fi devenit un fel de Cenușărese. Sunt oameni (deloc puțini), care vor zice că pot să trăiască bine merci și fără să aibă de-a face cu ele. Așa o fi, nu-i contrazic. În fond, suntem atât de diferiți. Și literatura are această super putere: vorbește despre fiecare dintre noi și ciudățenile noastre.

Pe Ana Maria Sandu o găsești în fiecare săptămână în Dilema Veche. Zilele astea editează împreună cu Svetlana Cârstean gazeta de cartier District 40: al 3-lea număr tocmai a ieșit din tipar. 

2 - Alessandra Hrițcu, elevă și voluntară FILIT

1. FILITUL mi-a arătat că oamenilor mari le pasă de cum vezi lucrurile indiferent de vârstă și ce faci.

2. Literatura încă ne salvează, ne ajută să ne educăm și să ne formăm o imagine despre lumea în care trăim.

Alessandra are 17 ani și e elevă la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași. Depedentă de cafea și de citit, e primul ei an ca voluntară la FILIT. După BAC, vrea să studieze criminologia și dreptul la Cambridge.

3 - Vlad Tăușance, fost poet, actual moderator

1. Am rămas cu un tricou care mi-a rămas mic. Și cu o relație din ce în ce mai matură cu Iașul, un oraș care merită răbdare și atenție. FILIT te face să te întorci la Iași cu chef de făcut chestii. Care o să se vadă în cinci-zece ani.

2. Ne salvează în măsura în care o lăsăm. Dacă vrem escapism și cărămizi în turnul de fildeș, avem literatură pentru câteva vieți. Dacă vrem să schimbăm lumea de azi sau România, avem câteva rafturi. Aici poate fi o miză pentru generația excelentă de prozatori locali: cărțile alea care schimbă filmul și perspectiva socială. Nu țin minte nimic de genul ăsta scris în limba română recentă. În schimb, s-a documentat mult și intim, iar asta, pe termen lung, ajută la o contra-istorie sănătoasă.

Vlad crede în societatea civilă și inovație alături de colegele lui de la Friends For Friends. Este, de curând, foarte nevrotic apropo de piesa de teatru Ne știm de 100 de ani pe care a scris-o anul ăsta și care pleacă în mini-turneu, în regia lui Ștefan Iordănescu.

4 - Laura Cozmîncă, studentă și voluntară FILIT

1. Când eram mai mică, în orașul meu natal se ținea anual un bâlci, timp de o săptămână, care coincidea cu finalul vacanței, și, implicit, cu începutul școlii. Nu era eveniment pe care să-l aștept mai cu nerăbdare. Orașul fiind mic, alte distracții nu prea erau. Și-așa era de dezolantă priveliștea finalului...când, cu inima încă bubuindu-mi încă de emoția zborului, priveam cum se dezmembrează tot, bucată cu bucată, rămânând acolo amintiri. Îmi șopteam mereu în gând „Ne vedem și anul viitor”. Imaginea cortului FILIT dezmembrat la fel, bucată cu bucată, imediat după terminarea festivalului așteptat timp de un an, m-a proiectat involuntar acolo.

Ce mi-a adus FILIT? N-aș putea numi doar un ceva, însă m-a pus față în față cu mine însămi și mi-a arătat drumul pe care aș vrea să merg, cunoscând oameni admirabili, scriitori și jurnaliști. Și prieteni, în primul rând...prieteni. Cred că FILIT-ul este printre puține festivaluri de această amploare care lasă în urmă prietenii adevărate, atât între voluntari, cât și între voluntari și scriitori.

2. Deși România este codașă la capitolul citit, eu văd mereu în jurul meu oameni cu cărți în mână, sau îmi povestesc măcar tangențial de ultima carte citită. Cititul este cea mai accesibilă formă de evadare, poți fi oricine și oriunde pentru o scurtă perioadă de timp, și-apoi o poți lua de la capăt. Literatura tot despre oameni este, pentru că în final, ajungi să-l înțelegi și să-l accepți pe cel de lângă tine. Scriitorii au ce mai faină super-putere: cea de a aduce împreună oamenii.

După 2 ani de voluntariat la Filit, la 28 de ani, Laura s-a decis să dea la Jurnalism, unde e acum studentă în anul I. În restul timpului, o găsești ca barista la cafeneaua Fika, unde se zvonește că face cea mai bună cafea din Iași.

5 - Marius Chivu, scriitor și critic literar

1. FILIT-ul îmi aduce an de an extazul de a trăi câteva zile printre oamenii mei, prieteni sau străini, făcând ce ne place cel mai mult în viaţă: să citim, să discutăm şi să ascultăm vorbindu-se despre cărţi şi literatură. FILIT-ul e un fel de trial al Paradisului.

