O educaţie libertină

O educație libertină este povestea unui fiu de porcari de 19 ani care fuge din Bretania natală în capitala Franței, unde intenționează să se ajungă pe cont propriu. Parisul secolului XVIII, acest „buric jegos și împuțit al Franței” nu se lasă sedus în mod gratuit, iar Gaspard își va începe drumul spre înalta societate foarte de jos, pornind de pe malul drept care aparține blestemaților, până ajunge la malul stâng, tărâmul unei aristocrații mâncate pe dinăuntru care își trăiește ultimele zile de glorie.

„Parisul își desfăcea străzile sub pașii lui, așa cum o curvă își dă jos ciorapii, fără să scape clientul din priviri.”

Capitala în care ajunge Gaspard aparține mulțimii de meșteșugari, muncitori, cerșetori, prostituate, cotoroanțe, avortoni, marinari bețivi, femei-scroafe și negustoare de cântece. O mulțime diformă, care râgâie la comandă, dă cu pumnul în masă, ciupește de fund fetițele, bătrânele și târfulițele, și în care desfrâul este public. Toți nefericiții și-o trag în văzul lumii, pe stradă, femeile grase și împuțite ținându-se de balustrade, cu jupoanele suflecate pe cur.

„Să i se smulgă puțulica! mugi o mamă care purta în brațe un gogoloi de jeg pe post de odraslă”.

Parisul duhnește a sex și a moarte, iar Sena este fluviul care egalizează diferențele sociale, în care mor de tineri și muncitorii fără căpătâi dar și bogătașii care se sinucid. Relația lui Gaspard cu fluviul este intensă și viscerală. Sena îi amintește de casa părintească și de cine este el de fapt, îl atrage și-l sperie deopotrivă. Fluviul nu-l părăsește niciodată, din momentul în care se ajunge în Paris și se aruncă în el prima oară ca muncitor zilier. Îl urmărește și când ajunge ajutor de peruchier pe celălalt mal și este sedus de un conte libertin, și când începe să se prostitueze. Sena e tot cu Gaspard și când reușește să-și facă intrarea în lumea bună a Parisului, seducând la rândul lui burghezii bătrâni și amatori de efebi.

„Contele avea la pipăit o consistență spongioasă, ca și cum ar fi fost dezosat. Scrâșnetele lui se rostogoleau pe părul lui Gaspard, se scurgeau pe lobul urechii sau pe încheietura brațului cu antebrațul.”

Povestea ascensiunii sociale a unui nimeni care ajunge să considere oamenii - scândurile unei scări pe care trebuie să pui piciorul ca să te ridici - aduce cu Bel Ami, dar și cu Legături periculoase, iar stilul plastic amintește de Parfumul lui Suskind, nu degeaba criticul literar francez Bernard Pivot l-a numit pe Jean-Baptiste del Amo „un scriitor olfactiv”. Miasma Parisului este pregnantă și bântuitoare, ca o pojghiță siloasă care râmâne lipită de piele.

Jean-Baptiste del Amo a scris O educație libertină la 26 de ani și în 2009 a primit Premiul Goncourt pentru debut. La noi, cartea a fost tradusă de Alexandru Matei și a apărut la editura Vellant.