Performance vienez organic

Cine sunteți voi? Dansatori, performeri, actori?

Suntem două coregrafe și un artist vizual, și toți ne investim în dans contemporan, performance-uri și arte vizuale. Magdalena Chowaniec a făcut balet clasic la Bytom, o școală de balet în stil rusesc, după care a studiat dans contemporan și coregrafie în Austria, și mai este și solista formației de punk The mob fixing freedom. Daniel Zimmermann este la origine sculptor în lemn. La începuturile carierei lui artistice lucra în Berna în anii 80 și era implicat și în action painting. Între timp a ajuns să lucreze cu medii diferite, de la fotografie stereoscopică, video, instalații, performanceuri. Materialul lui de lucru sunt mii de bețe de lemn cu care creează, și filmele. Eu (Amanda Piña) am studiat teatru fizic înainte de dans contamporan. Daniel și cu mine am venit la Viena după ce am studiat coregrafia în Franța. Am început să lucrăm la performanceuri împreună sub numele nadaproductions din 2005.

Ce e acest New Viennese Organic Actionism pe care o să-l vedem live? Care e povestea lui?

Totul a început în nadaLokal, un spațiu independent pentru performanceuri pe care l-am împărțit cu Daniel în districtul 15 din Viena. Avem un program lunar și curatoriăm lejer evenimente în care artiștii pot să-ncerce idei noi fără presiunea instituțiilor sau a bugetelor. În 2011 am invitat-o pe Magdalena la un performance, iar la prima întâlnire a zis că vrea să lucreze cu legume. Trebuia să fie un fel de supă, oamenii se așteptau la o supă și chiar a fost anunțat ca atare, Minestronele Magdei, dar în timp ce vorbeam cu ea despre asta ne-am entuziasmat toți 3 foarte tare să facem un performance activist cu legume. Am făcut cercetare pe artă activistă și am recreat niște imagini, am ales legumele și fructele după culoare și consistență și am compus două lucrări: Rainbow și Beet Blut Orgel. Ăla a fost începutul la New Viennese Organic Actionism.

După asta am fost invitați la un festival, ImpulsTanz, și noi încă nu știam cum să conservăm tablourile, pentru că performance-ul creează două picturi în format mare 100% din fructe organice și culori vegetale. În 2012 am performat la Live Art Festival în Hamburg unde am cunoscut-o pe Katharina Jensen, o artistă de la mai vechea Otto Muehl’s Commune. Ne-a invitat în Portugalia să facem un performance în casa lui Otto Muehl. A fost o experiență foarte intensă, și am performat afară și copiii din comună cântau muzică pe performanceul nostru. Toți acolo cântă jazz. Acolo am aflat și cum să ne conservăm picturile, e o tehnică specială, un secret.

În ce fel este Acționismul Vienez o referință pentru voi?

Viennese Actionism a fost un stagiu important în istoria artei din Austria, a fost gestul unei generații care avea nevoie s-o rupă cu tabuurile, constrângerile și autoritatea după cel de-al doilea război mondial. Au făcut asta întorcându-se la formele de artă imediată, ritualuri, sacrificii, pictură cu sânge, toate aceste mainfestări primitive și arhaice care au fost la începuturile istoriei artei. Într-un fel VA a pus stăpânire pe arta arhaică și pe ritual. Facem referire la Viennese Actionism cu intenția să mergem și mai mult înapoi, Acționismul este parte din avangarda mișcării anilor 50 și 60 și nu cred că avangarda este doar un moment în istorie ci un gest care trebuie repetat. Ritualul este ceva foarte puternic și în cazul VA a fost un scandal care a mers în afara sferei artistice și asta e cel mai interesant pentru noi. Am pus stăpânire pe forma aceasta să vedem ce a mai rămas din ea, ce întrebări mai ridică astăzi despre artă dar și despre societate, pentru că știm cum capitalismul înglobează orice i se opune, ce rezistă puterii capitalului va fi integrat imediat prin mecanismele media și efectul va fi neutralizat. Munca asta este despre ceva ce odată era obscen și care devine corect politic. Dar o să vezi că e ceva hipnotic la acțiunea materială, oamenii se uită la asta într-un anumit fel, e o tăcere deosebită în cameră când facem asta.

Care e frontiera dintre artă și activism social în ceea ce faceți? Adică ești vegană, feministă, ai un mesaj social de transmis sau e vorba de o expresie artistică aici? Sau ambele?