2. Literatura „salvează” cu ghilimele şi doar pe cei dispuşi să se lase „salvaţi” de ea. În sensul că te ajută să cunoşti şi să înţelegi mai bine sau, în cel mai rău caz, să te resemnezi în ceea ce priveşte condiţia noastră ca specie. Literatura, acest mix miraculous de imaginaţie şi experienţă, este sau ar trebui să fie cel mai fidel ghid prin viaţă al nostru. Prin accesul la experienţele Celuilalt îţi dezvoltă „raţiunea şi simţirea”, îţi întreţine conştiinţa ridicînd întrebări ipotetice sau neasumate, te formează, te încurajează şi/sau te consolează. Literatura e un companion existenţial, chiar şi ca distracţie. Depinde de fiecare dacă o foloseşte ca un colac de „salvare” sau ca un frisbee.

MC a intrat în al 7-lea an de când ţine, cu Florin Iaru, cursuri de creative writing; face seria de întâlniri lunare Absent nemotivat de la Qreator (unde vorbeşte despre scriitori uitaţi) şi tocmai i s-a reeditat cartea de poezie Vântureasa de plastic la Humanitas.

6 - Diana Bădica, scriitoare

1. FILIT mi-a adus bucuria apartenenței la o comunitate, ceea ce înseamnă enorm pentru un începător ca mine.

2. Nu literatura per se ne salvează, ci deschiderea noastră către ea - de aceea festivalurile și evenimentele fac un lucru grozav. Atât scriitorii, cât și cititorii, se agață de o ancoră, scrisul și cititul, iar ce face fiecare mai departe e destinul fiecăruia. Cel mai important pentru mine e ca ancorele să existe și să se matureze.

Diana scrie în continuare proză scurtă dar predă luna asta și manuscrisul primul ei roman, care va apărea la editura Polirom.

7- Luca Istodor, student și activist

1. În ultimii ani, recunosc că am citit puțin doar pentru mine, și mai mult pentru facultate. De obicei, în timpul semestrului, îmi aleg cursuri unde îmi place subiectul, deci știu că îmi vor plăcea și lecturile. Avem zeci de pagini de citit pe săptămână, și nu prea ne mai rămâne timp să citim și în plus. FILIT mi-a adus aminte cât de multe opțiuni există out there, cum e să ai zeci de cărți din care să poți alege, fără să trebuiască neapărat să te ghidezi după o programă. Mi-a dat motivația ca semestrul ăsta, pe care mi l-am luat liber de la facultate, să mă apuc serios de citit, în special cărțile alea care stau pe acasă și despre care îmi spun în fiecare vacanță că o să le termin.

2. Ne salvează dacă suntem deschiși să îi înțelegem pe cei despre care citim, fie ei fictivi sau reali. Ne salvează prin povești, ne salvează fiindcă citim despre alții și aflăm ce gândesc și prin ce au trecut, ne salvează fiindcă poate conecta, indirect, oameni care altfel nu s-ar fi întâlnit niciodată.

Luca Istodor e student la Harvard în ultimul an și activist LGBT. Acum își scrie lucrarea de licență despre drepturi gay în Guyana și organizează Super, în București, festival de și pentru adolescenți care împlinește 7 ani anul viitor, în iunie. Fix înainte s-ajungă la FILIT a scris acest eseu personal despre cum s-au simțit pregătirile pentru referendum pentru o persoană queer. 

8 - Elena Marcu, editoare

1. Un limbaj comun care remapează terenul pentru exploratorii timizi sau chiar pentru observatorii activi.

2. Fuck yes! Literatura nu înseamnă mereu evadare. Pentru unii dintre noi, mai niciodată. E punctul 0 în care eroii improbabili devin mai ușor de identificat în troleu, în care situațiile improbabile devin răspunsurile la una dintre cele mai comune întrebări: how was your day?, punctul în care începem să ne îndepărtăm puțin de nepăsare.

E cititoare de meserie și co-fondatoare Black Button Books. A tradus James Baldwin, Maggie Nelson și co-tradus Virginia Woolf. Cadet la Școala Feministă de Vară. Bea prea multă cafea de prea multă vreme.

9 - Anca Dumitrescu, editoare

1. Sunt convinsă că e foarte important pentru un scriitor să încerce să-și „seducă” publicul și este și asta o școală și o parte a „meseriei”; dacă acum zece ani aveam impresia că pentru mulți scriitori români ideea de comunicare cu potențialii lor cititori intră la categoria „opera mea și cu mine n-avem nevoie să convingem pe nimeni”, la FILIT m-am bucurat să observ că lucrurile s-au schimbat și că mulți scriitori români încearcă să „ne scoată la o cafea” în lecturile publice.

