Punctul de fierbere

21 de fierbătoare electrice prinse de cabluri albe şi portocalii împânzesc podeaua sălii mici de la WASP. O parte din spectatori stau pe pernele de pe jos, ascultând de îndemnul la apropiere primit de la organizatori. Două minute de linişte şi Lucie Eidenbenz păşeşte ca pe ace şi se opreşte la peretele din spatele scenei. Reflectoarele bat în părul blond desprins pe umeri, pe dantela azurie care-i acoperă partea de sus a corpului, pe mâneca dreaptă a costumului, de care atârnă, ca o aripă ruptă, un mănunchi de păr negru. Lucie se lasă pe spate mângâind cu o mână peretele, de parcă ceva ar trage-o lent de tot spre podea, atât de lent încât privirile celor de pe pernă au timp să coboare de pe clavicula perfect în relief spre coastele care parcă taie dantela. Fierbătoarele tresar, aprinzându-se care albastru, care roşu, care alb. Picioarele urcă pe perete ca într-o lumânare leneşă, degetele pipăie varul și Lucie, un om cu sus-n jos, începe să se rotească şi să zvâcnească pe podea în timp ce apa începe să fiarbă şi fierbătoarele să ţiuie, să clicăie ca nişte instrumente seci. Stă aproape ghem şi i se vede corpul contorsionat, șira spinării, costumul e o radiografie a mişcării şi a transformării. Apa bolboroseşte în fierbătoarele transparente, un clocot acut ce umple în jurul de aburi, picioarele nu pot lăsa peretele, Lucie se răsuceşte din ce în ce mai repede, ca dusă de o tornadă. Descendo. Se ridică şi face un salt de jivină fugărită. Fierbătoarele îşi pâlpâie pe rând becurile, de parcă ar ieși în față la aplauze. Lucie păşeşte spre unul din aluminiu şi-l ia de mâner cu aerul unui om proaspăt trezit din somn, gata să-și bea cafeaua.

La început, Lucie purta în The Boiling Point un costum negru, dar pe urmă l-a desenat pe cel din dantelă care serveşte ideea de fiinţă aproape extraterestră, cu ceva animalic în ea.

Lucie Eidenbenz (29) e din Africa de Sud, dar a crescut şi locuieşte în Elveţia. The Boiling Point, conceput în 2011, a pornit de la o căutare. „Căutam sunete care mă fac să mă mişc în moduri în care nu mă mişc de obicei,” spune ea. În timpul unei rezidenţe artistice în Franţa a stat într-o casă în care era un steaming kettle şi şi-a dat seama că-i plăcea mult sunetul pe care-l făcea odată ce începea apa să fiarbă. Compozitorul Daniel Zea a ajutat-o să transforme asta în suport pentru spectacol. Rezultatul e o instalaţie de fierbătoare diferite (de la unele pricăjite şi fără bec, din plastic, la unele vintage, mari, din aluminiu), un acompaniament dirijat de Zea. Apa nu fierbe în acelaşi timp, becurile de culori diferite se aprind ritmic.

Lucie, care în aceeaşi seară a dansat la eXplore şi Animals Are Like Water In Water, un performance inspirat de Antichristul lui von Trier şi de latura animalică a oamenilor, e preocupată în perioada asta de ideea de unskilled orchestra. Cum poţi face muzică fără să ai pregătire, cum poţi transforma obiecte banale în instrumente. Sunete sunt peste tot. „În fond, şi noi, dansatorii, facem muzică prin mişcările noastre."