Odiseea lui Philippe Genty

Odiseea lui Homer…sau cum poți povesti cei zece ani ai întoarcerii lui Ulise în Itaca, cu ajutorul unor obiecte banale și a trei actori superbi, într-o oră. Nu am știut până la acest spectacol că pot deschide o sticlă de vin cu corpul lui Ulise (un tirbușon), că pot mătura și strânge gunoiul cu corabia lui indestructibilă (o mătură și un făraș) și că am mâncat până la vârsta mea foarte mulți mateloți din echipajul lui (bomboane fondante).

O siluetă de gheață, o varză, sunete de baloane dezumflate și frișcă creează din acest workshop al lui Philippe Genty, transformat mai apoi în spectacol, o nouă viziune a operei lui Homer, așa cum nu cred ca și-au inchipuit-o prea mulți. Călătoria lui Ulise din acest spectacol face mitologia greacă mult mai ușor de digerat. Aceasta este jucată excepțional de cei trei actori care își asumă fiecare rol din spectacol cu mare grijă, contopindu-se cu personajele-obiecte pe care le interpretează, astfel încât, în fața privitorului, nimic nu pare la întâmplare, ci un tot unitar. Umorul, de multe ori copilăresc, alteori cu mici tente sexuale, face ca acest spectacol să fie și mai savuros. Jocul actorilor pare a fi un joc al copilăriei, cum numai un suflet ingenuu poate scoate la suprafață, cu doze de nebunie ilară pe care noi, adulții, am uitat-o sau tindem să o uităm.

Acest spectacol, puțin atipic celor cu care ne-a obișnuit Philippe Genty, este tipul de animație spre care ar trebui sa tindă și teatrul românesc de animație, cu atat mai mult cu cât generațiile noi de păpușari luptă cu un sistem post-comunist și își caută un nou drum. Acest drum pe care ni-l dezvăluie Philippe Genty, poate fi un nou start și pentru noile generații de păpușari români (George Simian, actor păpuşar - Teatrul de Animație Țăndărică)                                      

***

Față de spectacolele marca Philippe Genty pe care le-am mai vazut, O corabie pe valuri: Odiseea este orchestrat la o scară mult mai mică (ca dimensiune scenică) și este puțin atipic, având în vedere și faptul că a plecat de la o improvizație făcută la Charleville Mezieres în 2009, împreună cu trei actori. Din punctul meu de vedere, Philippe Genty este un artist al imaginilor. Creează tablouri de vis, grandioase, de unde spectatorul nu mai vrea să plece. Deși aici nu confirmă stilul gradios cu care ne-a obișnuit, modul în care a reușit să concentreze în doar 60 de minute povestea lui Ulise de pe parcursul a 20 de ani mi-a plăcut foarte mult. Faptul că a folosit obiecte ce se găsesc în fiecare casă aduce o tentă de contemporan, combinând aceasta „joacă de copii” cu jocul excepțional al actorilor la vedere (n.r spre deosebire de cazurile în care actorii sunt mascați sau neutralizați în spatele păpușilor sau a paravanelor), care treceau de la actor-mânuitor la actor-personaj cu o mare ușurință și naturalețe.

Mi-a plăcut foarte mult cum actorii compuneau decorul cu elementele lor de costum, cum se împrumutau pe sine, inclusiv cu datele lor fizice, pentru a construi imaginea completă. Sunt câteva imagini care mi-au rămas întipărite în cap: momentul in care Ulise se scufundă în mare, cum au folosit actorii celofanul albastru prin care personjele se puteau vedea foarte clar, lumea acvatică și cum au reușit actorii, cu ajutorul unui sifon și a unei mănuși, să metamorfozeze o balenă.

Piesa e o colecţie de imagini și de soluții vizuale care mă încurajează să cred că orice e posibil și că o poveste poate fi spusă chiar și cu cele mai neobișnuite obiecte de recuzită. (Geo Dinescu - actor păpușar, Teatrul de animație Țăndărică)