2. Așa cum ne poate salva orice manifestare umană cu potențial empatic. Fără de care, zic eu, este foarte greu să existe potențial educativ. „Oamenii sunt răi pentru că nu au imaginație” (citat aproximativ din Marin Preda) rămâne pentru mine una dintre sintetizările cele mai exacte ale felului în care ne poate salva literatura.

Printre zilnicele activități redacționale Black Button Books cu care se mândrește Anca zilele astea, se lansează Gândirea riscantă, de Jonah Sachs, în prezența autorului. Tot săptămâna asta intră în tipar eseul Virginiei Woolf, O cameră doar a ei, pe care fetele l-au tradus vara asta.

10 - Silvia Guță, psihoterapeută

1.Hm. Prima dată la hotel de 4 stele. Dar, într-un registru mai serios, cred că FILIT mi-a dat puțin înapoi din senzația aia de mult uitată de timp care stă pe loc. Și asta nu pentru că nu s-ar fi întâmplat lucruri încontinuu acolo, ci pentru momentele în care lecturile autorilor mi-au pus prezentul pe hold și m-am pierdut puțin în timp, doar ascultându-i.

2.Cred că ceea ce salvează literatura e libertatea fiecăruia dintre noi de a da formă realității după bunul plac. Mă sperie tehnologia prezentului într-o oarecare măsură, căci se bazează atât de mult pe imagine procesată, servită la pachet cu cheia de interpretare, încât mă face să mă întreb cât timp vom mai avea încă libertatea de a ne imagina lucruri cu propria noastră minte. Și atunci când ea va fi amenințată, oare vom mai putea reacționa?

Silvia face parte încă de la începuturi din echipa Ideo Ideis, unde coordonează activitățile de dezvoltare comunitară. La Fundația Friends For Friends, pentru proiectul In a Relationship, a dezvoltat un test de relație și un atelier de abuzuri în relații, pentru adolescenți.

11 - Bogdan Răileanu, scriitor

1. FILIT mi-a adus o întâlnire foarte tonică și interesantă cu jurnalistul, poetul, scriitorul și omul Andrei Crăciun cu care sper pe viitor să stabilesc o colaborare gastronomică solidă și foarte sănătoasă, eventual demnă de a fi notată în biografia marelui autor.

2. Literatura a salvat la începuturi ei trecutul istoric, a redat memoriei anumite întâmplări. În prezent literatura nu mai salvează nimic cu adevărat, e mai degrabă o metodă slow de profilaxie împotriva manipulării și prostiei, dar cine mai preferă, ca să nu zic halește, slow things în zilele noastre.

Bogdan se pregătește pentru un moment de expunere în public în cadrul Pe Bune Live și pentru o călătorie la Veneția în vederea unei documentări despre oraș, care va apărea în următoarea lui carte. Așteaptă vești legate de o posibilă ecranizare a romanului Dinții ascuțiți ai binelui.

12 - Ana Maria Lemnaru, ilustratoare 

1. FILIT a construit contextul multor întâlniri dintre oameni care îmbogățesc viața unii altora prin experiențele lor. Eu m-am bucurat să aflu cum au pornit călătoriile scriitoricești ale invitaților și m-am lăsat inspirată de pasiunea și entuziasmul lor de a scrie. La rândul meu voi da mai departe moștenirea!

2. Literatura nu ne salvează, ea e doar un instrument, iar cine rezonează cu acesta, poate găsi răspunsuri pentru multe dintre întrebări, care ulterior să îi ajute în viață.

Ana-Maria ilustrează literatură și aspiră să pună în valoare puterea poveștilor în educație și dezvoltare socială. Două cărți ilustrate de ea care ies în toama aceasta sunt În Gura Marelui Urs cu text care îi aparține, o poveste despre copiii și adolescenții închiși la Târgșor pe perioada comunistă și Nimeni nu zboară niciodată singur, de Victoria Pătrașcu.

13 - Andrei Dósa, poet și scriitor 

1. Reîntâlnirea cu prieteni şi amici poeţi din diferite colţuri ale ţării şi din Republica Moldova. De cele mai multe ori ajungem să fantazăm despre cum ar fi să ne cumpărăm împreună un spaţiu pe care să-l transformăm în casă de creaţie şi lejereală. Evident că e un gând utopic, probabil că n-am crea nimic, ne-am bea minţile şi ne-am deprava în ultimul hal, dar e frumos că, de fiecare dată când ne revedem, ne gândim la asta.

2. Prin elementul său cathartic şi prin faptul că prin intermediul ei reuşeşti să te imersezi într-un alt timp, având un cu totul alt ritm decât cel cotidian, în care suntem bombardaţi fără oprire de informaţii, agresaţi de trafic, sâcâiţi de funcţionari. Omul va simţi întotdeauna nevoia de a vedea prin ochii altcuiva, iar ochelarii VR nu vor reuşi niciodată performanţa de a ne transplanta în mintea unui alt om la nivelul la care o face literatura.