Da sunt vegană. Îmi place să mănânc numai animale pe care le pot omorî cu mâna mea (râde). Adevărul e că îmi place încă gustul cărnii,  dar nu și industria cărnii care e dezastruoasă pentru mediu, producția în masă de vită, pui, porc, pescuitul industrial…văd toate astea ca pe o formă contemporană de holocaust și pur și simplu nu mă simt bine mâncând din frica și suferința altor ființe. Dar nu e despre a-i convinge pe oameni să devină vegani prin munca noastră. Munca noastră este feministă. Artiștii de pe scena VA erau mai ales bărbați, iar în munca noastră creativitatea feminină e foarte importantă, și rolul lui Daniel e important, el e muza noastră, el ne inspiră să creăm picturi noi, să folosim legumele în feluri noi, ne face să dansăm, să ne folosim corpul ca pe o pensulă...

Dar cred că cel mai mult munca noastră este despre plăcere senzuală și locul ei în societatea capitalistă. Știi povestea capitalismului, ca să ai plăcere ai nevoie de marfă, de bunuri, pe care le obții în schimbul banilor pe care i-ai câștigat muncind, iar munca nu este de obicei legată de vreo mare plăcere așa că ne împărțim timpul între muncă și timp liber, timpul liber poate să fie fun, munca nu prea. Ideea că a te bucura de ceva e un bun de schimb e o mare minciună, industria advertisingului e clădită pe miniciuna asta și e minciuna de bază a capitalismului. Plăcerea nu poate să fie un bun pentru că plăcerea e în simțuri și bunurile nu simt nimic.

E mult și despre pelvis, de fapt. Un pelvis liber e un pelvis mobil, care poate simți mai multe decât unul rigid, gândește-te la cultura în care trăim, religia, școala, disciplinarea rigidă a corpului prin educație, fitness. Totul e făcut să te facă să crezi că trebuie să cumperi plăcerea, bucuria, ca și cum corpul tău ar fi o chestie fixă, ceea ce nu este, corpurile sunt ca vremea, schimbătoare, celulele respiră și e mult spațiu între ele. Viața nu e ceva fix. E adevărat, credem în metode de rezistență inteligente și în acest sens performance-ul ăsta este și activism, pe lângă artă.

De ce ați ales scena și nu ceva mai public? Mă gândesc la Femen sau alte grupări incisive care ies direct în stradă. 

Organic Actionism nu a fost gândit pentru scenă, nu are sens pe o platformă într-un teatru, ar fi greșit s-o facem așa, e un performance in situ, unde oamenii pot înconjura acțiunea. Am făcut asta în hale de fabrici, în pivnițe, afară în natură, în studio, e important ca audiența să fie aproape de materiale, ca într-o liturgie. Respect activismul social și politic, mi se par foarte importante. Dacă ne uităm că acest cuvânt activism vine de la a deveni activ, a se implica este foarte similar cu ce face oricine ca să creeze artă.

Dar am impresia că atunci când spui „Nu religiei!”, de exemplu, încă spui cuvântul „religie”, iar pericolul confruntării dialectice între lucruri este că prin negarea lor le creezi, nu faci decât să subliniezi ceva ce tu ai vrea să aibă mai puțină forță. Dacă mă duc pe stradă și țip „Nu lui H.C Strache!”, de exemplu (Strache e populistul de dreapta pe care-l avem în Austria), dacă fac asta tot îi voi spune numele, și știm cu toții că publicitatea negativă tot publicitate e. Zicând asta i-aș acorda spațiu în discursul meu și i-aș repeta numele, iar întrebarea e: vreau să-l fac pe Strache mai puternic? Nu? De ce? Pentru că politicile pe care le susține mi se par medievale și de esență fascistă. Cred, încă o dată, că e momentul pentru metode de rezistență inteligentă. Este important și să spunem nu, dar în moduri care nu fac dușmanul mai puternic. Trebuie să găsim forme noi de a acționa politic.

Cred că multe dintre formele actuale de acțiune politică au legătură cu a te limita personal, a lua mereu decizii consistente, de a consuma mai puțin, de a nu cumpăra lucruri care susțin oprimarea sau o putere absolută, sau dăunează mediului. Nu e așa ușor azi, în anii 50 și 60 părea mai ușor, dar să nu uităm totuși că de multe ori Acționiștii au fost băgați la pușcărie.

***
Spectacolul de acționism live New Viennese Organic Actionism va avea loc miercuri 10 aprilie în Club Control, la invitația Forumului Cultural Austriac. Seara Austria în Control va începe de la ora 20 cu o serie de scurtmetraje experimentale premiate, urmate de performanceul trio-ului vienez. Intrare liberă.