Q&A cu patru regizori de teatru din noua generaţie

Ce crezi că ai fi făcut dacă nu regie de teatru

Horia Suru: Cred că o meserie cu oameni. Regia presupune ca de dimineața până seara sa interacționezi uman. Nu mă văd în spatele unui laptop sau pe telefon.
Dragoș-Alexandru Mușoiu: Nu știu. Nu-mi amintesc să fi avut vreo altă chemare reală pe care să nu o fi urmat. Probabil că aș fi trăit „din job în job”, evitând angajări pe perioadă nedeterminată, fentând programe fixe de lucru, așteptând weekend-urile și concediile și întrebându-mă de ce sunt nefericit. Cred că oamenii care pot trăi din artă sunt privilegiați, iar eu sunt cu atât mai norocos cu cât am știut destul de repede ce vreau iar lucrurile au mers lin în favoarea mea.
Bobi Pricop: Aviație.

Ce sfat ți-ai da ție în primul an de facultate

Alex Mâzgăreanu: Alex, fii mai chill.
H.S.: Chill out!
D.M.: Aș încerca să mă fac să înțeleg (dacă asta ar fi posibil) că în teatru nu există vreun adevăr suprem, că nu există nimeni, drept urmare, care să îl dețină și care, în posesia lui fiind, să îmi poată valida sau invalida munca.
B.P.: Nu te teme să greșești.

Care e spectacolul care te-a făcut să zici „vreau să fac și eu așa ceva”

A.M.: Sunt mai multe spectacole care mi-au plăcut și care m-au făcut sa tind spre acel tip de performanță. Câteva care îmi vin în minte acum sunt: Troilus si Cresida în regia lui Silviu Purcărete de la Teatrul Katona Josef din Budapesta, Unchiul Vanea în regia lui Andrei Șerban, Hamlet în regia lui Thomas Ostermeier, Ionesco 5 piese scurte în regia lui Alexandru Dabija și altele.
H.S.: Nu l-am văzut încă. Dar sunt multe filme pe care mi-aș fi dorit să le fi făcut eu.
D.M.: Au existat spectacole care să mă facă să vreau să fac teatru. Au existat spectacole care să mă facă să vreau să devin regizor de teatru. Au existat spectacole care m-au făcut să vreau să fac un teatru mai bun, mai amplu, mai relevant, mai deștept, mai inovator, mai semnificativ. Există spectacole care îmi reamintesc , din când în când, de ce fac ceea ce fac, de ce e teatrul important pentru mine sau pentru public. Dar niciodată nu mi-am dorit să fac ceea ce altcineva făcuse deja. Cred sincer că orice formă de spectacol se poate împlini doar atunci când cel care o realizează se afla în căutarea ei în mod autentic.
B.P.: Sunt multe. Cel mai recent este The Encounter de Simon McBurney, la Complicite.

Care e textul pe care ți-ai dorit dintotdeauna să-l montezi, dar nu ai făcut-o până acum

A.M.: Nu mi-am dorit dintotdeauna sa îl montez, dar Pescărușul de Cehov este un text cu care „flirtez”. Îmi place să revin din când în când la piesa asta, să o recitesc, să mă gandesc la ea. Aștept să vină clipa când să pot spune „da, cred ca acum ar fi momentul”.
H.S.: Sunt multe, enorm de multe. Sper să am șansa ca măcar câteva din poveștile pe care demult le țin în sertar să se poată naște.
D.M.: E mult prea devreme să pot răspunde la această întrebare. Care „dintotdeauna”? Există acei autori care mă atrag și mă interesează prin faptul că îmi permit să întrevăd, în scriitura lor, mai mult decât pot înțelege, decât pot „pătrunde” în acest moment. Dar ceea ce îmi trezesc acești autori, momentan, este mai degrabă un amestec de curiozitate și frică decât dorința de a-i monta. Ceea ce îmi doresc realmente, de ceva timp deja, este să mă încumet să îmi scriu propriile scenarii de spectacol care să îmi permită, simultan, să vorbesc despre acele problematici care mă interesează într-o estetică teatrală pe care o caut și în care cred.
B.P.: Pescărușul de Cehov.

Ce regizor din generația ta admiri și de ce

A.M.: Mi-e greu să numesc unul singur, deoarece sunt mai mulți colegi pe care îi admir. Fiecare are calitățiile lui, direcții artistice interesante, spectacole îndrăznețe. Cred că încetul cu încetul, se conturează o generație de regizori faini.
H.S.: Apreciez colegii de generație. Le admir multe spectacole, mă supăr la altele. Îmi doresc ca toți să avem puterea să fim mai incisivi în ce facem, mai hotărâți. Teatrul RO e încă ancorat în epocă și mai puțin în realitatea imediată.
D.M.: Îmi admir, în primul rând, toți colegii care reușesc să-și practice meseria. Poate părea puțin dar cred sincer că este cel mai greu lucru pe care îl poate obține un tânăr absolvent de regie de teatru, la scurt timp după absolvire. Nu înseamnă că nu am preferințe artistice, personale sau deontologice, dar dacă despre admirație este vorba, atunci cred că am răspuns la întrebare.
B.P.: E imposibil să aleg doar unul.

Dacă ar trebui să distribui un singur actor/actriță ca protagonist pentru piesele de teatru pe care le vei face de-acum încolo care ar fi acesta/aceasta.

A.M.: Stellan Skarsgard.
D.M.: Da, știu, toate întrebările au fost foarte specifice iar toate răspunsurile mele foarte evazive, dar încerc să fiu consecvent și voi răspunde din nou evaziv. Trebuie să mărturisesc că perspectiva lucrului cu un singur actor pentru restul activității mele în teatru îmi sună, în acest moment, la fel de înfricoșător ca o căsnicie. Am ales să fac teatru pentru că vreau să lucrez în diferite colective de artiști iar a descoperi artiști noi face parte din chiar natura meseriei noastre. În orice caz, în căutarea acestui actor definitiv aș avea în vedere inteligența lui, care să îi permită să înțeleagă miza întregului și funcția lui în întreg, astfel încât să poată construi nu doar întru propriul personaj (sau, mai rău, întru propria persoană); sensibilitatea lui, care să îi permită să ajungă la spectatori și profesionalismul lui, care să ne permită amândurora să lucrăm eficient și armonios.
B.P.: Jenny König, pentru că asta ar însemna că voi lucra doar la Schaubühne.

***
Relief se desfășoară în perioada 12 - 15 mai la Teatrul Excelsior. Intrarea la spectacolele liceenilor este liberă. Detalii și program.
Spectacolul With a little help from my friends al lui Alex Mâzgăreanu, se joacă în deschiderea Relief, în seara aceasta, de la 19, la Teatrul Excelsior.