Portretul ilustratorului la tinereţe: Andrei Măceşanu

De Andrei Măceșanu am dat când a câștigat un concurs organizat de brandul de cafea illy. S-a dat strigare către tinerii artiști români pentru ilustrații care să îmbrace cutiile de colecție. Andrei s-a gândit să încerce și bine a făcut. Ne-am întâlnit într-o vineri, să vorbim despre desene, București, cafea și planuri de viitor.

E student la UnArte și se pregătește să termine anul întâi. Îi place comunicarea vizuală, dar și typography-ul. Totuși, principalul domeniu în care ar vrea să lucreze e ilustrația. Are deja ceva experiență. A ilustrat o carte pentru Editura Seneca (îi știm de la Seneca Anticafe). Se numește Liniște, vă rog și cuprinde două dialoguri ale lui Seneca, Despre liniștea spiritului și Despre tihnă. Tot la Seneca Anticafe a pictat citatele și simbolurile de pe amfiteatrul unde ne întindem noi la ceaiuri și povești. 

A mai primit o propunere de ilustrație pentru o carte, o culegere de texte și poezii despre care nu știe mai multe decât că „sunt ale unui mare om de cultură român”. Îi place misterul ăsta, pentru că i se pare că îi dă o libertate mai mare.
 

Povestește-mi despre cum ai participat la concursul cu illy.

Lucrarea care apare acum pe cutiile de cafea era o schiță pe care am început-o acum un an. Ceva abstract, cu niște siluete care se întrepătrund. În toamnă, am văzut anunțul pentru concurs și am zis că vreau să particip. Apoi am uitat de el. Mi-a amintit sora mea, Andra, cu două zile înainte de deadline: mai știi că era concursul ăla, ce-ar fi să trimiți și tu ceva? Am trimis maximumul de lucrări posibile, adică trei. Am făcut două pe loc și am răsfoit și caietul vechi de schițe. Am dat de chestia asta, care brusc arăta altfel, când mi-o imaginam pe o cutie de cafea. Am continuat schița, era începută vag, într-un colț, am scanat, am pus culoare și asta a fost. 

Cum ai făcut legătura între desenul tău și cafea?

M-am gândit că toată lumea bea cafea și s-a potrivit cu faptul că în desen apar multe personaje. Cafeaua ne unește cumva, e un element de legătură, stârnește oamenii, favoriează conversația, ne întâlnim ca să bem cafea. Și cromatica am gândit-o în așa fel încât să aibă legătură cu cafeaua. Am văzut cafeaua ca pe un fir roșu care conectează oamenii. 

Cine s-a bucurat cel mai mult pentru tine?

Sora mea, mai ales că a avut un rol important. Pe lângă faptul că mi-a adus aminte să mă înscriu, ea m-a orientat spre latura asta artistică de când eram mic, m-a învățat să desenez, să apreciez proporții. 

Bei cafea?

Am început prin clasa a 12-a, că îmi folosea când stăteam noaptea târziu să desenez. Iar acum beau ocazional, dar nu pot spune că sunt cel mai înrăit băutor. 

Ai mai participat și la alte concursuri?

Da, încă două sau trei, tot în toamna asta. Am vrut să văd cum e, că până acum doar am lucrat cuminte la mapa mea și cam atât. A mai fost un concurs la Editura Curtea Veche, pentru coperta unui roman. Apoi unul de afișe, la Institutul Francez, pe teme de mediu. Și cel de la Mega Image, pentru designul sacoșelor de cumpărături, unde am ieșit pe locul trei. Dar asta nu înseamnă nimic. (râde) 

Dacă ai putea să faci rebranding pentru un produs, orice produs de pe lumea asta, pe ce ți-ar plăcea să lucrezi?

Deși sună utopic, rebranding la Coca Cola. Ar fi mult de gândit. Și riscant, tocmai de-aia cred că ar fi distractiv. E prima dată când mi se pune întrebarea asta… Cred că oricum n-ai putea să renunți la culoarea lor, la roșul ăla specific. 

Mai spune-mi despre proiectele tale.

Am un blog unde postez ce desenez în mod curent. Sunt chestii care îmi atrag atenția în fiecare zi, mici observații, fărâme de realitate pe care le transpun în schițe, caricaturi. Mi-a plăcut întotdeauna să fac caricaturi, dar încă nu sunt destul de sigur pe mine, iar blogul ăsta mă ajută să-mi definitivez stilul, să cresc în direcția asta. 

Ce o să faci după facultate?

Primul lucru pe care îl faci, de obicei, e să intri într-o agenție și să faci branding. În paralel, aș face chestii pentru mine, ca freelancer. Aș face ilustrație. Mă lasă să mă exteriorizez mai mult, să pun mai mult din mine în ce desenez. Mi-ar plăcea să lucrez la o editură și să fac ilustrații pentru o serie de romane celebre. Am și încercat o chestie de genul, pentru facultate. A fost o inițiativă curajoasă de a pune în două pagini de bandă desenată Metamorfoza, Procesul și Castelul. 

Lucrezi mult pe bandă desenată?

Am mai desenat scena tăierii salcâmului, din Moromeții, altă temă la facultate. N-a fost plictisitor, deși poate așa sună. Am desenat ce simțeau personajele, cum copilul lui Moromete ajunge și el să lovească salcâmul. E cumva legat de mândria că Marin Preda e din Teleorman, ca și mine, iar asta îmi amintește de când eram mic și îmi petreceam verile la bunici. Mi-ar plăcea să mă retrag undeva, nu neapărat la țară, dar într-o comunitate mică, unde se trăiește simplu. Dar nu mai mult de o săptămână, la vârsta asta te plictisești repede. 

Ai vrea să pleci din țară?

M-am gândit și la asta, evident. Deocamdată aș pleca doar pentru câteva luni, cu o bursă Erasmus. Mi-ar plăcea să trăiesc în Paris. Sau poate la Londra. Sunt curios și cum ar fi în Statele Unite, pentru că pare să fie o altă lume și aș vrea să văd cât de adevărată e impresia asta. La New York, dar, mă rog, eu încă nu m-am obișnuit cu Bucureștiul. (râde)

Te-a influențat orașul în vreun fel?

Nu m-a influențat neapărat orașul, cât m-au influențat oamenii cu care am luat contact aici. Și vizitele la galerii și evenimente. Vezi un concept, o idee, și îți vine și ție să desenezi. Acum îmi place foarte mult Victor Brauner. Și Juan Miro. Am avut o obsesie cu lucrările lui acum câțiva ani. Recent am dat peste ce salvasem prin calculator de la el și m-a reinspirat. 

Ai vrea să expui?

Da, dar mai întâi vreau să mai lucrez, ca să am de unde alege. Cred că reușești, dacă bați pe la ușile galeriilor și ai ce să le arăți.

*** 
Îl găsești pe Andrei pe blog, Facebook și Behance.