Personajele lui Alexandru Tunsu

Alex a terminat mate-info la Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani, se gândea serios la medicină, dar şi-a dat seama la timp că nu-i făcea bine să-şi ignore latura creativă. În ultimul moment s-a înscris la UNArte şi a desenat toată vara pentru a se pregăti de examenul de admitere. Acum e student în ultimul an la Modă (unde a intrat cu 10) şi, de la începutul anului, e asistentul Ioanei Ciolacu.

De ce modă?
Desenam constant; oricât de mică era foaia, încercam să desenez cât mai mult. În general, desenam personaje, şi mai apoi am devenit interesat de hainele în care le îmbrăcam. Îmi plăcea să creez poveşti, şi hainele erau unealta cea mai potrivită de a accentua idei şi concepte. Tot timpul visam prezentări şi nu de dragul de a-mi afişa creaţiile, ci de a sensibiliza purtătorul – de a-i oferi o piesă vestimentară cu totul aparte care l-ar putea ajuta spiritual sau social.

Primul obiect vestimentar făcut vreodată şi povestea lui.
Primul obiect vestimentar puţin mai serios a fost o vestă dintr-o stofă de lână ecosez făcută în clasa a XI-a. Atunci nu aveam maşină de cusut (nici nu ştiam că voi da la UNArte), şi am cusut întreaga vestă de mână. Nu am purtat-o niciodată, însă a fost era o plăcere să văd produsul finit după ce realizasem schiţa înainte şi trecusem prin întregul proces creativ; în plus, mi-am dat seama că pot să cos foarte bine de mână şi că am poate prea multă răbdare. (Mama mea obişnuia să împletească şi să croşeteze, în special când eram mic, şi am învăţat şi asta).

Ce loc ocupă ilustraţia în viaţa ta?
Ilustraţia a fost primul contact cu moda şi nu le pot vedea decât împreună. Pentru mine tot acest proces: inspiraţie-idee/concept-ilustraţie/schiţe/schiţe tehnice-materiale/print/cusături-produs finit creează dependenţă.

La ilustraţie îmi place că pot să fac orice: pot schimba forme, pot folosi personaje fără cap sau cu mai multe, pot crea un univers întunecat în orice moment fără a suporta consecinţe. Totul este permis.

Tehnicile preferate de lucru şi surse de inspiraţie / chestii care-ţi fac poftă de desenat.
În general, lucrez în creion. Îmi place efectul de cărbune, iar nuanţele grizate dau o atmosferă sobră şi mult mai naturală. Folosesc şi acuarelele pentru libertatea pe care mi-o oferă. Nu sunt un fan al abundenţei de culori şi forme şi de aceea mă îndrept spre un minimalism acut şi, poate, mai uşor de digerat.

Surse de inspiraţie sunt multe: folosesc tot ce mă înconjoară ca punct de plecare în construirea unui concept. Dacă ar fi să enumăr câteva, ar fi: visele, poveştile cu şi despre fantome/vrăjitorie, diferite boli atât ale oamenilor cât şi ale plantelor/animalelor, probleme sociale de larg interes, elemente tradiţionale româneşti.

Ce desenezi când desenezi ca să treacă timpul mai repede? (ex: pe bucăţele de hârtie, şerveţele, la vreun sfârşit de caiet)
Caietele mele de schiţe sunt pline de mici ilustraţii, şi oricât de obsesiv-compulsive aş fi, ele tot arată haotic. Ador să desenez fără să fiu constrâns de teme, lăsându-mi mâna să alunece pe foaie. De desenat, desenez orice, însă sunt evident influenţat de starea din momentul respectiv: am trecut prin perioada „păsări moarte”, în care desenam păsări în ipostaze ce indică o eliberare a sufletului. Am numit schiţele „ultimul zbor”. Unele păsări erau personificate, aveau activităţi şi interese specific umane, altele erau în plină metamorfoză, iar din dorinţa de a-şi depăşi nivelul şi de a aspira la o înfăţişare umană, şi-au atras moartea. Atunci eram puternic influenţat de spiritualizare, acum e mai greu să privesc la fel tema.

3 designeri al căror asistent ai vrea să fii şi 3 modele cu care ai lucra oricând. Şi motive :)
Probabil Miuccia Prada ar fi prima pe lista. Colecţiile Prada sunt mereu excepţionale, materialele şi siluetele ţinutelor sunt impecabile, minimalismul în raport cu excentricitatea şi luxul brandului prezintă un personaj aparte. Şi oricum, Miuccia pare o femeie invincibilă. Nivelul la care a adus brandul, deşi firesc, încă stârneşte admiraţie.

Dacă nu se poate Miuccia, atunci Riccardo Tisci. Universul romantic-gotic al brandului Givenchy m-a inspirat des şi tare aş vrea să lucrez în atelierele lor.

Watanabe este clar o ţintă pe care o urmăresc de ceva timp. Ador profunzimea temelor abordate, lirismul debordant şi modul lui de a face totul atât de unitar şi de expresiv.

Modele?! Aş lucra cu Daphne Groeneveld. Îmi place mult unicitatea fizionomiei. Şi Saskia de Braw. Ah, şi Coco Rocha. Deşi par diferite ca look şi ca abordări în editoriale, le-aş angaja în orice moment, fără să stau pe gânduri. Mai am dreptul la încă un model? O uitasem pe Freja Beha Erichsen. Şi modele masculine, Simon Nessman şi Clement Chabernaud. Gata. :)

Cum e să fii ajutorul Ioanei Ciolacu şi ce ai învăţat de când o cunoşti?
Iniţial trebuia s-o ajut cu colecţia prezentată la Avanpremiere 10, dar mi-au plăcut atât de mult mediul şi Ioana că n-am mai plecat. Atmosfera era foarte relaxată la ea, aşa că îmi era mai uşor să mă focusez strict pe ce era de făcut.

S-au întâmplat multe. Au fost şi comenzi ce trebuiau finalizate în câteva ore, şi cliente nehotărâte sau cu prea puţin bun-simţ – din toate experienţele înveţi câte ceva. Primul târg la care am participat cu Ioana a avut 27 de produse făcute în cinci zile. Era un record pentru noi.

Cine-s toţi băieţii din desenele tale?
River Viiperi şi Simon Nessman. Înainte să fac ilustraţii cu cei doi, făceam doar modele feminine. În anul 2 de facultate a început plăcerea pentru acest tip de ilustraţie. Tocmai ce terminasem semestrul I şi un curs al doamnei Katja Perrey mă motivase să mă provoc. Am desenat fără pauză.

Metoda preferată de procrastinare.
Hmm... greu de spus. Şi ilustraţia poate intra aici?! De obicei mă documentez mult. Citesc şi urmăresc noutăţi din domeniu. Momentan mi-am luat câteva cărţi – fiind ultimul an la UNArte, trebuie să pregătesc licenţa. Acum caut substratul/conceptul colecţiei, şi fac asta cu multă documentare. Primul impuls a fost să-mi iau cărţi despre Brâncuşi şi despre costumele şi arhitectura tradiţionale româneşti.

Ah, şi ascult multă muzică. The Weeknd, Burial, Bat for lashez, Planningtrock, Robin and the Backstabbers, Bon Iver, Portishead, Shlohmo, Burnkane, Zoe Keating şi, mai ales, James Blake. Orice creez are în spate un fundal sonor.