Poveşti din biblioteci (II)

Hoața de cărți 

În cartea The Book Thief, există o scenă în care Liesel, personajul principal, intră pentru prima dată într-o bibliotecă ce aparținea unui individ înstărit din satul în care locuia. Rămâne transfigurată pentru o bună bucată de timp și vă puteți imagina de ce și titlul cărții. A se lua aminte, acțiunea se petrece în Germania anului 1939, când bibliotecile aveau un destin incert.

Și fascinația mea pentru biblioteci a început tot când eram o fetiță și în orice casă mă aflam musafir, mă opream în fața rafturilor și studiam cu atenție fiecare cotor, ceream voie să ating cărțile, iar adulții cred că erau tare fericiți că nu trebuia să stea nimeni cu ochii pe mine și după câteva ore bune de ce făceau ei în lumea lor de adulți pe mine tot în fața bibliotecii mă găseau. (Cât despre legătura cu titlul cărții de mai sus, da; Povestiri de Julio Cortázar din anticamera unui cabinet medical - magic, nu?)

Am trecut prin multe biblioteci; biblioteca sătească, bibliotecile cunoscuților, prietenilor, biblioteca mătușii, bibliotecile școlilor, biblioteci mici, mari și mijlocii, obscure și faimoase. 

Uneori nici nu am nevoie să mă uit la cărți, ci doar să mă duc într-o bibliotecă precum într-o biserica; e liniște și toată lumea e cuminte, mai puțin literele din cărți care sigur își fac de cap printre rafturi și așteaptă o fetiță sau un băiețel să se așeze în fața rafturilor, să le prindă de cotor și să înceapă să citească. - Smaranda Șchiopu, media planner 

Cartea care mi-a schimbat viața 

Printre rafturile Bibliotecii Comunale Mătăsaru, am regăsit cartea care mi-a schimbat viaţa. Mă aflam într-un moment dificil al vieţii şi căutam un răspuns şi o rezolvare pentru tot ceea ce mi se întâmplase atunci. Cumpărată absolut întâmplător dintr-un anticariat, Putere nemărginită de Anthony Robbins a fost cartea care m-a învăţat cum să privesc viaţa dintr-un unghi favorabil, indiferent de circumstanţe. Mi-a redeschis apetitul pentru lectură şi interesul pentru domeniul numit psihologie. A urmat o serie întreagă de cărţi în acest domeniu care m-a fascinat şi care m-a determinat să citesc din ce în ce mai mult. De mai bine de un an, Putere nemărginită tronează pe rafturile Bibliotecii Comunale Mătăsaru, unde sunt bibliotecar acum, alături de o serie întreagă de cărţi de psihologie pe care le-am donat bibliotecii cu mult drag. Ea continuă să schimbe vieţi, fiind una dintre cărţile cele mai solicitate în rândul tinerilor dornici de schimbare. - Denisa Bodi, bibliotecar, Comuna Mătăsaru, judeţul Dâmboviţa

Biblioteca din Titești 

Am descoperit Turgheniev la biblioteca din Titeşti, în Ţara Loviştei. Eram în liceu, cred că prin clasa a X-a, în vacanţa de vară la bunici şi am mers la bibliotecă fără vreun plan, mă uitam pur şi simplu pe rafturi şi am dat peste toata colecţia Turgheniev; nu ştiam nimic despre autor, îmi părea doar rus şi departe, ori mi-a fost de-ajuns să citesc la întâmplare câteva pagini ca să mă vreau acolo, în ce scria el. Am luat toate cărţile şi toată vara aia am citit în pod, în culcuş de fân. Aveam locul meu unde soarele era mai bun cu mine şi fânul mirosea mai altfel decat în oricare alt pod; un loc unde emoţiile erau mai intense şi gândurile cu sunetul râului din apropiere erau mai limpezi.

Restul ar fi un eseu colorat, olfactiv, chinestezic, în care stăteam uneori cu orele pe câte o pagină, doar ca să încerc să o epuizez, să simt ce făceau oamenii ăia după ce plecau din atenţia scriitorului: când uşa paginii se închidea, ce se întâmpla în casa aia? Ce se mai vorbea pe lângă dialogurile surprinse de autor? Dar nu o sa fie restul, nu aici, pentru că tot ce am citit şi s-a întâmplat acolo nu se mai cere spus, este în molecule, continuă să lucreze în mine, cum continuă să lucreze toate care se întâmplă, toate care ajung la mine. Şi uite cum, pe nesimţite, devenim mai mult, rămâne să vedem ce facem cu noi care devenim mereu mai mult. Şi asta vine nu cu o miză imediată, ci ca decenţă în faţa timpului care se întâmplă cu noi, prin noi. Şi noi cu el, noi impreună cu cei care traim, cei care au trăit, dar cu toţii relevanţi în exerciţiul acesta prodigios al respiraţiei.

Este o întalnire peste veacuri cu Turgheniev, cu care aş fi stat mult de vorbă, cu care aş fi văzut locurile pe care le descrie, cu care aş fi băut şampanie şi aş fi jucat probabil cărţi, am fi citit presa acelei vremi. Şi mă fascinează că, de fapt, vorbesc despre un om despre care am certitudinea că a respirat la un moment dat – şi asta o spun eu, un alt om care respiră acum şi ale cărui rânduri, acestea, e posibil să fie citite peste mulţi ani, când tu, cel care vei fi citind acum s-ar putea să nu respiri încă în această clipă în care eu scriu, cu certitudinea unui atunci când eu nu voi mai fi respirând. E de fapt un exerciţiu de decenţă în faţa timpului care ne provoacă să fim vii, atât cât avem această ocazie.