La începutul verii ăsteia, Andrei a publicat Ierbar, un roman despre un wannabe regizor şi prietenii lui lipsiţi de direcţie. În rest, proaspăt intrat în rolul de tată, încearcă să fie unul cât mai bun şi îşi doreşte să revină la starea senină de dinainte să înceapă să scrie, când nu se gândea la existenţa sa ca la o posibilă materie primă pentru literatură.

14 - Christine Cizmaș, actriță

1.Vin să joc de câțiva ani la Iași, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, împreună cu Auăleu și de fiecare dată mă întâlnesc cu FILIT. Multe standuri cu cărți, multe întâlniri, eu nu am timp de nici una - dar mă bucur de oameni și de cărți. Dacă aș putea și sper să-mi ofer această plăcere pe viitor, aș veni la FILIT și mi-aș umple sufletul și gândurile cu paginile scrise de autori pe care altfel, poate că nu aș avea cum să îi descopăr.

2. Vorbim foarte mult despre salvare. Pare că suntem în plin declin? Habar n-am! Literatura pentru mine e ca pâinea cu ou sau pâinea cu unt și cu gem sau cu miere, asta îmi dă dădea Oma (bunica) să mânânc dimineața. Bunica nu mai este de foarte multă vreme, dar eu îmi fac singură pâinea cu ou acuma (rar ce e drept), că cică nu-i prea sănătos, prăjeală, dar și când mă bag într-o felie...n-are egal. Așa e și cu literatura! Și n-are contraindicații!

Christine Cizmaș este din Timișoara, fondatoarea Scârț Loc Lejer și al teatrului independent Auăleu și tocmai ce a încheiat un turneu prin țară cu spectacolul lor Miorița, pe care l-a jucat și la Iași. 

15 - Andra Alexa Anastasia, ilustratoare

1. De la FILIT am rămas cu amintirea primei ediții când eram destul de entuziasmată că se întâmplă așa ceva in Iași și fugeam în pauza de la muncă să ajung la cort să prind și eu ceva din eveniment. De-a lungul celorlalte ediții am rămas cu câțiva prieteni.

2. Cred că literatura ne salvează pentru că ne arată că totul e posibil. Partea bună este că e accesibilă oricui și pentru câteva ore poți trăi și vedea lumea prin ochii altcuiva, nu trebuie decât puțină imaginație. Cred că ne ajută să devenim oameni mai buni, mai empatici, și să relaționăm mai ușor cu cei din jurul nostru. Plus că e mișto să te îndrăgostești de o carte și să vrei să nu se mai termine niciodată.

Alexa Andra Anastasia este fost librar Cărturești Iași, iar acum face parte din echipa Street Delivery București. Momentan încearcă să jongleze cu motherhood-ul și ilustrația.

16 - Cristi Luca

1. În portretul din Exerciții de admirație pe care i-l face Cioran lui Benjamin Fondane (după gusturile mele, cel mai mare eseist pe care l-a dat Iașul), notează următoarele: „Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iaşi, capitala ei, am petrecut în 1936 două săptămâni: în lipsa alcoolului, aş fi murit de urât, un urât ce se topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puţin rafinat dar mult mai coroziv decât spleen-ul. Pentru mine rămâne o enigmă faptul că atâţia oameni izbutesc să nu piară din cauza lui”. Revenind la intrebare, în 2018, la FILIT, cotele de entuziasm și bună dispoziție sunt ceva mai ridicate, șansele de a prinde spleenul ăsta legendar sunt nule. Și e bine ca scriitorii și publicul să prindă puțină încredere în ei și în ceilalți, nu știi când reapare plictisul și în ce forme.

2. Mă sperie propozițiile care conțin verbul „a salva” sau, mai ales, substantivul „salvare”. Prefer mai degrabă propoziții cu verbe mai diluate, anemice: „a ajuta”, „a întreba”, „a surprinde”, „a nedumeri”, „a confuza”. Iar preferatele mele, ca și în cazul domnului Radu Cosașu, rămân frazele cu adversative de genul: „dar”, „însă”, „ci”. Și după pirueta asta, răspunsul la întrebare ar fi următorul: „nu știu, dar mi-ar plăcea să o facă” (varianta optimistă) sau „nu știu, dar mi-ar plăcea să nu o facă” (varianta pesimistă).

Cristi Luca ar putea să fie critic de film, dar preferă să fie doar un cinefil, vasluian-ieșean-bucureștean, fără însușiri și fără activități publice.

***
Fotografii de Claudiu Popescu. 
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT) s-a desfășurat în perioada 3-7 octombrie 2018 și a avut un număr impresionant de aproape 34.000 de spectatori.