„Priveşte înapoi cu mânie”, la FITS

Arta teatrală britanică a invadat Sibiul în data de 9 iunie 2013, a treia zi de FITS, cu spectacolul „Priveşte înapoi cu mânie” după piesa lui John Osborne. Piesa îndeamnă la răzvrătire, la evadarea din spaţiul de confort şi la deprecierea tabu-urilor politice şi sociale: e povestea unui bărbat care o înlocuiește în căsnicie pe soția lui cu prietena acesteia. La Sibiu ea s-a prezentat sub forma unui maraton de două ore al patru tineri actori, studenți la UNATC București: Costin Dogioiu, Iany Panait, Diana Roman și Carla Maria Teahă. 

De ce ați ales textul acesta?

Costin Dogioiu (interpretul rolului principal masculin, Jimmy): În vacanţa de dinainte de anul trei am început să fiu bântuit cumva de text. Au început să-mi vină replici în cap, imagini, visam distribuţii, camera. Am vorbit cu Iany (n.r colegul lui de clasă) , l-am întrebat dacă vrea să lucrăm la un spectacol şi am ajuns împreună la profesorul nostru de an, Adrian Titieni. După aceea totul a mers ca pe roate. Au apărut fetele în peisaj, am gândit totul împreună. Mai trebuia găsit, neapărat, un regizor.

Dvs ați regizat piesa. Ce părere aveți despre alegerea acestui text?

Vasile Nedelcu (regizorul piesei, profesor UNATC): Eu cred că a fost o opţiune foarte bună, este o piesă foarte serioasă, o piesă importantă pentru englezi, e o piesă de cotitură. De la teatrul comercial, de middle-class şi comedie s-a trecut mai mult spre stânga, a adus public dintr-o altă categorie, cu probleme sociale, probleme de moralitate, de politică. Întotdeauna când te confrunţi cu un text important, eşti în câştig.

Care a fost ţinta iniţială a proiectului?

Vasile Nedelcu: Eu cred că nu e important să te gândești unde vrei să ajungi, important este să ai o experiență, să fie autentică. Eu cred că un spectacol e ca o persoană, are un destin. Dacă investești în el, își parcurge destinul. Asta mi se pare cea mai mare problemă a teatrului actual – se gândește prea mult la succes. Succesul e o consecință, nu e un scop.

Iany, pentru tine, ca student, ce înseamnă să fii în programul FITS?

Iany Panait: Înseamnă foarte mult. În anul 1 mi-am cumpărat bilete de pe internet, cumva mi-am forțat destinul. Mi-am cumpărat bilete cu vreo lună înainte și bineînțeles că în perioada aceea aveam examene la facultate și nu am mai putut să vin. Acum am venit la FITS cu altceva, cu un examen.

Carla, tu o interpretezi pe Helena, prietena personajului principal, care nu e ia deciziile cele mai morale. Spune-mi câte ceva despre ea.

Carla Teahă: Sunt foarte multe lucruri care ne deosebesc și tocmai asta m-a atras spre ea. Nu înțelegeam. Chiar reușește să se îndrăgostească de un om pe care îl urăște? Totuși, cât de lipsită de principii poate să fie? În același timp, știam că în toate acțiunile ei există niște justificări clare. Mi-am dorit pentru etapa asta a dezvoltării mele să încerc un personaj care să mă zdruncine puțin și să îmi pună imaginația la contribuție, să mă scotă din zona mea de confort.

Acum o cunosc. Nu e de condamnat, astfel a înțeles ea să treacă prin procesul de maturizare. Acum mi-e dragă. Toate personajele gravitează în jurul lui Jimmy, până la urmă. E un rău fără de care nu poți, până la un moment dat. Helena se vindecă de el cumva și abia după alege să plece. Toată experiența asta e un fel de dezvirginare mentală pentru ea. Se curăță.

Diana, Cum ți se pare Sibiul pe timp de festival?

Diana Roman (interpreta personajului principal feminin, Allison, sotia lui Jimmy): Extraordinar. Pe lângă faptul că întâlnești o mulțime de oameni, se întâmplă atâtea lucruri, poți să vezi atâtea lucruri. Mă gândeam că dacă s-ar face un astfel de festival în București, nu ar fi la fel. Aici chiar simți că e atmosferă de festival, totul concentrându-se într-o zonă mult mai restrânsă.

Spectacolul „Privește înapoi cu mânie” se va juca și în cadrul Galei Absolventul, la UNATC, București.