Şi am început să simt această suspendare a timpului şi a înţelesului de a fi întru sau în afara veacului de la cărţile alea din bibliotecă. Din biblioteca de la Titeşti. Acum mulţi ani. - Mihai Lupu, România EduCaB /Ipsos Interactive /CRIDL

Basmul 

Intru cu priviri curioase și vise mărețe în încăperea în care îmi incredințez toată speranța pentru a-mi hrăni mintea și sufletul însetat după frumos. Rafturile care conțin sentimentele și trăirile generațiilor întregi mă fascinează... zecile de nume, sutele de titluri, miile de cuvinte care dau viață foilor albe și imaginile care proiectează talentul. Mă simt ca într-un magazin unde găsesc tot ce am nevoie: noi vise, noi sentimente, speranțe reîmprospătate...

Nu mai stau pe gânduri căci inima mea bate pentru o anumită carte aflată în raftul confecționat din lemn de stejar. Pașii mei nu mai au răbdare și se îndreaptă mecanic spre misterioasa carte, care îmi va oferi alinare tuturor durerilor. Totul în jurul meu este ca un basm, pianul vechi din colț începe să cânte, iar rafturile și cărțile își fac loc în mintea mea.

Tot basmul fabulos este întrerupt de privirea blândă a bibliotecarei. Această ființă ne dă dreptul de a face cunoștință cu ideile atâtor oameni înțelepți și înzestrați cu talentul acesta minunat dat de Dumnezeu. Ei dau alte înțelesuri cuvintelor și deschid porți noi spre orizonturi nedescoperite, care așteaptă în taină să fie percepute și în același timp create și modificate de noi. Nu ezit să surprind privirea doamnei bibliotecare, pentru a descoperi în ochii ei mari și căprui finețea și răbdarea ce așteaptă să ne-o acorde. Prietenia care o dă de gol la fiecare cuvânt spus și la fiecare mișcare atentă, ne înconjoară în încăperea în care toți pot spune că imposibilul e posibil și în care perfecțiunea capătă noi forme și înțelesuri.

Imediat camera se umple de copii de toate vârstele, copii ce aspiră să ajungă oameni mari, împliniți și bineînțeles fericiți... dar fericirea se capătă greu și cu atenție. Toți copiii fug spre rafturile care dețin hrană sufletească dăruită de oameni încercați și trecuți prin viață, care tind să creadă că au ajuns să cunoască sensul vieții. Fiecare cititor a venit în brațe cu vreo 2-3 cărți, din care a absorbit fiecare înțeles. Așteaptă la rând pentru a le preda, apoi își doresc alte surse de insirație, alte idei împărtășite nouă prin semnele grafice care la început erau de neînțeles, iar acum împreună formează o întreagă artă. Acele semne care s-au transformat în litere, apoi în cuvinte ce au căpătat trecere în ochii și sufletele noastre prin sensurile lor care de care mai variate și atât de semnificative. - Cristina Ghițun, elevă, 13 ani, Siminicea, judeţul Suceava

De capă și spadă 

Biblioteca din orașul meu era o casă boierească, cu sobă, care mirosea a hârtie îngălbenită și a lipici, în care căutam mereu cărți de capă și spadă, deși trebuia să citim lecturile obligatorii ale vacanței de vară. Eu și muschetarii mei, Aramis, Portos și D’Artagnan, eram mari maeștri ai cititului pe sub pătură, la lumina de lanternă. Mai puțin Portos, căruia trebuia să îi explicăm de fiecare dată cum stă treaba cu cardinalul Richelieu, cu amorul lui D’Artagnan pentru Milady, cu valeții noștri, cu regele, cine erau dușmanii nostri, cum să îi persiflăm pe englezi etc.

Când se epuizau cărțile de capă și spadă de acasă și din biblioteca orășenească, ne puneam pălăriile cu pene de fazan și începea viața adevărată printre blocurile cu patru etaje și mai ales prin boxele descuiate și scările întunecoase care se transformau în curți regale și terenuri de duel, iar cutiile poștale deveneau adevărați porumbei călători cu provocări la duel pentru dușmanii noștri declarați, armata cardinalului Richelieu – respectiv băieți de la școală, de care eram îndrăgostite.

Nu conta că provocările la duel nu-și aflau destinatarul în veci – erau coji de fructe, lăsate aleatoriu în cutiile poștale ale unor familii respectabile – ne duelam între noi, cu săbiile noastre din lemn, cioplite de bunicul meu.

După mai bine de 20 de ani, mirosul de hârtie îngălbenită, lipici ieftin și maculatură mă face fericită. - Roxana Nicolaescu, voluntar în România EduCaB

***
EduCaB a început o campanie de strângere de resurse pentru 626 de biblioteci locale din nouă judeţe din România. Campania se derulează până pe 21 decembrie și e nevoie de donații de cărți de beletristică românească, internațională, cărți de critică literară, dicţionare, culegeri şi manuale, cărţi de specialitate (agricultură, legislaţie rutieră, sănătate, culinare, nutriţie şi activitate fizică, casă şi grădină), enciclopedii, cărţi de religie, filosofie, istorie, sociologie, educaţie civică, dezvoltare personală, cărţi pentru copii, ghiduri de călătorie, reviste, almanahuri, albume de artă, biografii, memorialistică. Dacă vreți să donați, cărţile, materialele educaţionale şi celelalte resurse se colectează la sediul Bibliotecii Naţionale a României, în toate librăriile Cărtureşti, sediul Marketer Club (Strada General Constantin Budișteanu 12-14, ap. 7, parter, București) şi sediile bibliotecilor judeţene din cele nouă judeţe beneficiare.