Profil de artist: Obie Platon

Dacă încă nu ați făcut cunoștință cu Obie Platon, sigur l-ați mai văzut până acum prin intermediul lui Allan Dalla, personajul creat de acesta ca simbol al pământului și al geometriei solide, sau prin intermediul celorlalte murale ale artistului de prin București, Oradea, Cluj, Constanța, Budapesta, Shanghai și Azore.

Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se află muralul din Piața Sfântul Gheorghe din București, făcut împreună cu Kero și Irlo, care îl înfățișa pe sfânt în luptă cu dragonul și, imediat alături, un inorog cu pulover roz și mască de Zorro. Sf. Gheorghe și Dragonul Jucăuș voia să fie o reinterpretare iconoclastică a scenei clasice, al cărei mesaj s-a prezentat mai degrabă pe un ton satanic Bisericii Ortodoxe Române, care a cerut imediat ștergerea acesteia.

În ianuarie, Obie și-a expus cele mai recente lucrări la Palatul Parlamentului, în cadrul expoziției Humanotopia.
_

Mai concret, însă, și direct de la gura artistului, cine e Obie Platon?

În contextul actual, creatorul personajelor inspirate din societatea românească.

Cât de mult îl separi pe Obie de personalitatea ta de zi cu zi? Ești un om cu multiple fațete, sau mai multe personaje care se manifestă în momente diferite?

Există mai multe stări pe care le putem avea în viața de zi cu zi, însă esența este aceeași. Poți evolua într-un sens sau altul, poți fi influențat de oameni sau situații, dar la final personajul este, în mare parte, construcția ta; ești simultan regizor și actor. Iar din multitudinea de stări și influențe ce țin de realitatea socială și deciziile care generează comportamentul, reacțiile și relațiile umane mă inspiră în lucrările mele.

Când și cum te-ai apucat să faci artă?

Atunci când m-am simțit om. Omul are un potențial creator extraordinar, iar arta este o cale de a-l manifesta.

Privind retrospectiv, ce s-a schimbat de la începuturi până acum în stilul tău?

Am trecut prin multe etape, ce au avut la bază experimentul. Dar timpul este cel care aranjează lucrurile, se schimbă permanent și, în același timp, generează schimbare.

E vreun episod memorabil în trecutul tău care ți-a trezit în mod deosebit simțul artistic?

Cel mai probabil concurența manifestată odată cu dezvoltarea fenomenului hip hop la noi în anii ’90. Eram atunci bboy, eram grafferul trupei și exista o competiție între trupe care m-a făcut să vreau să fiu primul sau cel puțin altfel.

Cum te-a influențat facultatea de arhitectură?

Arhitectura și urbanismul sunt strâns legate de street art. Având în vedere că totul se întâmplă în spațiul public, e foarte important să faci un studiu al zonei pentru a decide ce se potrivește cel mai bine în funcție de geometria urbană, de cromatică, de tema sau conceptul pe care vrei să le abordezi, precum și de istoria și cultura locului. De asemenea, arhitectura are un rol semnificativ în realizarea desenului, se lucrează cu puncte de fugă și perspective la o scară foarte mare, ceea ce implică mult calcul matematic și intuiție.

De la street art la instalații la pictură, folosești multe medii. Ce te atrage la fiecare?

Pornesc de la mesaj. Fiecare stare pe care vreau să o transmit poate fi exprimată cel mai bine printr-o tehnică anume, are propriul său mediu. Sunt lucruri pe care le pot transmite mai puternic prin sculptură sau instalație, altele prin desen sau proiecție video.

Care sunt temele sau personajele în jurul cărora ți-ai construit stilul?

Am pornit de la cinci personaje fictive – Allan Dalla, Pop Prince, Madame Mezzanine, Qrip Tic și Lost Letter. Fiecare corespunde unui solid platonic și unui element: apă, aer, pământ, foc și universul.

Acum cu ce cauți să experimentezi mai mult?

Pictură cu senzori de mișcare și sculpturi care levitează sunt câteva dintre experimentele de studio care se vor contura în curând.

Spune-ne mai multe despre Humanutopia, cea mai recentă expoziție a ta.

Expoziția este rezultatul unui an de muncă intensă și cuprinde lucrări realizate în tehnica picturii clasice, dar prezentând prin simboluri, teme și motive contemporane o serie de aspecte din societatea actuală, sub forma unor personaje care reflectă diverse tipologii umane.

Conceptul de la care am pornit este acela că omul trăiește într-o „realitate de acvariu”, o iluzie construită, uneori impusă, care limitează, dar este, în mod ironic, general acceptată. Este un fel de camuflaj menit să ascundă, dar care, la o privire mai atentă, dezvăluie ceea ce se află dincolo de discursul oficial și măștile de zi cu zi. Și pentru că e mai ușor să ignori, să accepți și, prin urmare, să fii liniștit și confortabil în banca ta, supraviețuirea depinde acum de credința într-un ideal care rămâne doar atât – un ideal.

Ce a însemnat pentru tine muralul din Piața Sf. Gheorghe din București, făcut în colaborare cu Irlo și Kero? Și cum te-a afectat faptul că BOR l-a cenzurat?

Noi nu desenăm la întâmplare, fiecare lucrare este transpunerea vizuală a gândurilor noastre. Procesul gândurilor este infinit, cred că atunci ne-am eliberat de o energie, însă ce a urmat nu a depins de noi. Ca artist, poți crea, însă nu poți controla modul în care lucrarea este percepută. Interpretările sunt libere, nu le poți cenzura, ele te ajută să înțelegi și să evoluezi.

Care sunt lucrurile care te inspiră?

Dragostea, societatea, aerul, apa, soarele, pământul, focul.

Cum creezi o lucrare? Care este procesul?

Totul se formează dintr-un amalgam de simboluri inspirate din societate, din vibrația orașului și energiile oamenilor. Eu nu fac decât să materializez aceste stări de spirit, le dau o formă vizuală.

Ce urmează acum pentru Obie?

Viitorul.
_

Pentru toate formele platonice ale artistului, vă invităm pe obieplaton.com.